Agricultura de subzistenţă şi grădinăritul familial

Un studiu recent, referitor la grădinăritul familial în ţările din centrul şi răsăritul Uniunii Europene, constată că o parte a populaţiei urbane intenţionează ca în următorii ani să-şi lichideze posesiunile din mediul urban, să-şi asigure un venit constant şi să se mute la ţară. Fenomenul este formidabil de important pentru economia europeană. Dacă o parte din familiile urbane, plătitoare de taxe, vinde posesiunile din oraşe, s-ar putea ca oferta de apartamente, spaţii de birouri, mici magazine, chiar şi automobile să crească şi deci să ducă la scăderea preţurilor în oraşe.


Dacă aceste familii intenţionează să se mute în mediul rural înseamnă că în unele părţi rurale ale Europei Centrale şi de Răsărit va creşte cererea de terenuri, servicii, construcţii, deci în acele zone preţurile ar putea creşte. Este încă şi mai interesant ce doresc să facă aceste familii în mediul rural: grădinărit şi zootehnie pe scară mică. Adică să cultive pământul şi să crească animale la scară mică. Să devină ceea ce acum se consideră a fi agricultură de subzistenţă în partea cea mai puţin dezvoltată a lumii dezvoltate - mediul rural.

Încă şi mai uimitor este ce tip de familii doresc să facă această mişcare: familii care au cel puţin un membru cu studii superioare, cu venituri medii şi mari, cu poziţii sociale medii şi ridicate. Cu alte cuvinte, viitorii noi ţărani de subzistenţă sunt mult mai educaţi, cu venituri mult mai mari şi cu resurse mult mai importante decât actualii ţărani de subzistenţă - o mare problemă a Europei, cu peste 50 de milioane de familii în acest stadiu.

Mişcarea reală este încă lentă şi nu se vede cu ochiul liber. Dar la nivel de intenţie multe dintre modelele viitoare sunt vizibile. De altfel, un constructor îmi spunea că tot ce are în lucru în mediul urban s-a oprit, dar nimic din ce are contractat în mediul rural.

Citeste mai mult in Curierul National