Ferma de lipitori. Reproducerea in mediul natural

Sperma este stocata si poate exista o intarziere de la una la noua luni de la imperechere pana la depunerea coconului cu oua. Coconul este depus in special in lunile iulie si august intr-un loc umed, imediat deasupra apei, pe mal.

Intr-un interval de 1-12 zile, fiecare lipitoare matura depune intre 1 si 8 coconi, fiecare continand 12-16 oua. In laborator, Zapkuviene a constatat ca in conditii optime fiecare individ matur din specia H. Medicinalis depune intre 1-7 coconi, cu 3-30 de oua fiecare, de doua ori pe an.

 

Timpul de incubare variaza intre 4 si 10 saptamani, in functie de temperatura, iar greutatea unui “nou-nascut” variaza intre 12 mg si 60 mg. Tinerii indivizi pot supravietui pana la 100 de zile fara sa manance, in schimb indivizii hraniti au atins 0,5-0,6 g in primul an, aproape 1,4 g in al doilea an si 2,4 g in al treilea an.

 

Rezultate similare au fost obtinute si in cazul experimentelor pe specia H. Verbana efectuate de Kutschera si Roth. Desi nu exista foarte multe informatii, in literatura de specialitate, a fost in general acceptat ca H. Medicinalis si H.

Verbana au nevoie de cel putin doi ani pentru a atinge capacitatea de reproducere in mediul salbatic, iar lipitorile cu crestere lenta, pot avea nevoie de trei poate chiar 4 ani.

 

Pe scurt: 

 

- In mediul lor natural lipitorile se gasesc, de obicei, in locuri intunecoase. Cele mai multe lipitori traiesc in ape proaspete, dar sunt si multe specii care au habitatul pe pamant cu umezeala. 

 

- Lipitorile mor dupa ce s-au reprodus o data sau de doua ori. 

 

- Lipitorile sunt deosebit de importante pentru multe ecosisteme, jucand atat rol de prada, cat si de pradator. 

 

- Sunt carnivore, consumand nevertebrate ca larve de insecte, melci, crustacee sau alti viermi. Enzimele lor digestive proceseaza hrana in cateva luni. 

 

- Alte lipitori se hranesc cu sangele vertebratelor cum ar fi amfibieni, pasari, reptile, pesti si mamifere, inclusiv oameni. Lipitorile au nevoie de bacterii simbiotice pentru a digera sangele, proces ce poate dura zile sau chiar luni intregi. Corpul lipitorilor este acoperit cu receptori cu ajutorul carora pot detecta

animalele cu sange cald. 

 

- In zonele cu clima umeda, lipitorile traiesc in tufisuri, pe frunze sau pe pamant unde asteapta aparitia unei prazi cu sange cald. Ele asculta mereu semnale din mediu, unduindu-si corpul pentru a recepta vibratiile animalelor. Dupa ce se ataseaza de prada, isi lipesc ventuzele de prima suprafata de piele la care ajung si incep sa suga sangele. De obicei, cauta locuri ferite si intunecoase, de exemplu sub hainele unei persoane. 

 

- Cei mai mari pradatori ai lipitorilor sunt pasarile, pestii si broastele. Si alte animale ca broastele testoase sau libelulele se hranesc cu lipitori. 

 

- Prin saliva lipitorile elibereaza un anestezic care amorteste pielea si impiedica victima sa constientizeze prezenta lor. 

 

- Lipitorile elibereaza si un anticoagulant, numit hirudin care impiedica sangele sa se coaguleze si ii permite lipitorii sa se hraneasca cu usurinta. Totodata, aceasta substanta impiedica coagularea sangelui in sistemul digestiv al lipitorii, fapt care i-ar cauza probleme. 

 

- Dupa ce s-au saturat, lipitorile se desprind de victima si cauta locuri intunecoase unde se pot odihni si digera hrana consumata. 

 

- Dupa o masa abundenta, lipitorile pot supravietui de la cateva luni pana la un an, cand incep sa vaneze o noua prada. 

 

- Lipitorile sunt greu de pacalit. Pentru a evita muscatura lor, este bine sa evitati zonele umede cu vegetatie joasa, mediul favorit al lipitorilor. 

 

- Pentru a va feri de ele, dati cu extract de eucalipt pe incaltaminte si pe sosete (sapun sau ulei aromat). Lipitorile resping instantaneu acest miros. Cea mai buna metoda este sa purtati pantaloni lungi, stramti in partea de jos, astfel incat lipitorile sa nu poata ajunge la piele. 

 

- Daca totusi o lipitoare si-a aplicat ventuzele pe pielea dvs, trebuie sa aveti grija cum o desprindeti pentru a nu va rani. Metodele traditionale propun apropierea unui chibrit aprins sau a capatului unei tigari.

 

Alte variante sunt sa turnati apa cu sare, ulei de eucalip sau insecticid. Este important sa nu trageti lipitoarea brusc, desi aceasta este reactia obisnuita la vederea acestora.

 

Daca smulgeti lipitoarea, riscati sa rupeti si o bucata de piele si sa va alegeti cu o infectie pentru ca ventuzele lipitorii pot ramane in piele. Dupa indepartarea lipitorii, pielea va sangera putin mai mult decat in mod obisnuit din cauza hirudinului care impiedica coagularea sangelui. 

 

- Lipitorile pot fi deosebit de periculoase daca se ataseaza de ochi. Cea mai buna metoda este sa asteptati 15-40 de minute pana cand lipitoarea a consumat destul sange si se desprinde singura. Nu incercati alte metode pentru ca riscati sa va vatamati ochiul in mod ireversibil.