Chimen: cultura si ingrijire

Se cultiva in special pentru fructe (Fructus carvi) ce sunt bogate in ulei volatil, dar uneori si pentru herba proaspata. Prezinta intrebuintari multiple atat in medicina, cat si in alimentatia omului.

Cunoscut inca din Antichitate, chimenul este si astazi cel mai bun carminativ de origine vegetala. Infuzia preparata dintr-o lingurita si jumatate de fructe la o ceasca cu apa are proprietate carminativa, regleaza functiile stomacului, combate inflamatiile intestinale, calmeaza colicile, fluidifica secretiile bronhice si mareste diureza.

Daca fructele de chimen sunt asociate in parti egale cu fructe de fenicul si coriandru, atunci ceaiul are un efect carminativ deosebit.

 

In alimentatie, fructele si substantele extrase din acestea se folosesc la prepararea supelor, lichiorurilor, prajiturilor, branzeturilor si painii. De asemenea, sunt utilizate la fabricarea sapunurilor si a altor produse de parfumerie. Turtele pot fi utilizate drept furaj concentrat. Chimenul este si o foarte buna planta melifera.

 

Principiul activ cel mai important din chimen este uleiul eteric (3-7%) format din carvona (pana la 60%), limonen, carveol, dihidrocarvona. Mai contine uleiuri grase, glucide, proteine, taninuri.

Uleiul de chimen este activ contra unor specii de ciuperci din genurile Aspergillus si Candida. Poate fi utilizat, in medicina veterinara, in diverse tratamente pentru indigestii si supraincarcari la vaci sau cai, in cadrul tratamentelor admise in sistemul de agricultura ecologic.

Chimenul, datorita faptului ca apare spontan in fanetele naturale, sporeste calitatea fanului, intrucat ajuta digestia, stimuleaza secretia de lapte si este consumat cu mai multa placere de catre animale.

 

Pentru aceste insusiri, chimenul poate fi introdus in anumite proportii in fanete.

 

 

Chimenul este raspandit in toata Europa, in Iran si Tibet. In tara noastra este foarte comun in fanetele umede din zona colinara pana in cea subalpina.

Chimenul se cultiva, de obicei, in zonele mai umede si racoroase, pe luncile raurilor; in zonele de campie are tendinta sa degenereze, iar in conditii de seceta si arsita productiile pot fi compromise. Fiind o planta de origine mediteraneana prefera un sol afanat, cu un bun drenaj al apei, cu luminozitate puternica si o buna circulatie a aerului.

 

Chimenul este putin pretentios fata de caldura, temperatura medie de germinatie fiind de 6-8 grade C. Umiditatea in exces, dar si seceta si, mai ales, vanturile uscate, influenteaza negativ productia.

 

Este putin pretentios fata de sol, reusind bine pe orice tip de sol si suporta soluri cu valori ale pH-ului de la 4,8 pana la 7,8. Zonele favorabile de cultivare a chimionului sunt zonele deluroase din Moldova si Transilvania.

 

 

Chimenul este o planta bienala (in primul an formeaza o rozeta de frunze, iar in anul al doilea tulpina cu flori, fructe si seminte), uneori perena, inalta pana la 100 cm, avand o tulpina brazdata, ramificata si acoperita cu frunze rare si adanc divizate. Radacina chimenului este pivotanta, carnoasa, slab ramificata, de culoare bruna deschis la exterior si alba-murdar la interior.

 

Florile sunt asezate in umbele compuse, avand petale inegale, alb-roze si care infloresc din mai pana in iulie. Polenizarea este alogama, entomofila. Fructul este o diachena alungita, de 2-2,5 mm lungime, iar masa a 1.000 de seminte este de 2,5-3 g.

 

 

Chimenul nu suporta monocultura datorita pericolului bolilor si daunatorilor; trebuie, evitata totodata, si cultivarea dupa alte plante din familia Apiaceae, ca de exemplu: anason, coriandru sau fenicul.

 

 

Chimenul valorifica bine elementele nutritive din sol, care aduc sporuri de productie deosebite. Planta raspunde bine la aplicarea, in cantitati moderate, de 10-12 t/ha a gunoiului de grajd bine fermentat, toamna, inainte de aratura.

Reactioneaza bine la gunoiul de grajd aplicat plantei premergatoare. De asemenea, se pot folosi si alte ingrasaminte cum ar fi compostul sau mranita, pe suprafete mai mici.

Odata cu aplicarea gunoiului se poate administra si o suplimentare cu fosfat natural (cu un continut in P2O5 de 90 mg/kg), in doze de 100-150 kg/ha, precum si sulfat de potasiu care vine si cu un aport de saruri de magneziu. Toate aceste produse trebuie sa fie autorizate de organismele de inspectie si certificare.

 

Daca sunt aplicate cantitati prea mari de ingrasaminte pot aparea boli si daunatori specifici si, de asemenea, scade rezistenta la ger a plantelor in timpul iernii.

 

Momentul de aplicare a diverselor ingrasaminte poate fi primavara devreme, inclusiv in anul al doilea, pentru ca plantele sa aiba conditii bune de crestere si dezvoltare a radacinilor si a plantei, imediat la pornirea in vegetatie.

 

 

Lucrarile de baza pentru infiintarea culturii de chimen depind de planta premergatoare si, de faptul ca, aceasta cultura poate fi semanata in toamna sau in primavara, cat mai devreme posibil.

 

Deoarece chimenul se cultiva, de obicei, in zone umede si racoroase, se recomanda ca aratura sa ramana in ogor negru peste iarna.

In primavara, cat de devreme posibil si cand vremea permite, terenul se mobilizeaza cu grapa cu discuri si apoi se pregateste patul germinativ in vederea semanatului, cu un cultivator.

In cazul in care solul este afanat si exista pericolul ca semintele sa fie semanate prea in adancime, atunci, inainte de semanat se recomanda nivelarea si tasarea terenului cu tavalugul, iar apoi, eventual se grapeaza usor.

 

Daca chimenul se va seamana toamna, atunci aratura de baza, executata cat mai devreme posibil, se grapeaza imediat si se mentine afanata si curata de buruieni, pana la insamantare.

 

Pentru o mai buna maruntire a patului germinativ, inainte de semanat se lucreaza o data sau de doua ori cu cultivatorul.

 

 

Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata, sa fie sanatoasa.

Populatiile locale existente in cultura in Romania sunt: Mare de Roman si De Ghimbav. Datorita faptului ca se pierde repede capacitatea germinativa, este necesar ca samanta sa provina din recolta anului precedent.

Chimenul se poate semana atat in cultura pura (doar chimen), cat si in cultura mixta, alaturi de o specie agricola protectoare, ca de exemplu: mac, mazare, mustar, orz sau borceag.

 

Samanta poate primi unele tratamente inainte de semanat pentru a se obtine o rasarire cat mai rapida si mai uniforma sau pentru combaterea bolilor prezente pe invelisul semintelor.

 

Astfel, samanta poate fi dezinfectata fie prin tratament termic la 52 grade C, timp de 10-15 minute, fie cu apa calda (52-54 grade C), dupa care se trece printr-un curent de apa rece.

Un alt tratament care se utilizeaza in practica curenta il constituie inmuierea semintelor in apa timp de 18 ore, dupa care acestea se tin in gramezi la temperatura de 18-22 grade C timp de 4-5 zile, lopatandu-se pana cand 5-7% din boabe au germinat.

In continuare, semintele se aseaza in strat subtire si se lopateaza pentru a se usca, ca apoi trebuie sa fie semanate. Semanatul se efectueaza primavara, in prima urgenta, cu semanatori universale (de tip SUP-21, SUP-29), la care se monteaza limitatoare de adancime si distribuitoare pentru seminte mici.

 

Distanta dintre randuri poate fi de 45-50 cm, iar adancimea de semanat trebuie sa fie de 1,5-2,5 cm; daca se infiinteaza o cultura mixta, de obicei cu mac, adancimea de semanat este mai mica.

 

Distantele sub 45 cm intre randuri aduc sporuri de recolta, dar ingreuneaza mult executarea mecanizata a lucrarilor de intretinere, pentru tinerea sub control a buruienilor.

Cantitatea de samanta necesara la hectar este de 10-12 kg in cultura pura si 8 kg in cultura mixta. Daca se cultiva cu mac, cantitatea de samanta de chimen va fi de 8 kg/ha, la care se adauga 1-2 kg din samanta de mac.

Puritatea fizica a semintei trebuie sa fie minimum 94%, iar germinatia minimum 75%. Se poate semana toamna sau primavara. Semanatul din toamna da rezultate bune atunci cand plantele se pot dezvolta armonios pana la intrarea in iarna. Perioada de semanat poate fi incepand cu 15-20 septembrie si pana la 1 octombrie. In culturile infiintate din toamna, plantele pot produce in anul urmator si se evita, astfel, pierderea unui an de productie.

 

 

Chimenul necesita o buna ingrijire atat in primul, cat si in anul doi de cultura. In primul rand, prin lucrarile de intretinere se va urmari inlaturarea buruienilor si mentinerea solului in stare afanata. Aceste cerinte se realizeaza prin prasile repetate intre randuri si pliviri pe rand.

 

Atunci cand este cultivat in cultura mixta cu macul, dupa recoltarea macului se indeparteaza resturile de tulpini de mac si se administreaza ingrasamintele cu fosfati naturali care vor fi incorporati odata cu ultima prasila mecanica.

 

In anul al doilea, primavara devreme terenul se lucreaza cu grapa de-a curmezisul randurilor. Mai tarziu se praseste mecanic sau manual intre randuri si se pliveste pe rand. 

Controlul bolilor si al daunatorilor se face prin metode preventive care tin de rotatie, lucrarile solului, dar si prin tratamentul termic al semintelor. Dintre bolile care provoaca pagube importante se numara: putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) si antracnoza (Colletotrichum spp.), care apar mai ales cand plantele sunt mai putin viguroase si au suferit datorita actiunii nefavorabile a factorilor de mediu.

Contra acestor boli se recomanda utilizarea de preparate pe baza de Cu, precum oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU), in doze de 0,4-0,5%.

 

Pentru combaterea fainarii se poate utiliza sulf muiabil, in concentratie de 0,4%.

 

 

Momentul cel mai potrivit pentru recoltarea chimenului este atunci cand aproximativ 80% din fructe au ajuns la maturitate si au o coloratie bruna. Dat fiind faptul ca fructele de chimen se scutura destul de usor, se recomanda ca recoltarea sa aiba loc intr-un timp cat mai scurt si cu foarte multa atentie.

 

Productia de fructe variaza intre 1.000 si 1.600 kg/ha boabe.

 

Conditiile de receptionare prevad: un continut in impuritati de maximum 1% resturi de codite sau alte parti de planta, maximum 2% fructe seci, sparte, innegrite, maximum 1,5% corpuri straine anorganice si maximum 0,5% corpuri straine minerale. Umiditatea maxima admisa este de 12%.