Avantajele cultivării şofrănelului

Seminţele de şofrănel conţin 37 – 40 % ulei semisicativ, cu întrebuinţări în special industriale (lacuri şi vopsele), dar poate fi folosit în alimentaţie. După gust şi culoare, uleiul de şofrănel se aseamănă cu cel de floarea – soarelui. Şofrănelul este şi o plantă tinctorială: din inflorescenţe se obţin coloranţi netoxici foarte valoroşi pentru industria alimentară. Şofrănelul prezintă şi avantajul că este o plantă foarte rezistentă la secetă şi poate valorifica soluri mai puţin fertile. Suprafaţa de cultură pe glob este de aproximativ 1,5 milioane hectare. Cele mai întinse suprafeţe se găsesc în India, Mexic, SUA.
Particularităţi morfologice şi biologice

Şofrănelul are rădăcina pivotantă, puternic dezvoltată, pătrunzând în sol la 2 metri adâncime, tulpina erectă, puternic ramificată, înaltă de 0,5 – 1 metru, frunzele sesile, alungite cu marginea dinţată. Inflorescenţa este un calatidiu cu diametru de 1,5 – 4 cm, protejată de numeroase foliole asemănătoare cu frunzele. La unele forme de sofrănel, frunzele şi foliolele inflorescenţei prezintă ţepi pe margine.

Florile sunt tubulare, de culoare portocalie sau roşietică. Fecundarea se face cu ajutorul insectelor. În fiecare calatidiu se formează de la 20 – 30 până la 50 – 70 fructe (achene), albe, care nu se scutură la maturitate. Achenele seamănă cu cele de floarea – soarelui, dar sunt mai mici şi au coaja mai groasă. Masa a 1.000 boabe este de 25 – 50 g iar procentul de coji de 40 – 60.

Şofrănelul are o perioadă de vegetaţi cuprinsă între 100 – 130 zile.

Sistematică. Soiuri

Şofrănelul (Carthamus tinctorius L) face parte din familia Compositae. În ţara noastră nu avem în cultură soiuri ameliorate, ci populaţii cunoscute sub numele de şofrănel comun.

Cerinţele faţă de climă şi sol

Clima

Şofrănelul este o plantă iubitoare de căldură, în special în perioada înfloririi şi maturităţii. În acelaşi timp plantele tinere suportă temperaturi scăzute până la – 5 C.

Planta rezistă foarte bine la secetă, depăşind din acest punct de vedere toate plantele uleioase.
Solurile preferate sunt cele mijlocii ca textură şi fertilitate, neutre, profunde, cu o bună capacitate de reţinere a apei. Planta suportă şi soluri slab salinizate, vor fi eviate însă cele prea acide sau prea grele cu exces de umiditate.

Tehnologia culturii

Rotaţia

Şofrănelul nu este pretenţios faţă de plantele premergătoare dar trebuie evitate cele atacate de nematozi (sfeclă, ovăz) sau de boli comune (tutun, cartof, sorg, bumbac).

Fertilizarea

Se recomandă 40 – 60 kg/ha N şi 50 – 60 kg/ha P substanţă activă.
Lucrările solului constau în: arătură adâncă la 25 – 30 cm, executată după recoltarea plantei premergătoare şi în pregătirea patului germinativ, cu combinatorul.

Sămânţa şi semănatul

Seminţele trebuie să fie mari, tratate cu insecto-fungicide, cu germinaţia de cel putin 80 %. Semănatul se face primăvara timpuriu, cu semănătoarea SPC 6, la 40 – 50 cm distanţă între rânduri la 4 – 6 cm. adâncime. Densitatea culturii de recoltare trebuie să fie de 220 – 250 mii plante/ha, care se asigură cu o cantitate de sămânţă de 12 – 18 kg/ha.

Lucrările de îngrijire

În timpul vegetaţiei se combat buruienile prin 2, 3 praşile mecanice. Dintre erbicide se poate folosi Treflanul (4 l/ha) aplicat la pregătirea patului germinativ.

Recoltarea se execută cu combina Gloria, reglată corespunzător, când umiditatea seminţelor a ajuns la 10 – 11 %. După recoltare seminţele se curăţă de impurităţi şi se iau măsuri pentru reducerea umidităţii sub 9%.

ing. Vasile TOMA