Studiu de caz: soia roundup ready, cultivată în Insula Mare a Brăilei

Cultivată la început pe sute de hectare, soia Roundup Ready (RR) rezistentă la glifosat a ajuns în câţiva ani, în Insula Mare a Brăilei, să ocupe 17.000 ha. În decursul a nouă ani, specialiştii acestei societăţi şi-au însuşit şi au perfecţionat noua tehnologie, obţinând rezultate remarcabile şi acumulând o bună experienţă.

După ce, în anul 2007, autorităţile au interzis cultivarea soiei RR, prima consecinţă a fost că producţiile medii de soia au înregistrat valori sub aşteptări, ceea ce a făcut ca suprafeţele alocate acestei specii să scadă continuu.

România s-a transformat într-o ţară care importă cca 80% din necesarul de şrot de soia. Acest import provine din soia modificată genetic, în cea mai mare parte din Brazilia, Argentina sau SUA.


În Insula Mare a Brăilei suprafaţa pe care este cultivată soia RR a scăzut până la zero în anul 2008.

În anul agricol 2008-2009, în Insula Mare a Brăilei s-au însămânţat 500 ha soia convenţioanală, din categorii biologice superioare, pentru producerea seminţei necesare înfiinţării a 6.000 ha de cultură în anul 2010. Recoltele medii, în intervalul 2007-2009, au fost cuprinse între 1.200-1.650 kg/ha, cu mult sub potenţialul de producţie al acestei culturi.

Principala cauză a producţiilor mici obţinute în cazul soiei convenţionale este imposibilitatea de a controla spectrul larg de buruieni care apar, cresc şi se dezvoltă pe parcursul perioadei de vegetaţie.

În ultimii ani, în Insula Mare a Brăilei au fost încercate diverse scheme de erbicidare în cultura de soia convenţională . Indiferent de schemă, au fost utilizate şase sau şapte erbicide. Cu toate eforturile depuse, aceste încercări de control al buruienilor nu au avut rezultate mulţumitoare. Rezerva de buruieni după soia convenţională a crescut continuu.

Concomitent s-a constatat şi o depreciere accentuată a calităţii producţiei din cauza creşterii ponderii seminţelor de buruieni în masa recoltei de soia. Din aceeaşi cauză s-a înregistrat şi o creştere a umidităţii masei recoltate, ce a impus efectuarea unor procesări costisitoare, ca uscare şi condiţionare.

Consecinţe ale interzicerii cultivării soiei transgenice:

• Scăderea drastică a suprafeţelor alocate soiei şi implicit, a producţiei de boabe.
• Creşterea semnificativă a importurilor de soia, România redevenind importator net de boabe de soia, cu un efort valutar suplimentar de 60 milioane euro în anul 2007 şi de 117 milioane euro în 2008.
• Pierderea unui profit potenţial de către fermieri de 11 milioane euro în anul 2007 şi de 20 milioane euro în cel de al doilea an.
• Pierderi indirecte cauzate fermierilor, de 3,4 milioane euro în anul 2007 şi de aproape 6 milioane euro în anul 2008, fără a lua în calcul eforturile suplimentare pentru combaterea buruienilor problemă.

Autor: Tiberiu Lelescu, DADR Timis