O vedeta a zilelor de vara - Ciorba de loboda

Recomandata de medici mai ales in zilele caniculare, ciorbita de loboda este o tentatie gastronomica raspandita mai ales in Oltenia si Muntenia. Se face foarte repede, este ieftina si racoritoare. Se poate manca si rece, cu mult leustean proaspat presarat deasupra

Reteta de ciorba de loboda
Pentru o ciorba "ca la carte" ai nevoie de doua-trei maini de frunze de loboda, o legatura - doua de ceapa verde, mult leustean proaspat, cateva fire de patrunjel, un litru de bors, doua oua si un pahar cu smantana. Reteta este simpla: frunzele de loboda si ceapa, taiate in bucati potrivite, se pun la fiert in apa cu o mana de sare. Cand au fiert, se adauga borsul si se mai da in doua clocote. Cand se ia de pe foc, se adauga patrunjelul si leusteanul tocate marunt si se drege cu smantana batuta cu cele doua oua.


De unde vine loboda?
Originea acestei plante se pierde undeva intre Europa si Asia. Cert este ca a fost gatita si de greci, si de daci, si de romani. Initial a existat un singur stramos, loboda salbatica - Atriplex ritens. Din ea fermierii au obtinut, de-a lungul mileniilor de agricultura si selectie, cele trei varietati cunoscute astazi sub numele de loboda de gradina.

* Atriplex hortensis var. viridis - are frunzele de culoare verde
* Atriplex hortensis var. suber - frunzele sunt colorate rosu-violaceu
* Atriplex hortensis var. luteus - frunzele sunt usor galbui (mai putin intalnita)

Cum se cultiva loboda?
Desi seamana oarecum cu stevia, spre deosebire de aceasta loboda este o planta anuala. Este foarte rezistenta, nepasatoare fata de diferentele de temperatura. Fiind cultivata din cele mai vechi timpuri, loboda este perfect adaptata la conditiile din tara noastra. Este imuna fata de cei mai multi daunatori si rezistenta la boli. Nu o afecteaza temperaturile scazute, asa ca se poate semana fie primavara, fie toamna.

Frunzele de loboda au forma caracteristica, triunghiulara, si cresc dispuse pe o tulpina care poate ajunge pana la doi metri. Florile apar in varful tulpinii si din ele se dezvolta fructele care adesea sunt confundate cu semintele. In realitate, semintele de loboda sunt foarte mici si se gasesc incapsulate in aceste fructe denumite achene. Semintele isi pastreaza viabilitatea maxim doi ani.

Se recolteaza planta intreaga, prin smulgere, cand inca este tanara si frageda (lunile aprilie si mai, chiar iunie in primaverile reci). Frunzele se pot conserva peste iarna in borcane, asezate strat peste strat, peste care presara sare de bucatarie. Legata manunchiuri si presata in pungi, loboda se poate pastra si in congelator, mentinandu-si intacte atat gustul cat si proprietatile hranitoare.