Cultivarea ciupercilor Champignon: Ambalarea, pastrarea si transportul

Ambalajul trebuie sa le asigure o protectie convenabila. Ambalajele trebuie sa fie noi, curate, rezistente, nepoluante si in buna stare.

 

Ambalajele din carton – atunci cand ciupercile sunt puse direct in ele – ofera o mai slaba protectie. Cartonul nu este prea rigid, iar in conditii de umiditate (camere de frig, transport frig) se poate umezi si deforma. Cutiile din carton sunt mai potrivite pentru ambalarea caserolelor in vederea transportului.

 

Cosuletele, laditele din lemn – sunt traditionale pentru transportul si comercializarea ciupercilor, dar pot deveni surse de contaminare periculoase pentru ciupercarii, atunci cand sunt reutilizate. Avand un aspect rustic, ele pot fi folosite pe pietele locale, mai ales pentru ciupercile mari si deschise. In unele cazuri, ciupercile sunt ambalate in pungi PE (cu perforatii), de 0,5-1 kg capacitate.

 

Laditele, navetele din plastic (PVC) – sunt foarte potrivite cele cu dimensiuni de 500 x 350 x 150 mm, sau 400 x 300 x 100 mm, de 3-5 kg capacitate, nu cu mult mai mari. Ele sunt rezistente, permit trecerea aerului prin ele (au spatii libere), pot fi transportate paletizat si sunt usor de spalat si dezinfectat.

 

Alveole, caserole, tavite (polistiren, PVC) – transparente, albe sau colorate sunt cele mai adecvate pentru preambalarea in cantitati mici, respectiv de 0,2-1 kg. Cea mai folosita culoare pentru aceste ambalaje este cea albastra cu nuante mai inchise, care pune cel mai bine in evidenta albul ciupercilor. Se mai folosesc si caserole maron inchis, mai ales pentru varietatile crem si brune.

 

Caserolele si tavitele de unica folosinta pot fi acoperite cu folie stretch alimentara. Filmul subtire din plastic transparent favorizeaza depozitarea in conditii bune a ciupercilor, fara pierderi mari de apa si cu schimburi gazoase reduse, prelungind timpul de pastrare.

 

Ambalajul ciupercilor trebuie sa fie usor de recunoscut si identificat, prin etichetare vizibila. Etichetele trebuie sa indice: producatorul/ambalatorul, specia de ciuperci, varietatea, calitatea, calibrarea, cantitatea (greutatea), tara de origine a produsului, data recoltarii/termenul de valabilitate, conditiile de pastrare (temperatura), marca oficiala a controlului.

 

In dorinta de a atrage clientii, multi producatori adauga pe etichete si referiri la proprietatile nutritionale ale ciupercilor – de exemplu continutul in proteine, glucide, lipide, vitamine sau valoarea energetica/calorica. In aceasta privinta exista reglementari foarte clare si stricte privind unitatile de masura folosite si modul de prezentare a datelor care trebuie respectate.

 

Transportul si livrarea se realizeaza fie in vrac cu ciupercile in ladite de 3- 5 kg paletizate, fie in cutii cu ciuperci preambalate in caserole s.a.

Vehiculele de transport vor fi izoterme sau frigorifice. Mijloacele auto izoterme trebuie sa asigure temperaturi cu cel mult 8 grade C mai mult decat ciupercile preracite pe care le transporta, iar cele cu agregat frigorific trebuie sa mentina temperaturile in intervalul optim +2-4 grade C.

Astfel vor fi evitate pierderile de greutate, deschiderea velumului si brunificarea palariei ciupercilor. De la cules si pana la vitrinele de vanzare ale magazinelor se recomanda ca ciupercile sa parcurga un traseu (lant) frigorific in care temperaturile optime sa fie de + 2 - 4 grade C.

 

Asigurati-va ca imediat dupa cules si o prima sortare/ambalare, ciupercile sunt duse in camera de frig in maximum 30-45 min. Aici vor fi pastrate temporar, pana la livrare, nu mai mult de 1-2 zile. Temperatura optima este de + 2-4 grade C, iar U.R. de 87-90%. Aceste conditii intarzie deteriorarea naturala si prelungesc perioada de pastrare a ciupercilor.

 

Valorile termice mai mici duc la formarea de cristale de gheata care vor sparge celulele ciupercilor, provocand inmuierea ulterioara a acestora. Valorile mai mari cu cateva grade, chiar daca vi se par potrivite, nu intarzie decat foarte putin procesul deteriorarii (imbatranirii) ciupercilor.