Agricultura vasluiană bate pasul pe loc

2010 nu a fost un an foarte greu pentru agricultorii vasluieni. Ce-i drept, s-au cam luptat cu seceta şi cu inundaţiile, dar au reuşit să aducă în hambare porumb cât nu au mai văzut de foarte mulţi ani. Cu toate acestea, şi în 2010, ca şi în urmă cu 20 de ani, agricultura vasluiană se practică tot cu plugul tras de cai, iar ţăranii iau sapa pe spate şi pleacă la prăşit. Modernizarea, nu a ajuns decât la marii fermieri. Ţăranii lucrează pământul tot la fel ca buniciilor.
Modernizarea, un vis frumos !

După 20 de ani de libertate, ţăranii vasluieni lucrează tot cu sapa! Chiar dacă, în ultimii ani, exploatarea organizată a câştigat teren, realităţile rurale locale sunt departe de cerinţele europene. Potrivit datelor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR), în acest an, doar 40 la sută din suprafaţa arabilă a judeţului este lucrată organizat. Mai exact, dintr-un total de 291.316 hectare de teren arabil, numai 114.462 sunt grupate în exploataţii. Restul de 60 la sută din totalul parcelelor arabile sunt lucrate individual, cu consecinţe directe asupra rentabilităţii unui sector economic extrem de important.Dacă marii fermierii au luat suprafeţe importante în arendă şi au reuşit (cu bani europeni sau cu credite) să facă rost şi de utilajele necesare, nu acelaşi lucru se poate spune despre ţăranii care au câteva hectare de teren.

Cu toate subvenţiile pe care le primesc nu le ajung banii pentru arat şi semănat, iar lucrările de întreţinere a culturilor sunt toate făcute manual. Nici nu se pune problema de modernizare. Cum majoritatea proprietarilor de teren sunt vârstnici, achiziţionarea unui tractor nici nu ar intra în calcule. „Am cinci hectare de teren. Şi mâine l-aş da în arendă că la 75 de ani nu mai are cine îl lucra. Eu abia mă mai mişc, iar coada sapei este tot mai grea. Nu vrea nimeni să ia în arendă pământul. Nu e comasat, e împrăştiat şi nu îl vrea nimeni. Mă mai hârâi eu cum pot, dar nu cred că mai rezist mult. O să crească anii viitori buruieni. Ce pot face? Am doi copii, dar sunt plecaţi la casele lor. Vin doar în vizită de sărbători”, ne-a spus moş Gheorghe Corogeanu din comuna Zăpodeni.

Astfel de poveşti se întâlnesc la tot locul în mediul rural. În toate satele vasluiene, peste 60 la sută sau chiar mai mult din populaţie a trecut de vârsta a III-a. Atinşi de diferite boli şi cu pensii cât să le ajungă să treacă de la o lună la alta, se descurcă greu pământul şi cu animalele, la fel cum au făcut şi părinţii lor: cu sapa. Cei mai norocoşi merg la câmp cu căruţa.

Citeste mai mult in Evenimentul