A devenit necesară o guvernare la nivel mondial a agriculturii

FAO şi Banca Mondială estimează că, pentru a hrăni toţi locuitorii planetei în 2050, trebuie mărită producţia agricolă cu 70 la sută. Asta presupune creşterea ofertei anuale cu 1,5 la sută. Or, din cauza urbanizării sau a inundaţiilor, a altor calamităţi naturale, au dispărut milioane de hectare de terenuri agricole. Condiţiile de climă s-au modificat în ultimii ani radical, cu consecinţe de o gravitate nemaicunoscută până acum. Ca să nu mai amintim că agricultorii folosesc din ce în ce mai puţine îngrăşăminte, există o respingere aproape totală a plantelor modificate genetic, iar o mare cantitate de cereale sunt utilizate la producerea de etanol.
Toate aceste elemente explică tensiunea tot mai pronunţată între ofertă şi cerere.

"Ne aflăm pe muchie de cuţit", afirmă Bruno Le Maire, ministrul francez al Agriculturii, într-un interviu de presă realizat în ajunul deschiderii Salonului anual al Agriculturii, de la Paris. Această situaţie, adăuga el, creează condiţii speculaţiilor cu produsele agricole şi alimentare, ceea ce accentuează şi mai mult instabilitatea preţurilor.

Dramatic este însă faptul că, la ora actuală, nu există instrumente eficiente pentru a interveni şi a corecta asemenea fenomene. În opinia lui Bruno Le Maire, reprezentantul celei mai dezvoltate agriculturi din Europa, avem nevoie imperioasă de "o nouă guvernare mondială a agriculturii".

Trebuie limitate speculaţiile cu materiile agricole
Creşterea - din ianuarie până în prezent - cu 10 la sută a preţului la orez, aliment de bază pentru mai bine de 3 miliarde de locuitori ai planetei noastre, riscă să agraveze şi mai mult situaţia în asigurarea alimentelor planetei. Tona de orez se vindea în ianuarie, în medie, cu 542 dolari. De atunci, deci în nici două luni, preţul acestui aliment a crescut deja cu 10 la sută la Bursa din Chicago. La fel stau lucrurile la zahăr. La începutul acestei luni anunţam cel mai mare preţ al zahărului din ultimii 30 de ani (34,8 cenţi libra), creşterea fiind de 60 la sută faţă de nivelul înregistrat în luna mai 2010. Iar exemplele pot continua.

Care a fost cauza?
1. Agricultorii americani, în cazul cerealelor, reduc suprafeţele însămânţate cu unele culturi, în favoarea altor culturi aducătoare de profit mai mare, cum ar fi porumbul, soia sau bumbacul;

2. Unele ţări, în special emergente din Asia, şi-au accelerat considerabil importurile de materii alimentare de teama unei crize;

3. Deşi unii neagă, speculaţiile de pe piaţa materiilor agricole au contribuit şi ele la creşterile de preţuri.

"Este inadmisibil, declara în interviul său ministrul francez al Agriculturii, ca unii speculanţi să creeze în mod artificial penurie alimentară, achiziţionând mari cantităţi de produse agricole cu unicul scop de a le revinde apoi la preţuri mult mai mari, realizând astfel profituri uriaşe, în timp ce milioane de persoane de pe planetă suferă de foame. Cifre apărute recent în presa europeană arată că investiţiile financiare pe pieţele agricole (în scopuri speculative) erau în 2003 de 13 miliarde de dolari, pentru ca la finele anului 2009 să atingă 260 miliarde de dolari.

În plus, la Bursa din Chicago, potrivit ministrului francez Bruno Le Maire, 85 la sută din "actori" nu au nicio legătură cu lumea agricolă. Persoanele respective, într-un interval de 2-3 zile fac achiziţii, creează astfel penurii, pentru ca apoi să le vândă contra unor câştiguri deloc neimportante.

"Trebuie să avem posibilitatea de a limita aceste achiziţii destinate doar pentru realizarea de profituri", sublinia ministrul francez în interviul său. Recenta reuniune a miniştrilor de Finanţe ai ţărilor G20 a abordat - fără a lua decizii - problema reglementării pieţelor agricole, ea urmând a fi serios discutată la summitul G20, ce va avea loc în toamnă, la Cannes.

Citeşte mai mult în Curierul Naţional