Cum ne ferim de capuse in aceasta perioada

Capusele sunt insecte parazite care se hranesc cu sange (hematofage). Capusele sunt grupate in trei familii si peste 850 de specii descrise. Importanta medicala si veterinara prezinta doar speciile din familia Ixodidae (capuse tari) si familia Argasidae (capuse moi). Dintre bolile majore transmise de capuse la om si animale in Europa si in Romania, amintim: boala Lyme, complexul encefalitei transmise de capuse, babesioza, ehrlichioza, anaplasmoza, la care se adauga efectele directe.

Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) ne-a comunicat un material informativ privind riscurile de imbolnavire prin infectarea cu patogeni transmisi de capuse care au crescut in aceasta perioada, mai ales in cazul persoanelor care se afla in vecinatatea animalelor gazda.

Potrivit informatiilor primite de noi, masurile generale de prevenire constau in evitarea, pe cat posibil, a zonelor de risc.

Este recomandata purtarea de haine deschise la culoare, pe care sa se vada usor capusele, bluze cu maneci lungi, stranse pe incheietura mainii, pantaloni lungi si stransi pe glezna si peste care se trag sosetele, iar pantofii sa acopere zona respectiva a piciorului in totalitate.

De asemenea, pot fi aplicate pe pielea expusa substante care sa indeparteze capusele, dar trebuie sa se tina cont ca acestea ofera protectie doar cateva ore.
Este necesara verificarea personala atunci cand ne deplasam in zone de risc pentru identificarea si indepartarea cat mai rapida a capuselor.

indepartarea precoce a capuselor fixate este foarte importanta in reducerea riscului de imbolnavire cu boli transmise de capuse. in cazul omului, indepartarea trebuie facuta de medicul uman, cu o pensa anatomica sau o pensa speciala de indepartat capuse.

La animalele de companie, medicul veterinar indeparteaza capusele sau trateaza animalul contra capuselor, dupa caz.

Se recomanda ca persoana care indeparteaza capusele sa poarte manusi pentru protectia personala, deoarece exista riscul ca, in manevra de indepartare a capuselor, acestea sa fie „sparte” si sangele din corpul lor sa ajunga in contact cu pielea medicului uman/veterinar sau a persoanei care face aceasta manevra. in cazul in care capusa este infectata cu bacterii/virusuri, acestea pot fi transmise prin microleziunile de la nivelul pielii.

Aplicarea unor produse care nu au efect anti-capuse (ulei, untura, acetona, petrol, alcool iodat, alcool, arderea cu tigara sau alte produse) este absolut interzisa pentru ca acestea nu fac decat sa irite capusa iar aceasta va produce mai multa saliva, saliva care este injectata in organismul gazdei din care se hraneste si astfel, creste riscul transmiterii agentilor patogeni.

Este recomandat sa se indeparteze capusele, daca este posibil, sau sa se faca tratament cu un acaricid, dupa care capusele vor cadea singure.

Simptome ale infestatiei cu capuse la caini si primele masuri

- animalul are tendinta de a se scarpina continuu la locul unde este localizata capusa. La cainii cu blana lunga si deasa trebuie cercetat atent locul respectiv, pana la piele. Zona este usor inflamata si dureroasa. Capusele se localizeaza preponderent in zona capului si a gatului;
- daca infestatia este masiva, pot aparea semne de apatie, febra, animalul este anemic;
- capusele nu se rup, ci se extrag cu o penseta chiar de la locul de insertie pe piele, altfel clestii capusii raman in interiorul pielii si pot infecta locul unde au patruns;
- dupa indepartarea capusei, se dezinfecteaza locul cu iod;
- daca starea generala a animalului nu se amelioreaza, trebuie mers de urgenta la medicul veterinar!

Capusele paraziteaza o varietate foarte mare de gazde terestre, cum ar fi: amfibieni, reptile, pasari si mamifere. Pe langa actiunea directa, capusele sunt vectori (transmitatori) ai unor agenti patogeni care produc boli atat la om, cat si la animale.

Capusele sunt pe locul doi, dupa tantari, in ceea ce priveste importanta medicala si veterinara ca vectori.

Pagubele produse de capuse, la nivel mondial, numai la bovine, se ridica la aproximativ sapte miliarde de dolari. Pagubele produse pentru alte animale de ferma si animale salbatice sunt mult mai dificil de estimat.

Pierderile datorate imbolnavirii omului nu au fost niciodata calculate, dar sunt, de asemenea, importante.

Riscuri

Capusele pot cauza imbolnaviri severe si, uneori, chiar fatale, din cauza toxinelor injectate odata cu saliva (paralizia de capuse produsa de Ixodes holocyclus), consumului de sange (cantitatea de sange prelevata de la gazda la un „pranz” este de 200-300 de ori greutatea corpului femelei flamande) care poate duce la anemie grava, inducerea unor stari alergice si chiar soc anafilactic etc. in plus, ranile pe care le produc creeaza porti de intrare pentru infectii secundare, atrag muste ale caror larve se dezvolta pe plagi si reduc valoarea animalelor de ferma prin distrugerea pieilor. Prin atasarea lor, capusele produc diferite afectiuni ale pielii, durere sau tumefactii.

Agentii patogeni de la capuse se transmit pe mai multe cai, dintre care amintim:

- saliva - injectarea de saliva produce lezarea vaselor de sange si transmiterea unor agenti infectiosi: Babesia spp, Theileria spp, complexul Borrelia burgdorferi, Ehrlichia spp, Anaplasma spp, complexul virusului encefalitei transmise de capuse;
- ingerarea de capuse (Hepatozoon canis);
- alimentar – consum de lapte crud sau produse lactate obtinute din lapte netratat termic – foarte important pentru infestarea cu virusul encefalitei de capuse la om.


Dupa afinitatile ecologice, capusele se clasifica in capuse endofile (de adapost) si capuse exofile.

Cele endofile sunt cele care traiesc in grajduri, locuinte, crapaturile zidurilor, vizuini, pesteri si paraziteaza animalele in perioadele de odihna.
Capusele exofile se urca pe firele de iarba sau se deplaseaza pe pasune pentru a gasi gazdele. in cazul in care conditiile sunt nefavorabile, ele se ascund in tufisuri, in sol etc. Atasarea de gazda se face in timpul trecerii acesteia pe langa firele de iarba pe care se gasesc capusele.

Prevenire si control

Controlul capuselor este in general realizat cu acaricide (substante chimice anti-capuse) care sunt aplicate pe corpul gazdelor in diferite moduri (bai, pour-on, spot-on etc). Substantele acaricide omoara capusele si previn infestarea animalelor o anumita perioada de timp.

Pentru om exista vaccin pentru prevenirea encefalitei produse de capuse. Vaccinul contra encefalitei de capuse la om se gaseste in Romania.
La animalele de companie prevenirea infestatiilor cu capuse si, implicit, a bolilor transmise de capuse, se face prin folosirea de produse cu actiune pe termen lung, la recomandarea si sub controlul medicului veterinar specialist.

Vaccinuri recombinate pentru combaterea anumitor specii de capuse au fost produse si folosite cu succes in ultimii ani.

De asemenea, actiunea directa pe teren constituie o „lupta” ecologica prin interventia asupra covorului ierbos, prin cosirea ierburilor neconsumate de animale si indepartarea tufisurilor (medii favorabile pentru supravietuirea capuselor). Cresterea de animale rezistente la infestatiile cu capuse este o alta modalitate de control a infestatiilor cu capuse. Carantina, rotirea animalelor pe pasune si eliminarea animalelor salbatice au fost folosite, de asemenea, in combaterea capuselor.

Pentru siguranta preventiei si controlului riscului de imbolnavire provocata de capuse, apelati la un medic veterinar!