Situatiunea recoltei de rapita, de la Caragiale pana azi

In numarul 170 din 23 iunie 1900 al ziarului Universul aparea Situatiunea, schita publicata sub semnatura lui Ion Luca Caragiale. Schita este interesanta pentru noi, cei din agricultura, pentru ca in ea gasim o radiografie a situatiei economice si sociale a anului 1900, incluzand rolul agriculturii, la fel de important ca acum. Recitind schita vom descoperi (ca in atatea alte dati!) multe similitutidini cu prezentul.

Astfel, potrivit unui scurt istoric publicat de Banca Nationala a Romaniei, anii 1898-1899 au fost caracterizati de o seceta severa, sursele vorbesc despre zece luni fara ploaie, fenomen care a prabusit productia agricola a acelor ani. Si acum, ca si atunci, suntem meteo-dependenti.

Anul 1900 a insemnat salvarea, revigorarea economiei care intrase in criza.

Potrivit altor statistici, daca suprafata cultivata cu grau a crescut in perioada 1896-1900 cu 223%, productia de grau a crescut in aceeasi perioada cu 203%. Asadar, seceta si slaba productivitate a muncii in agricultura isi puneau amprenta si ne afectau asa cum ne afecteaza si astazi.

In acest context, Caragiale descrie urmatorul dialog.

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Propriul meu plan de afaceri

Stick-ul "Propriul meu plan de afaceri" Ai planuri de afaceri standard Esti o persoana dinamica Profita de Stick-ul "Propriul meu plan de afaceri" Ai 7 modele practice de planuri de afacere cu care obtii mai usor finantari si chiar fonduri europene la mai putin de 100 de lei Stick-ul "Propriul meu plan de...

Oferta Speciala
valabila 48h

DA, vreau produsul  |  Detalii si Cuprins

[...] Nae - zic eu - nu trebuie sa fie omul asa de pesimist. Lucrurile or sa se-ndrepte... este o recolta admirabila.

Nae, schimband figura si zambind cu compatimire de ignoranta mea:

– Ce recolta, nene, ce recolta? Dumneata n-ai vazut rapita?

– N-am vazut-o, ca n-am fost pe-afara.

– Apoi vezi!... Rapita, moft!

– Ei! moft.

– Fireste ca moft, ca nu poate pentru ca sa dea nici patruzeci de milioane, si dumnealor, ma-ntelegi, lucru mare! parc-a apucat pe Dumnezeu de-un picior cu rapita, care o sa poata dumnealor pentru ca sa ia doua chile la pogon... Ai vazut acuma? unde sunt o suta cinzeci de milioane, care se lauda?

– Bine, da' numai rapita e?... da' graul?... da' porumbul?... da' alelalte?

Nae, iritat, maimutindu-mi tonul:

– Da' cuponul de iulie? Da' cuponul de septemvrie? da' cuponul de noiemvrie? da' alelalte?

– O sa le platim.

Nae, incarcand tonul:

– O sa le platiti! Cu ce o sa le platiti? Nu te mai lipesti de Disconto...

– Ce-i aia?

– Aia-i aia, care stii dumneata de cate ori am spus eu, ca o sa se-nfunde odata cu cheltuielile nebunesti, care pot pentru ca sa zic ca nici o tara nu s-a mai intamplat, pentru ca sa vie si sa zica la un moment: nu mai am drept ca sa ma imprumut fara voia dumitale! care atunci insemneaza ca nu mai esti independenta nici la tine acasa, dupa ce ti-ai varsat sangele ca sa ajungem pentru ca sa aiba fortificatii si sa poti zice la un moment dat: pana aci! nu permit!

– In sfarsit, guvernul o sa...

Nae ma-ntrerupe:

– Las' ca si guvernul... Dumnezeu il stie si pe el, care toate gazetele urla in fiecare zi despre criza ministeriala, pentru ca nu se-mpaca, si numa intrigi si la conservatori si la liberali, in loc sa faca un guvern de coalitie, cu toti barbatii de stat, care sa le zica regele, ma-ntelegi, serios: va ordon pentru ca sa limpeziti situatiunea, finca asa nu poate pentru ca sa mearga, ca dumneata sa tragi incolo si dumnealui incoace, fiinca, niciodata nu s-a-ntamplat in alte tari, nici pe vremea fanariotilor, putem pentru ca sa zicem, nici inainte de independenta, in detrimentul prestigiului, care trebuie toti sa lupte, daca e vorba sa aiba pretentii de oameni politici... [...]