Cultura in camp la tomatele timpurii

Autor: Dragos Serban
Publicat la data de 23 Feb. 2011 in: Stiri

Tags: rosii romanesti, cultivarea tomatelor, tomatele timpurii

Scopul înfiinţării acestui tip de cultură este aprovizionarea pieţei cu producţie cât mai timpurie de tomate. Aceasta este influenţată în primul rând de modul de producere a răsadurilor şi momentul plantării în câmp. Semănatul pentru producerea răsadurilor se face în perioada 10 – 25 februarie, în lădiţe iar în momentul când răsadurile sunt în faza de frunze cotiledonale sau au deja 1-2 frunzuliţe adevărate se începe repicarea în ghivece nutritive de dimensiunea 7x7 cm sau dacă avem posibilitate putem repica în ghivece mai mari de 10x10 cm.
Este bine ca răsadurile să fie repicate cât mai repede, deoarece vor suporta mai bine transplantarea. Vârsta optimă a răsadului va fi de 8-9 săptămâni iar în momentul plantării răsadurile vor avea boboci florali sau primele flori deja deschise.

Tomatele timpurii se plantează în câmp de obicei puţin mai repede decât perioada optimă de plantare, fapt pentru care vom avea nevoie de răsaduri bine călite. Aceasta presupune ca înainte de plantare cu 10-12 zile să începem călirea răsadurilor, adică obişnuirea lor cu condiţiile din câmp unde vor fi plantate. Se va reduce treptat temperatura în spaţiile unde producem răsadul, reducem număr udărilor şi vom aerisi mai intens. Cu 8-10 ore înainte de plantare se vor uda abundent răsadurile ocazie cu care putem dizolva în apă şi îngrăşăminte complexe uşor solubile de tip Volldünger în concentraţie de 2 la mie.

Amplasarea culturii se va face pe terenuri nisipoase sau nisipo-lutoase, deoarece aceste soluri se încâlzesc şi se pot lucra mai repede decât solurile mai grele.

Se va evita monocultura sau amplasarea tomatelor după alte solanaceae (ardei, vinete, cartofi) deoarece va fi afectată în mod negativ producţia şi posibilităţile de îmbolnăvire provocate de ciuperci de sol vor fi mai mari. Tomatele nu vor reveni pe aceeaşi suprafaţă mai repede de 3-4 ani.

Cele mai bune plante premergătoare pentru cultura tomatelor sunt: fasolea, mazărea, ceapa, usturoiul, varza, conopida, rădăcinoasele şi cerealele.

Odată cu arătura de toamnă, se încorporează în sol 20-30 t/ha gunoi de grajd, 250-300 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu. Aceste cantităţi sunt orientative deoarece o fertilizare raţională se poate face numai în urma analizelor de sol.

Primăvara până la plantare se va menţine solul curat de buruieni prin grăpare sau discuire iar cu câteva zile înainte de plantare se vor administra 100-150 kg/ha azotat de amoniu sau 300 kg/ha îngrăşăminte complexe cu trei elemente care se vor încorpora în sol cu grapa cu discul sau cu combinatorul odată cu pregătirea patului germinativ. Înainte de ultima lucrare a solului se poate erbicida terenul cu Dual sau Dual+Sencor care se încorporează la 4-5 cm adâncime.

Plantarea răsadurilor se face în perioada 25 aprilie – 5 mai, în momentul când în sol sunt 10-120 C. Nu se plantează mai devreme deoarece este riscant datorită îngheţurilor tardive de primăvară şi nici mai târziu deoarece pierdem din timpurietate. De obicei distanţa de plantare între rânduri este de 70 cm şi 25-30 cm între plante pe rând. Aceasta se poate modifica în funcţie de vigoarea soiului sau hibridului, important este să asigurăm suprafaţa optimă de nutriţie.

După 3-4 zile de la plantare se vor completa eventualele goluri după care se va instala sistemul de susţinere cu 2-3 rânduri de sârmă de care se vor lega nu prea strâns pe măsură ce cresc, tulpinile tomatelor. se recomandă ca după 6 rânduri să se lase 2 rânduri nepalisate pentru a se putea efectua mecanic tratamentele fitosanitare.

Pe toată perioada de vegetaţie se va menţine solul curat de buruieni prin efectuarea a 3-4 praşile manuale. Fertilizarea fazială se poate face în două reprize, prima fertilizare cu azotat de amoniu orientativ 100 kg/ha la 10-15 zile după plantare iar a doua fertilizare cu 70-80 kg/ha azotat de amoniu în momentul când fructele din prima inflorescenţă încep să se înroşească. Pentru a completa necesarul de macro şi microelemente se pot efectua tratamente foliare cu îngrăşăminte chimice ca: Wuxal, Volldünger, Mikramid, în concentraţie de 0,5-1 % odată cu efectuarea tratamentelor fitosanitare.

Irigarea culturii se va face, în funcţie de regimul pluviometric, de până la 5-6 udări.

O lucrare specială importantă în cultura tomatelor timpurii este copilitul. Aceasta se face prin ruperea tuturor creşterilor laterale de la subsuoara frunzelor până când acestea nu depăşesc 4-5 cm lungime. Cârnitul constă în ruperea vârfului tulpinii, după ce s-au format 4-5 etaje de fructificare, pentru a grăbi coacerea, la hibrizii cu creştere nedeterminată.

Recoltarea primelor fructe se poate face la începutul lunii iulie. Fructele se recoltează în faza de pârgă când au culoarea roz-roşu deschis.

În cazul tomatelor care nu se valorifică imediat, de regulă este bine ca recoltarea să se facă dimineaţa când fructele nu sunt încă prea încălzite, în acest fel nu vom avea pierderi în greutate iar post maturarea va fi mai îndelungată.

Tomatele care se valorifică imediat şi nu presupun transport la distanţe mari se pot recolta la maturitatea în roşu.

Autor: ing. Kompasz Elisabeta

Articole conexe:

- intrebarea zilei

Schema de samanat porumb

Intrebare: care este schema de semanat a porumbului adica cate randuri de mama si cate raduri de tata se seamana pentru o cultura de samanta?

Raspuns: Se seamana 2 randuri tata si 4 mama sau 2 randuri tata si 6 mama la distante de 70 cm intre randuri.... citeste tot raspunsul aici