Agricultura, distrusă de colectivizare

Colectivizarea a eliminat proprietatea agricolă din România şi i-a transformat pe ţărani în hoţi şi mincinoşi, de sărăcie şi nevoie. Numărul din 11 februarie al "Scînteii" este dedicat, în mare majoritate, agriculturii, în special aniversării a 40 de ani de la declanşarea cooperativizării.
Colectivizarea agriculturii româneşti a fost oficial impusă prin rezoluţia Plenarei Partidului Muncitoresc Român (transformat apoi în PCR) din 3-5 martie 1949. Modelul sovietic de organizare a producţiei agricole în gospodării agricole colective (GAC), devenite ulterior cooperative agricole de producţie (CAP), a fost impus cu o brutalitate inspăimântătoare. Inclusiv Nicolae Ceauşescu, care a trecut şi prin funcţia de ministru al agriculturii în acea perioadă, a ordonat reprimarea, arestarea şi deportarea ţăranilor care se împotriveau colectivizării.

Conform datelor prezentate de Academia Civică, în primii ani de după reforma agrară, comuniştii au promis că nu vor face colhozuri. Au fost introduse, în schimb, cotele obligatorii, prin care ţăranii erau constrânşi să cedeze cantităţi însemnate din recoltă. Cine se sustrăgea cotelor era considerat „sabotor“, fiind arestat şi condamnat. După Plenara PMR din 3-5 martie 1949, ţăranii au fost împărţiţi în trei categorii: „săraci“, „mijlocaşi“ şi „chiaburi“.

În primii ani de după plenară, activiştii trimişi pe teren erau refuzaţi şi goniţi. În multe comune au avut loc răscoale şi lupte cu trupele de miliţie, au fost morti, răniţi, condamnaţi şi deportaţi. După datele comunicate chiar de PMR, au avut loc între 1949-1952 peste 80.000 de arestări de ţărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentinţe cu închisoarea.

Citeste mai mult in Adevarul