Cultura ciupercilor in lume. Principalele specii pe plan mondial

Cate specii sunt cultivate?

 

Din numarul mare de specii comestibile sau cu alte utilizari, ce depaseste 250 in intreaga lume, doar 25-30 sunt in prezent cultivabile. Dintre acestea, 10-12 specii fac obiectul unei culturi eficiente economic, cu caracter intensiv.

 

Totusi, sunt relativ putine specii cultivate. De ce oare?

 

Sunt mai multe motive care tin, in primul rand, de genetica si mecanismele intime ale fiziologiei ciupercilor respective. De pilda, multe dintre cele mai valoroase ciuperci comestibile cresc in natura in asociatie cu radacinile unor arbori forestieri, formand micorize. „Domesticirea“ lor si realizarea de culturi cu caracter comercial intampina mari greutati. Experimentele s-au dovedit a fi foarte dificile pana-n prezent si multe dintre ele s-au soldat cu esecuri. Printre cele mai importante specii de ciuperci comestibile cultivate in lume se numara:

 

 

Denumirea speciei vine de la lat. agaricus (campenesc, de camp) si bisporus (cu doi spori).

 

Este cunoscuta la noi si sub denumiri comune ca „ciuperca de strat“ sau „ciuperca de balegar“

 

Impreuna cu specia inrudita, dar de o importanta economica mai mica – Agaricus bitorquis, constituie grupul ciupercilor de tip „champignon“. Substratul de cultura (compostul) se produce printr-un procescomplex de fermentare in platforma a materiilor prime – paie, gunoi de cabaline/gunoi de pasari – imbibate cu apa.

 

Se cultiva trei varietati de ciuperci Agaricus: alba, crem si bruna. Ciupercile „champignon“ beneficiaza de tehnologii moderne de cultivare, cu cel mai inalt grad de mecanizare a lucrarilor culturale si de preparare a substratului de cultura.

 

 

Denumirea stiintifica a genului Pleurotus vine de la grec. pleuron (pe o parte/latura) si otos (ureche). La noi, aceste ciuperci lignicole poarta denumiri populare ca „bureti“ sau „pastravi de copac“, tocmai datorita modului lor de viata.

 

Reprezentantul cel mai cunoscut al grupului cultivat este Pleurotus ostreatus (de la grec. ostreon = scoica), cunoscut la noi ca „pastravul de fag“ sau „pastravul vanat“. Alte specii inrudite si cultivate: Pleurotus ostreatus var. columbinus, Pleurotus cornucopiae, Pleurotus pulmonarius, Pleurotus eryngi, hibrizicomerciali de Pleurotus sp. s.a.

 

Pot fi cultivate pe butuci de lemn sau pe substraturi preparate din diverse materiale ligno-celulozice: deseuri si subproduse din agricultura, exploatatii forestiere etc. Acestea nu sunt compostate, ci doar umectate corespunzator si dezinfectate termic.

 

Ciupercile Pleurotus constituie cel mai dinamic grup de ciuperci din punctul de vedere al raspandirii culturii si al volumului productiei mondiale inregistrate in ultimul deceniu.

 

 

Specie cultivata de sute de ani in mod traditional, pe butuci de arbori in Extremul Orient, mai ales in China („ciuperca parfumata“) si Japonia („shiitake“), dar si in Taiwan, Coreea, Filipine.

 

In prezent, cultura acestei specii este raspandita in intreaga lume, beneficiind de tehniciculturale noi, intensive, utilizandu-se substraturi ligno-celulozice pe baza de paie, rumegus de lemn s.a. Acest tip de ciuperca prezinta atat calitati nutritive si culinare foarte apreciate, cat si virtuti terapeutice cunoscute de multa vreme in tarile asiatice si studiate cu tot mai mult interes in intreaga lume.

 

 

Sunt ciuperci lignicole cu o consistenta cartilaginoasa si forma speciala, de unde le vine si numele: „urechi de copac“ in China sau „kikurage = meduza arborilor“ in Japonia.

 

In Extremul Orient, speciile de Auricularia sunt deosebit de cautate si apreciate. Ele au o larga utilizare in gastronomia asiatica, dar intra si-n componenta unor leacuri traditionale folosite de popoarele acestei zone.

 

 

Specie cunoscuta sub denumirea de „ciuperca paielor de orez“ in China, sau „fukurotake“ in Japonia, este cultivata si in alte tari cu climat umed si calduros precum India, Vietnam, Coreea, Filipine, Indonezia, dar si in Africa Orientala si Madagascar.

 

 

Specie de ciuperci cu palaria rosiatica cu nuante brun – orange ( de la lat. flamma = flacara) si piciorul acoperit cu un puf fin (velutipes = picior catifelat).

 

Sunt foarte apreciate si cultivate in Japonia („enokitake“), China, Coreea s.a.

 

 

Ciuperci lignicole mult apreciate si cultivate in tarile asiatice, cu precadere in China si Japonia. In limba japoneza, nameko inseamna „cleios, vascos“ – asa cum este palaria acestor ciuperci, acoperita cu un mucilagiu vascos.

 

Aceasta specie este cultivata atat pentru valoarea alimentara, cat si pentru proprietatile ei antitumorale, antivirale etc.

 

 

Reprezinta tot o specie lignicola, cunoscuta sub denumirea de „maitake“ in Japonia, unde este de mult timp cultivata pentru calitatile sale nutritive, dar si farmaceutico-medicale. Impreuna cu celelalte specii binecunoscute in regiunea asiatica, se bucura in prezent de un interes crescand pe plan international. Aceasta tocmai datorita efectelor terapeutice pozitive pe care se pare ca le induc in lupta impotriva unor afectiuni si maladii grave: diferite forme de cancer, boli de origine virala, hipertensiune, diabet, hipercolesterolemie, etc.