Romanii si macedonenii, lucratori pe viile italienilor

Putini stiu ca viile din Langhe (provincia Cuneo, Piemont, nordul Italiei) sunt cultivate acum de zeci de mii de sezonieri si navetisti din Europa de Est, in principal romani, care sosesc in Cuneo cu zboruri low cost. Revista italiana L'Espresso a prezentat cateva dintre povestile lor, preluate de Agerpres.

Alin Niculae, originar din Ploiesti, a ajuns de curand sef al podgoriilor producatoare de Arneis Blange avand 40 de angajati. A inceput ca sezonier la marii producatori de Barolo, Dolcetto si Arneis Blangé, de la inceputul lunii mai pana la jumatatea lunii octombrie, pentru ca pana la aderarea Romaniei la UE, in 2007, pentru a lucra legal trebuia sa mergi pe o ''Via Crucis'' a stampilelor, permiselor si fluxurilor programate de legea Bossi-Fini. Apoi a ajuns angajat fix.

'in Romania, familia mea detine o mica bucata de pamant pe care cultiva porumb si are ceva animale. Intentionam insa sa ramanem in Italia'. La fel gandeste si marea majoritate a romanilor veniti aici rand pe rand, in ultimii zece ani, tragand dupa ei asa cum se intampla cu fiecare emigratie, membri ai familiei, prieteni, consateni.

Sunt 137.000 inregistrati in Piemont, 29.000 in provincia Cuneo, 4.800 numai pe dealurile din Langhe si Roero. 2.000 dintre ei sunt raspanditi in viile si cramele unde se naste 'regele vinurilor', 800-900 sunt ingrijitori, restul zidari, faianteri, zugravi, dar tot mai putini din cauza crizei din domeniul constructiilor, precum si muncitori in fabrici. Companii aeriene low cost vand ruta de la Bucuresti si Bacau la mai putin de 100 de euro, astfel ca ei au salvat si au reinviat aeroportul Cuneo-Levaldigi: 96.000 de pasageri pe an, 43% din intreaga afacere.

Romanii nu sunt o comunitate inchisa. Macedonenii, celalalt grup chiar mai numeros, sunt organizati in cooperative autonome, care lucreaza cu ziua in viile producatorilor mici si foarte mici iar de cateva luni au si o companie de autocare de la si spre Skopje. Printre ei nu gasesti insa niciun roman.

''Cooperativa? Suna ca un colhoz, amintiri rele', spune Vasile Carnaru, care lucreaza in viile ce produc Arneis. 'Pe urma macedonenii sunt slavi, noi suntem latini', adauga el. Chiar si bisericile, ambele ortodoxe, sunt diferite si distincte fizic: pentru romani Santa Caterina din Alba, pentru macedoneni San Michele Arcangelo din Neive, cedate in comodat de Curie.

Este greu sa gasesti in prezent italieni printre lucratorii din vie. Bruno Ceretto are angajati 80 de romani, lucratori permanenti si sezonieri, 30 cazati cu familia la un pret simbolic in sapte ferme cumparate si renovate ad-hoc la Alba, Castellinaldo si in viile din Barbaresco.

''Nutresc o mare pasiune, o dorinta de a invata si disponibilitate. Italienii? Unii da, altii mai putin. Dar daca vinul imi fermenteaza duminica ce fac?', spune Ceretto.

Daca putini italieni educati invata sa manuiasca sapa, romanii pleaca de jos in sus. Monica, sora lui Alin, a inceput cu mainile in pamant si in galeata de curatenie, a studiat apoi enologie iar acum organizeaza vizitele in crama - 6.000 de vizitatori pe an din intreaga lume.

in crama il gasesti pe Ciprian Ilie Onica, 27 ani, din Bucovina. Acolo era electrician si repara calculatoare. A venit la 20 de ani, in 2003. Colegul sau din Langhe, Edward Rubis, il invata ce trebuie sa stie, de la zdrobirea strugurilor pana la inchiderea sticlelor: cum sa puna mustul la fermentatie, cu pielita cel rosu, fara pielita cel alb, cum sa limpezeasca vinul eliminand impuritatile, cum sa-l filtreze cu faina fosila. Cand se va pensiona Rubis, Ciprian ii va invata pe altul, probabil tot roman.

Au si viata personala, nu doar un loc de munca in vie. Locuiesc la ferma San Carlo numita asa datorita unei mici fresce - Aurel, Gheorghe, Silviu, Valentin, Alexandru, cu varsta intre 26 si 60 de ani, majoritatea din Prahova, unde se afla sonde si rafinarii. Nu petrec doar ei intre ei romanii. Aici se afla si familii italiene. Aproape toata lumea are antene parabolice iar cu un abonament de 70 de euro pe an vad toate posturile TV romanesti de stat si private, partidele echipelor Dinamo Bucuresti, Steaua si Petrolul Ploiesti.

Din cand in cand se intorc in tara, doua ore de zbor sau 40 de ore cu autocarul. in lunile in care munca este mai putin presanta unii merg la pescuit, joaca fotbal, merg la schi la Pratonevoso, in apropiere. Florin Cojocaru, 26 de ani, si fratele sau geaman, Cristian, se duc in discoteci de conationali sau organizeaza seri de muzica romaneasca, de la cea traditionala la techno house.

'Biserica este insa locul unde se face comunitatea', sustine parintele Catalin Zaharie, 38 de ani si tatal a cinci copii. Este magazioner la Ferrero in tura de noapte de la orele 22 la ora 6 si inspector al Bisericii Ortodoxe romane in Italia. Parohul bisericii Santa Caterina din Alba celebreaza circa 20 de botezuri si cateva nunti pe luna, dar nu a avut decat doua inmormantari in doi ani. Biserica este plina la slujbele de sambata si duminica.

"Copiii mei viseaza in italiana si raspund in italiana atunci cand vorbim romaneste. 95% din familii nu vor mai pleca de aici", spune el.

In podgorii, romanii sunt cei mai cautati. Parintele te duce sa mananci la Ricca, pizzeria si restaurantul lui Dan si Mariana Gheban, unde clientii sunt si italieni si romani la fel ca bucataria: mititei sau sarmale cu smantana.

"Popor cu un fond de misticism, nu ne inchidem in ghetouri, avem tendinta de a ne integra cu altii, dar suntem individualisti", spune parintele Catalin. in Langa si Roero se duc sa se ofere sa munceasca individual producatorilor, in timp ce incercarile de a forma asociatii proprii au esuat.

La Monta, romanii stabili reprezinta 7% din populatie. Lor li se adauga sezonierii. Ei lucreaza in viile din Nebbiolo si Arneis, in companiile producatoare de miere, in industria mecanica. Niciodata nu au creat sau nu au avut probleme serioase. Asta inseamna integrare, conchide publicatia.