Atentie la fungicidele pe care le folositi in tratamentul pentru mana cartofului

Bolile foliare ale cartofului se manifestă în primul rând pe partea verde a plantei, simptomele fiind evidente şi tipice. Prin marea lor agresivitate, mai ales mana de care vorbim, pot compromite culturile în 7-10 zile dacă condiţiile de mediu sunt favorabile şi nu se fac tratamente cu fungicide.
MANA CARTOFULUI

Ciuperca infectează frunzele, tulpinile şi tuberculii. Ea se hrăneşte numai din celule vii şi în decurs de 5-6 zile, acestea mor şi ciuperca trebuie să avanseze în ţesuturi proaspete şi sănătoase. Odată infectată planta gazdă temperatura optimă pentru creşterea ciupercii este de 18-21 de grade. Temperaturile peste 30 de grade sunt nefavorabile pentru evoluţia bolii, dar ciuperca supravieţuieşte şi la temperaturi mai ridicate. Condiţiile ideale pentru o evoluţie foarte rapidă a bolii sunt, noaptea temperatură de 10-15 grade însoţită de ceaţă, ploaie sau rouă şi ziua temperatură de 15-20 de grade timp de 4-5 zile consecutive. În asemenea condiţii se zice că mana explodează producând în scurt timp pagube foarte mari.

MODUL DE DECLANŞARE

Boala se declanşează începînd de la un spor care reuşeşte să infecteze planta de cartof. După o perioadă de timp determinată de lungimea perioadei de incubaţie, se formează o generaţie de spori. Această perioadă poate să fie de 4-6 zile, iar rata de multiplicare este de 100 de ori.

Dintr-un spor rezultă 100. În această fază nu se observă simptome ale bolii. În a doua generaţie, smptomele sunt vizibile doar în condiţii favorabile. Numărul sporilor este multiplicat cu 100. Doar la a treia generaţie de spori, care de la 1 ajunge la 10.000 simptomele sunt vizibile, reprezentînd 5% foliaj distrus şi momentul manifestării epidemice a bolii. După cum se poate constata rata de înmulţire a ciupercii (mana cartofului, Phitophthora infestans) este foarte mare. Plecînd de la un spor, în a patra generaţie se poate ajunge la un milion de spori la Ha. Acest proces durează mai puţin de o lună. În cazul temperaturilor mai mari de 30 de grade procesul este oprit.

Tuberculii pot fi infectaţi în sol în perioada de creştere, dar ei pot fi expuşi contaminării cu spori şi în timpul recoltării. Cei mai mulţi tuberculi sunt infectaţi în perioada de vegetaţie, când leziunile de mană sunt active. Sporii sunt spălaţi de pe frunzele bazale atacate şi pătrunzînd prin crăpăturile bilonului, infectează tuberculii. Acest proces este favorizat mai ales în cazul biloanelor mici, cînd tuberculii sunt acoperiţi cu un strat subţire de pămînt.

Pătrunderea agentului patogen în tubercul se face prin ochi şi lenticele. Tuberculii tineri, nematuraţi (cu coaja subţire) sunt cei mai vulnerabili, fiind infectaţi în număr mare. Dacă vara este ploioasă, mana pe foliaj va fi activă, infectarea tuberculilor nou formaţi va fi într-o măsură mai mare decât spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, cînd foliajul este parţial distrus şi ciuperca nu mai sporulează abundent. Dacă recoltarea se face în perioada cînd mana este activă pe foliaj, tuberculii vor fi contaminaţi cu sporii ciupercii.

Sursa infectării tuberculilor la recoltare creşte dacă solul este umed, iar leziunile de mană sporulează abundent. Dacă recoltarea se face când nu este uscat tot foliajul, se măreşte numărul tuberculilor mănaţi. Contaminarea şi infectarea tuberculilor la recoltare are un rol mult mai important în transmiterea bolii, decât tuberculii infectaţi în timpul vegetaţiei.

Dacă infecţia se realizează în timpul vegetaţiei cînd temperatura este ridicată, iar durata pînă la plantarea din anul următor este de aproximativ 8-9 luni, (infectarea în iulie - august şi plantarea aprilie) timp în care simptomele devin evidente şi tuberculii sunt colonizaţi în întregime, toţi ochii pot fi distruşi. În cazul infectării tuberculilor la recoltare, timpul până la plantare fiind mai scurt şi temperatura mai scăzută, ciuperca având o viteză mai mică de colonizare, se măresc şansele ca aceşti tuberculi să ajungă în primăvară fără simptome evidente şi cu mulţi ochi viabili.

Primăvara tuberculii infectaţi-plantaţi, care asigură cea mai importantă modalitate de transmitere a ciupercii de la un an la altul, generează plăntuţe prin care ciuperca ajunge la suprafaţa solului şi sporulează. Aceste plante reprezintă infecţiile primare de la care începe boala. Mana este prin urmare o boală pliciclică, cu mai multe cicluri într-o perioadă de vegetaţie a cartofului. De aici decurge marea putere distructivă a acestei ciuperci şi necesitatea acoperirii permanente cu fungicide.Tuberculii infectaţi asigură începerea unui nou ciclu al bolii, ei fiind practic principalul mod de supraveţuire a ciupercii, de transmitere de la un an la altul.

Atenţie la fungicidele cu care se stropeşte, în anumite perioade de vegetaţie. Spre exemplu se observă că de obicei în ultimile zile ale lunii mai şi primele din iunie, perioadă când foliajul este foarte sensibil, suprafaţa creşte cu aproximativ 20% pe zi. Astfel după două zile de la stropire, 40% din foliaj nu mai este acoperit de fungicide de contact. În plus se ridică şi problema rotaţiilor, în special în cazul rotaţiilor scurte, apariţia şi evoluţia bolii fiind în legătură cu numărul de ani la care cartoful revine pe aceaşi solă.
Cea mai importantă sursă de infecţie este sursa internă, din interiorul culturii prin faptul că sporii formaţi au cea mai mare şansă să ajungă pe frunzele plantelor de cartof. Ea este reprezentată de plantele bolnave, mănate apărute din tuberculii bolnavi plantaţi. Cu toate măsurile de protecţie frecvenţa de 1% tuberculi mănaţi, în materialul de plantat se întâlneşte frecvent. Samulastra provenită din tuberculii rămaşi în câmp poate de asemenea fi o sursă de infecţie. Culturile vecine de cartof infectate sunt deasemeni o sursă importantă de infecţie.

Agresivitatea defineşte capacitatea unui agent patogen de a ataca, a parazita o plantă, de a se hrăni pe seama ei şi de a se înmulţi. Fiecare agent patogen se caracterizează printr-un anumit nivel de agresivitate, nivel influenţat de mai mulţi factori. Măsura agresivităţii este dată de valoarea pierderilor cantitative şi sau calitative. Între paraziţii plantelor cultivate ciperca Ph. Infestans care produce mana cartofului şi a tomatelor este cunoscută ca un parazit foarte agresiv.

La începutul anilor 1980 în vestul Europei s-a constatat o diversificare a formelor de atac, forme necunoscute anterior, cum este atacul pe tulpini şi peţiolul frunzelor. În acelaşi timp s-a constat existenţa tipului compatibil A, cea ce permite înmulţirea sexuată, fapt ce măreşte variabilitatea acestei ciuperci. La noi începând cu anul 1990 s-au observat aceleaşi forme de atac, ca urmare a crescut numărul tuberculilor mănaţi şi a devenit mai dificil controlul bolii.

Dacă înainte de 1990 pentru parcurgerea unui ciclu biologic erau necesare 4-6 zile, acum în condiţii foarte favorabile, doar 3-4 zile. Scurtarea ciclului biologic cu 1-2 zile are mare importanţă mai ales în cazul fungicidelor de contact care se aplică la 7 zile. Cînd o nouă generaţie de spori se forma la 4-6 zile foliajul nou crescut rămânea neprotejat 1-3 zile. Odată cu scurtarea perioadei de inoculare – sporulare, părţile de plantă nou crescute sunt expuse infectării 3-4 zile.
De aici decurge principala dificultate a protecţiei cartofului. Tot aşa se explică rezultatele mai bune în urma aplicării tratamentelor la 5 zile, chiar cu o doză mai redusă decît în cazul tratamentelor la 7 zile, cu doză normală de fungicid.

Atacul pe tulpini contribuie foarte mult la menţinerea unui nivel ridicat al potenţialului de infecţie în culturile de cartof.
Dacă în cazul atacului pe foliaj, o perioadă prelungită de secetă şi temperaturi ridicate stopează evoluţia bolii, iar după revenirea condiţiilor favorabile manei, reluarea atacului cu intensitatea iniţială se face într-un timp lung, ciuperca pe tulpinile atacate supraveţuieşte în proporţie mare (tulpinile asigurînd un substrat de hrană mai bogat decât frunza) iar reluarea atacului se face mult mai rapid.

Este demonstrat că ciuperca produce acum mai mulţi spori decît înainte, iar leziunile de pe tulpini au o viaţă mai lungă şi sporulează mai abundent decît leziunile de pe frunze. În concluzie deci, producerea unui număr mai mare de spori, măreşte şansa ca frecvenţa plantelor infectate să crească, contribuind la cea ce numim creşterea agresivităţii.

Autor: ing. Constantin Burlacu