Poziția WWF față de Comunicarea Comisiei Europene privind noua Politică Agricolă Comună

WWF consideră că, în viitor, suportul financiar acordat pentru agricultură va trebui să demonstreze o preocupare mai mare față de beneficiile pentru mediu, ca și obiectiv al Politicii Agricole Comune. WWF salută anumite progrese clare, cum ar fi angajamentele legate de plățile directe și menționarea faptului că siturile Natura 2000 și Zonele Agricole cu Valoare Naturală Ridicată trebuie să primească sprijin specific.

„Dovada acestui nou angajament pentru un PAC « verde » va sta în detalii”, a declarat Tony Long, directorul Biroului de Politici Europene al WWF. „Vom afla dacă vorbim de o inovație în zona subvențiilor pentru ferme sau doar de o aparență, în funcție de criteriile de eligibilitate ce țin de protecția mediului, mai exact dacă acestea se vor situa la standarde mai înalte decât cele pe care fermierii trebuie oricum să le respecte în practicile agricole. În afară de asta, este crucial să păstrăm Natura 2000, Directiva Cadru Apă, circuitele agricole și rotația culturilor drept cerințe obligatorii. Schimbările artificiale la nivelul PAC nu vor atrage nici sprijin politic, nici sprijin public în aceste vremuri dificile din punct de vedere financiar”, a adăugat Long.

WWF solicită un buget CAP care în viitor să se bazeze pe mai mult de o schemă de plată (Pilonul I) dedicată componentei de mediu. WWF își exprimă îngrijorarea față de faptul că măsurile de mediu nu sunt menționate în propunere, deși ele și-au dovedit efectele benefice pe termen lung în domeniul conservării naturii.

Tony Long pune accentul pe faptul că alocațiile bugetare nu reprezintă unicul instrument pentru administrarea terenurilor din Europa. „Se impune o implementare mai agresivă a legislației de mediu existente, pentru a se evita epuizarea resurselor, prin poluarea apelor sau alte activități dăunătoare. Producția agricolă europeană este responsabilă pentru 80% din consumul de apă al țărilor mediteraneene membre UE. Cum schimbările climatice au deja efecte grave la nivel european, e timpul ca practicile agricole să devină mult mai eficiente din punctul de vedere al consumului de apă și al resurselor naturale, în general”.

„În cazul României, o furnizare clară a beneficiilor de mediu și a bunurilor publice, în general, ar trebui să se traducă printr-un sprijin concret acordat fermierilor de subzistență și semi-subzistență”, a declarat Monia Martini, Coordonator Proiecte de Dezvoltare Rurală în cadrul WWF. „Deși fermele agricole foarte mici nu sunt considerate viabile din punct de vedere economic, acestea reprezintă 93% din totalul fermelor din România, utilizând 32% din terenul arabil, iarar menținerea practicilor agricole tradiționale de către acestea asigură bunuri publice în proporție mai mare decaâtsistemul convențional. De asemenea, se impune o implementare echitabilă a bugetului, ce ar presupune aplicarea Principiului Solidarității între Statele Membre, a continuat Monia Martini.

„Modelul istoric ce se bazează pe plăți directe, calculate în perioada 2000-2002, dependente de productie și care nu sunt în concordanță cu principiile reformei din 2003 ar trebui să fie înlocuit cu un sistem regional de plată unică.”