Menta, ideala pentru gradinile parfumate

Ca orice planta aromatica, menta (Mentha piperita) are nevoie de foarte mult soare, de un sol nisipos, afanat, si de apa care sa nu balteasca insa in jurul tulpinii. Este o planta rezistenta, care poate creste in gradina, dar si in ghivece tinute in casa.

Face parte din familia Lamiaceae, alaturi de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrisorul, maghiranul, salvia si levantica. Mentha piperita este o incrucisare intre speciile Mentha viridis si Mentha aquatica. Exista doua varietati:

* Mentha piperita var. rubescens, numita si izma neagra
* Mentha piperita var. palescens, izma alba.


Mentha piperita se inmulteste usor
Creste salbatica si in Romania, in special in zonele de deal si de munte. In natura, are aspectul unei tufe de 40-60 cm inaltime. Radacina principala a plantei este inlocuita in primul an de vegetatie cu radacini adventive, care pornesc din partea inferioara a tulpinii, care devine cu timpul un rizom, cu noduri si internoduri, din care pornesc stoloni de 0,5 - 1 cm grosime.

Cea mai frecventa metoda de inmultire este prin stoloni, care este bine sa fie plantati toamna.

Daca o plantati in ghiveci, tufa de menta va avea dimensiuni mai mici decat cea crescuta in gradina. Rar traieste mai mult de 4-5 ani, de aceea e bine sa o inmultiti periodic, culegand cu grija stolonii care se formeaza in jurul tulpinii principale.

Menta este remediu clasic pentru durerile de burta
Datorita substantelor active prezente in toate partile aeriene ale plantei (frunze, flori, tulpini), menta are proprietati calmante, cicatrizante, dezinfectante. Conform Larix, partile aeriene recoltate in timpul infloririi contin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele 1-2% ulei volatil cu compozitie chimica diferita in functie de provenienta.

Alaturi de mentol, substanta care ii confera aroma specifica, si care reprezinta pana la 70% din uleiul volatil, mai intalnim si alte substante precum mentone, mentofuran, a-pinen, felandren, limonen, cadinen, cineol, aldehida acetica si izovalerianica, alcooli amilic si izoamilic, timol, carvacrol, alcooli sescviterpenici, cariofilen etc. Frunzele mai contin cantitati apreciabile de tanin (pana la 12% sub forma de acid cafeic), acizi organici, vitamina C, saruri minerale si substante antibiotice etc.

Datorita acestor caracteristici, menta se poate folosi cu succes in tulburarile gastro-intestinale, ajuta la functionarea ficatului si calmeaza indigestiile si starile de voma. Se prepara infuzii din pliculete de planta uscata sau frunze verzi, si se beau 2-3 cani pe zi.

Este recomandata de medici si in problemele respiratorii, in raceli, astm, bronsite, unde se pot face inhalatii cu ulei de menta. Ca uz extern, uleiul de menta calmeaza durerile de cap si migrenele atunci cand este aplicat la tample si la ceafa.

Menta, un condiment apreciat in Orientul Mijlociu
Foarte multe retete, in care menta este folosita ca mirodenie, gasim in bucataria tarilor arabe. Regretatul Radu Anton Roman pomenea despre iaurturi condimentate cu usturoi si frunze verzi de menta, despre cafeaua cu menta si vanilie, despre traditionala ciorba de berbec si ceaiul clasic, foarte dulce, preparat dintr-un amestec de frunze de ceai verde si frunze de menta.

Iaurt cu menta (lebneh) - reteta libaneza: la un pahar de iaurt sau lapte batut se adauga 2-3 frunze de menta, verzi, taiate marunt, 2 catei de usturoi taiati si putina zeama de lamaie. Se condimenteaza cu sare si piper, iar libanezii ii adauga si putin ulei de masline, si un praf de oregano sau cimbru.