Cultura de curmale in Romania

Cerintele culturii: zone plane si colinare (0-350 m altitudine), climat cu ierni blande (temperaturi medii anuale 9,0 - 11,0°C) si precipitatii cuprinse intre 400 - 600 mm anual.

 

Aria de raspandire pe glob este destul de larga. Este originar din Asia Centrala unde se cultiva din cele mai vechi timpuri si de unde s-a extins in Asia Mica, Nordul Africii, Europa si America. Astfel, Pliniu cel Batran precizeaza ca un consul al Imparatului Augustus ar fi introdus aceasta specie din Siria in actuala Italie de unde s-a raspandit apoi, in Spania, Franta si Nordul Africii. In America, primele plante au fost aduse din Franta in a doua jumatate a secolului XIX.

 

La noi in tara se vorbeste de existenta cu ani in urma a unui palc de pomi pe malul drept al Dunarii in localitatea Ostrov, judetul Constanta, fara sa se cunoasca provenienta lor. Localnicii numesc planta "maslin de Dobrogea" si in acest moment se cunoaste existenta unor pomi care fructifica abundent, fiind perfect adaptati conditiilor locale in care se gasesc. De asemenea, in sudul frontierei, in orasul Silistra si in imprejurimi au fost identificati mai multi pomi aflati in plina rodire.

 

 

La Jurilovca, la Capul Dolosman, langa ruinele cetatii Argamum, exista o populatie cu crestere arbustiva care produce fructe mici, asemanatoare cu ale curmalului chinezesc salbatic. Prezenta plantelor in acel spatiu ne-au condus la ipoteza ca ar fi fost aduse de catre colonistii greci si bizantini si ca au rezistat de secole in conditiile Dobrogei.

 

Cel mai mare producator de curmale chinezesti Ziziphus jujuba (Ziziphus sativa) este evident, China care cultiva o suprafata de peste 1 milion de hectare avand o traditie de peste 4000 de ani.

Urmeaza apoi Coreea de Sud, Japonia, India, Punjab, Pakistan, Mongolia, tari ex- sovietice din Asia Centrala, Statele Unite etc. In Romania, zonele favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt sudul tarii, dar si Banatul si Campia de Vest.

Datorita rusticitatii deosebite, poate creste si pe terenuri saraturate. Sortimentul este reprezentat de peste 500 de genotipuri diferite, marea majoritate cultivate in China.

 

Pe langa specia amintita, genul Ziziphus contine un numar mare de specii, in marea lor majoritate cu intrebuintari economice. Astfel, Ziziphus lotus D., curmalul berberilor, prezent in Nordul Africii, Sicilia, Spania, Grecia si Cipru, se pare ca ar fi fost folosit ca planta alimentara de baza inaintea cerealelor.

Importanta este si specia Ziziphus spina-christi Willd., curmalul de Palestina, cultivat din Asia Mica pana in Nordul Indiei, precum si Ziziphus nummularia, prezenta la limita desertului Sahara. In zona subtropicala a Indiei si in zone similare din Asia se cultiva pe suprafete mai mari Ziziphus mauritiana.

Soiurile de Z. jujuba au caracteristici diferite, atat in ceea ce priveste portul cat si marimea si calitatea fructelor. Trebuie remarcat soiul Li Zao (Pear date) ale carui fructe depasesc dimensiunile unui ou de gaina (30 - 40 fructe/kg), chiar daca productia nu este intotdeauna foarte ridicata.

 

Un alt soi valoros este Ban Zao remarcabil prin productivitate (40-50 kg/pom) si prin calitatile deosebite ale fructului. In China se mai inmultesc soiurile Mei mi, Bu Luo Su, Jian Zao, Ha Ma Zoo, Ling Ling Zao, Jun Zao, You Zao, Ji Shan Yuan Zao si multe altele. In Coreea de Sud, o alta tara cultivatoare, cele mai cunoscute sunt soiurile Geumsung, Keumsung si Moodeung.

 

In tarile din fosta Uniune Sovietica se intalnesc soiurile: Akmedi, Azeri, Kitaiskii, Irada, Nasimi, Nikitskii 52, 58, 48. In Italia: Cu fruct rotund, Cu fruct lung. In Franta - Jaune de Provence. In Statele Unite: Chico, Fitzgerald, Geant, Prine, Rootstock, Silverhill, Thornless.

 

La Facultatea de Horticultura din cadrul Universitatii de stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti exista un fond de germoplasma reprezentat de peste 20 de genotipuri de provenienta chineza, coreana si romana.

 

Recoltarea se face esalonat pe masura coacerii fructelor la A. arguta incepand cu sfarsitul lunii august (la selectiile timpurii) si se prelungeste in luna septembrie, incheindu-se la sfarsitul lunii octombrie pentru A. chinensis si la inceputul lunii noiembrie pentru A. deliciosa.

Culesul se face manual, fructele urmand sa se pastreze in conditii frigorifice, cat mai departe de mere sau alte fructe care elimina etilena. Inmultirea. Planta se poate inmulti prin samburi, germinabilitatea acestora fiind mult influentata de o serie de factori externi si interni si nedepasind in general 50%.

 

Pentru stimularea germinarii se impun o serie de masuri cum ar fi:

 

- stratificarea in nisip la umed, la 20 - 25°C, timp de trei saptamani;

 

- scarificarea cu H2SO4 concentrat timp de 2 - 6 ore si stratificarea la 5°C timp de 60 - 90 zile;

 

- inlaturarea endocarpului sau scarificarea cu H2SO4, 24 ore si tratament cu acid giberelic (GA3) 400 ppm, 24 ore;

 

- inlaturarea endocarpului si imersia semintelor in apa, 24 de ore inainte de semanat.

 

Inmultirea prin butasi semilignicati se poate realiza cu bune rezultate in luna iunie, procentul de inradacinare fiind de 96%. Butasii de 10 - 15 cm lungime se obtin din partea bazala si mijlocie a lastarilor si se trateaza cu IBA (50 mg/l) timp de 10 ore. Inradacinarea are loc in nisip, sub tunele de plastic, in atmosfera de ceata artificiala.

 

Unii specialisti recomanda folosirea aceluiasi hormon in concentratie de 2000 ppm (90% inradacinare).

 

Experientele proprii si datele din literatura de specialitate au dovedit ca butasirea inuscat, cu incalzire bazala nu da rezultate pozitive.

 

Folosirea drajonilor este posibila, de asemenea, pentru inmultire. In acest sens, pe cercul format de proiectia coroanei, se realizeaza toamna, cu cazmaua, taieturi ale radacinilor superficiale si se stimuleaza astfel emiterea drajonilor in sezonul urmator.

 

Altoirea se poate face pe drajoni proveniti de la plante mama sau pe puieti produsi in acest scop. Cele mai bune rezultate au fost obtinute la altoirea in ochi crescand sau chip budding realizata cu ramuri altoi recoltate in ianuarie-februarie si pastrate in frigider.

 

Pentru microinmultire majoritatea autorilor recomanda folosirea unui mediu MS cu AIA (1 mg/l) si BAP (1 mg/l).

 

Primele rezultate obtinute in laboratorul de biotehnologie al Facultatii de Horticultura din Bucuresti au demonstrat o buna rata de multiplicare si prin folosirea IBA (0,1 mg/l).

 

Inradacinarea se poate realiza usor prin cresterea concentratiei de auxine (IBA) la 1 mg/l.