„Primul siloz” - în grafic la depozitari, în aer la fermieri

După două luni de la lansarea primului program de finanţare a agriculturii, niciun fermier nu a apelat la „Primul siloz”, iar băncile nu au acordat niciun credit. Criticat de mulţi agricultori încă de la lansare, programul de creditare a fermierilor cu ajutorul unor certificate de garantare rămâne, începând de anul viitor, singura măsură efectivă de sprijin pentru fermierii români, în contextul eliminării totale a subvenţiilor pentru agricultură. Cu toate acestea, niciun mare deţinător de exploataţii agricole nu a făcut încă apel la programul guvernamental, deşi preţul extrem de scăzut al cerealelor în momentul de faţă re-comandă depozitarea lor şi vânzarea undeva în perioada de iarnă, când inevitabil preţurile vor creşte. În schimb, Comisia de licenţiere a depozitarilor a aprobat deja intrarea în program a 76 de depozitari, mai puţin de 10 dintre aceştia ridicând de la Fondul de Garantare a Creditului Rural primele certificate de depozit.
Într-un an de criză economică, dar destul de favorabil pentru majoritatea culturilor agricole, statul a reuşit să pună la dispoziţia fermierilor, de la buget, suma de 10 milioane de euro drept garanţie pentru băncile comerciale care ar urma să acorde credite producătorilor agricoli, pentru acoperirea cheltuielilor cu pregătirea viitoarelor culturi. Deşi „Primul siloz” a fost asemuit adesea cu programul „Prima Casă”, între acestea nu există absolut nicio legătură, cu excepţia faptului că statul garantează sută la sută, într-o anumită limită, creditele pe care băncile comerciale ar fi urmat să le acorde. Numai că, deşi nu au niciun risc, respectivele bănci nu se înghesuie să ofere credite, iar fermierii nici atât să facă apel la certificatele de depozit. Motivele pentru care „Primul siloz” se derulează cu mare greutate sunt multe, dar cea mai importantă frână o pun chiar fermierii, prea puţin informaţi despre avantajele acestei forme de sprijin pentru ei.

Preţuri „în groapă” acum, dar în creştere la iarnă
Conform declaraţiilor fostului ministru al agriculturii, Ilie Sârbu, recolta de grâu a acestui an s-a ridicat la 5,2 milioane de tone, cu aproximativ două milioane de tone mai puţin decât anul trecut. În schimb, la porumb se anticipează o producţie mult mai bună în comparaţie cu anul trecut şi oricum mult peste necesarul de consum al României. În cazul grâului, problema cea mai dificilă este dată de faptul că cea mai mare parte din recoltă este formată de grâul furajer, ceea ce va face ca, începând din ianuarie anul viitor, să fim nevoiţi să importăm grâul pentru panificaţie. Consumul urban este în prezent (la grâul de panificaţie) de circa 150.000 de tone pe lună, ceea ce confirmă afirmaţiile de mai sus. Tocmai în acest context, apariţia programului „Primul siloz” poate fi o şansă nesperată pentru producătorii de grâu. Preţul actual este de aproximativ 100 de euro/tonă, fiind considerat de specialişti un „preţ de groapă”. Viorel Marin, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Industriei de Morărit şi Panificaţie, e de părere că această perioadă este cea mai bună pentru achiziţionarea de certificate de depozit, căci în iarnă preţul grâului va creşte inevitabil. „Nu ne va ajunge grâul pentru panificaţie mai târziu de ianuarie-februarie”, spune Viorel Marin, care precizează că inclusiv la porumb şi la rapiţă preţurile sunt „în groapă”. Cel mai ieftin grâu din import, cel din Ungaria, se achiziţionează în zona de Vest a ţării cu aproximativ 130 de euro/tonă, aici fiind incluse toate taxele. Dacă grâul din producţia internă se vinde în prezent cu aproximativ 100 de euro/tonă, înseamnă că la începutul anului viitor preţul ar putea atinge 140-150 de euro/tonă.

Citeste mai mult in Saptamana Financiara