Cresterea tomatelor in functie de factorii climatici

Temperatura optima (0 C) la cultura tomate in solarii si sere ciclul al-II-lea (plantarea in a-II-a jumatate a lunii iulie)

 

Luna	Lumina intensa		Lumina slaba
	ziua	noaptea	ziua	noaptea
Martie (Noiembrie)	22-24	16-18	20-21	15-17
Aprilie (Octombrie)	24-26	18-19	20-22	17-18
Mai (Septembrie)	24-28	18-19	21-23	17-18
Iunie (August)	24-28	18-20	22-24	17-18

Lumina. Perioada cand plantele necesita o iluminare mai puternica este in a 8 – 10-a zi de la rasarire. Insuficienta luminii in aceasta faza duce la alungirea plantelor, in final obtinandu-se un rasad alungit. Durata cea mai favorabila de ore lumina/zi este de 14 – 16 ore.

 

Apa. Tomatele au un consum relativ ridicat de apa 0,5 – 2,2 l/zi si planta. Plantele suporta usor perioadele scurte de seceta, mai ales daca sunt calite in prealabil sau daca provin din semanat direct. Exesul de umiditate din sol dauneaza prin slaba aerisire si pericolul atacului de boli. Umiditatea optima in sol pana la fructificare este de 65 – 70% din capacitatea de camp a solului pentru apa si de 75 – 80% in perioada de fructificare.

 

Umiditatea atmosferica optima este de 56 – 65% si nu trebuie sa treaca de 70%, deoarece polenul fiind higroscopic se umezeste si nu se scutura pe stigmatul florii, ca atare nu se poate realiza polenizarea. O umiditate atmosferica de sub 45% accentueaza fenomenul de longistilie si ingreuneaza polenizarea si legarea fructelor si determina o pierdere a apei din plante prin transpiratie. In perioada de coacere a fructelor nu trebuie sa oscileze perioadele de seceta cu cele cu umiditate abundenta, deoarece crapa fructele.

 

Nutritia. Consumul de elemente nutritive este variabil, el depinzand de:

- sistemul de cultura

- genotip (hibrid)

- productia planificata

- gradul de aprovizionare a substratului nutritiv cu elemente minerale.

Nutritia cu azot trebuie foarte atent controlata deoarece excesul, mai ales in conditii tehnologice neprielnice (lumina insuficienta, aprovizionare slaba cu potasiu si magneziu) pot determina:

-cresterea excesiva a aparatului foliar

-intarzie formarea si maturarea fructelor

-acumularea azotului mineral (NO3) in frunze care determina aparitia de malformatii (gofrarii, rasucire)

-cresterea sensibilitatii la boli

-scaderea productiei de fructe

 

Insuficienta azotului in nutritia plantelor are ca efecte:

-cresterea slaba a frunzelor si tulpinellor

-cloroza frunzelor si chiar caderea lor

-fructele raman mici si productia scade

-plantele devin sensibile la putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) si mana (Phytophtora infestans).

 

Nutritia cu fosfor are cateva aspecte:

-in general consumul specific fata de fosfor este redus

-erintele fata de acest element sunt ridicate in perioda inflorit – fructificat

Carenta de fósforo apare destul de frecvent ea manifestandu-se prin aparitia frunzelor mici care capata o coloratie rosie-purpurie, in special pe parte inferioara.

Fosforul este foarte accesibil plantelor cand in sol temperatura este de 14 grade C si pH-ul nu este mai mic de 5,5.

 

Potasiul este consumat in cantitati mai mari comparativ cu fosforul si contribuie la cresterea calitatii recoltei (gust si culoare). 

Simptomele carentei de potasiu apar pe frunze, incepand cu cele batrane, de la baza plantelor, care prezinta necroze marginale si internerviale, fructele se coloreaza defectos, neuniform, iar tulpina se lemnifica timpuriu.

 

Nutritia cu magneziu prezinte o mare importanta mai ales la tomatele de sera.

Carenta in magneziu poate aparea in conditiile:

-unui pH scazut (sub 5,5)

-exces de potasiu

-exces de azot

Simptomele carentei de Mg apar pe frunze pe care apar decolarari (galbui) ale tesuturilor dintre nervuri pe toata suprafata frunzelor, incepand cu frunzele de la baza plantelor spre varf.

 

Calciu contribuie la cresterea calitatii si a rezistentei la manipulare si pastrare a fructelor.

Insuficienta calciului se manifesta prin rasucirea, necrozarea marginala a frunzelor si putrezirea apicala a fructelor. Excesul de Ca ingreuneaza sau poate determina carenta in potasiu, magneziu, fier si bor.