Localul de cultura pentru ciupercile champignon. Care este tipul potrivit de spatiu de cultura

Ciupercariile moderne, intensive, sunt organizate si functioneaza in spatii/localuri special proiectate si construite conform unui anumit sistem tehnologic. Ele sunt dotate cu echipamente si instalatii de inalt nivel tehnic, pentru a putea asigura conditiile impuse de necesitatile unei culturi protejate cum este cultura ciupercilor. 

 

Productia de ciuperci este realizata in conditii de rentabilitate si eficienta economica, cu recuperarea destul de rapida a investitiilor.

 

In acelasi timp, productii insemnate de ciuperci se pot obtine si prin utilizarea unor tehnici culturale accesibile, cu consumuri materiale si energetice mai reduse. Este cazul culturilor de ciuperci organizate in sistem clasic-sezonier sau semiintensiv. In prezent exista posibilitati tot mai avantajoase de aprovizionare cu compost de calitate –FAZA II/FAZA III.

Grija de capatai a cultivatorilor care aleg aceasta varianta, ramane asigurarea conditiilor optime pentru ca acest substrat sa poata da productii mari si de calitate.

 

In functie de modul cum se organizeaza spatiul/localul disponibil si de dotarea tehnica a acestuia, rezultatele vor fi cele scontate sau nu. Jumatatile de masura, amatorismul sau atat de indragitul „lasa ca merge si asa“ constituie calea sigura catre productii nesatisfacatoare de ciuperci si concluzii gresite privind eficienta acestei culturi.

 

In ceea ce priveste alegerea tipului potrivit de spatiu/local destinat unei ciupercarii, variantele sunt multiple. Iata o sinteza a lor:

 

 

Acestea sunt potrivite pentru cultivarea ciupercilor, prezentand o buna izolare termica. Printre ele se numara: unele cariere de piatra, galerii de mina parasite, tuneluri si forturi dezafectate. Acest tip de spatiu poate sustine, in sistem clasic, doua cicluri de cultura pe an, fara instalatii de incalzire-racire, chiar si trei cicluri – cu incalzire in perioada rece.

 

In cadrul centurii de forturi vechi de o suta de ani din jurul Bucurestilor, au fost organizate ciupercarii in sistem clasic pentru „champignon“ inca din anii ’50 -’60 ai secolului trecut la Chitila, Jilava si Mogosoaia.

Ciupercaria de la Mogosoaia a functionat in anii ’80 cu tehnologie bizonala: compostul asezat in lazi de lemn si pasteurizat cu abur in sali speciale era apoi dus in fort, unde se desfasura ciclul de cultura propriu-zis. Ulterior, s-a trecut la productia in saci.

 

In Franta si S.U.A. functioneaza cele mai mari ciupercarii intensive organizate in foste cariere de calcar: cu sali de pasteurizare, incubare si productie – toate in subteran.

 

Compostul FAZA II/FAZA III poate creste numarul ciclurilor de productie anuale, cu conditia instalarii unor echipamente de ventilatie si clima corespunzatoare.

 

Exista parerea – bine inradacinata in mentalul colectiv – ca ciupercariile cele mai bune sunt cele organizate in spatii subterane.

 

Aceasta opinie are la baza doua adevaruri incontestabile: primele ciupercarii s-au dezvoltat in astfel de spatii si ele ofera conditii de izolare termica foarte buna. Nu sunt luate in considerare insa si se uita de imbunatatirile de ordin constructiv – renovarea, compartimentarile, accesul s.a. – care trebuie facute pentru un flux tehnologic normal. In acelasi timp, nusunt luate in calcul alte aspecte, precum asigurarea ventilatiei sau controlul bolilor si daunatorilor culturii in astfel de spatii – mult mai greu de curatat si dezinfectat.

 

 

Exista o mare diversitate de spatii construite, care nu mai sunt folosite pentru scopul initial: grajduri dezafectate, puiernite, crame, pivnite, subsoluri, depozite, etc.

 

In multe din ele se poate organiza, fara prea mari cheltuieli – dar nici cu mari pretentii! – o cultura sezoniera, in sistem clasic. Pentru unii, acesta este tipul de spatiu convenabil pentru ciupercaria „hobby“, mai ales cand suprafetele in cauza sunt mici (50-100 mp). In ele se poate executa, de regula, un ciclu de toamna (august-decembrie), fara incalzire tehnica.

 

Cu cat suprafetele disponibile sunt mai mari (peste 400-500 mp), cu atat mai serios este acest argument pentru optiunea amenajarii unei ciupercarii, cu investitiile de rigoare: pentru adaptarea constructiei, mobilierul camerelor, instalatiile si echipamentele necesare.

 

Vom prezenta un exemplu orientativ de cum puteti transforma si amenaja un fost grajd de animale intr-o ciupercarie de tip intensiv bizonal. De fapt, pentru cultivator este un local care dispune doar de camere de cultura. Substratul este introdus gata pasteurizat si insamantat, eventual si incubat.