Scoarta de stejar vindeca gingivita

Stejarul, Quercus robur, este un arbore foios, raspandit in regiunile colinare si de campie. Are o tulpina dreapta, inalta de pana la 50 m, si coroana larga cu ramuri puternice, bine dezvoltate. Este foarte rezistent si si are viata lunga, de sute de ani. Scoarta stejarului este groasa, de culoare brun-negricioasa, brazdata adanc.

In scop medicinal, de la stejar se recolteaza scoarta de pe ramurile tinere de pana la trei ani. Ea contine mai multe taninuri cu efect astringent, pectine, rasini si saruri minerale.

Scoarta de stejar este tonifianta si antiseptica. Datorita efectului astringent, preparatele din scoarta de stejar sunt folosite in tratamentul gingivitelor, faringitelor si stomatitelor, dar si extern pentru degeraturi, arsuri, diferite plagi. Se mai utilizeaza in tratarea problemelor aparatului digestiv, precum: diaree, viermi intestinali, dizenterie.

Scoarta se recolteaza de preferinta primavara, cand incepe sa circule seva.


Pentru uz intern, se prepara decocturi din doua - patru lingurite de scoarta maruntita, fierte 20-30 de minute la o cana de apa. Se face gargara pentru diferite afectiuni ale cavitatii bucale.

Pentru uz extern, la un litru de apa se adauga 30-40 de grame de scoarta si se fierbe 30 de minute. Se fac spalaturi locale. Preparatul, datorita proprietatilor tonice, se foloseste si in tratamentul transpiratiei excesive ale picioarelor.

Din pulberea de ghinda se obtine un surogat al cafelei, care se bea dimineata pe stomacul gol.

Are efecte revigorante, usor antidepresive, dar medicii recomanda sa nu abuzati, pentru ca poate distruge flora intestinala.

Stejarul (Quercus robur) mai este cunoscut sub urmatoarele denumiri populare: gorun, gorin, goron, gradin, gradun, gurun, jip, tufan

Va mai recomandam si:
Cum se recolteaza plantele medicinale

Literatura de specialitate:
"Incursiune in fitoterapie", Nadasan, Valentin - Editura Viata si Sanatate, 2003, ISBN 973-9484-94-8