Avantajele culturii ciupercilor Pleurotus

Nu necesită teren agricol, putându-se folosi resursele şi posibilităţile locale existente în gospodărie (zone umbrite, respectiv sub nuci sau în spatele caselor), pivniţe, şoproane. Asigură o circulaţie rapidă a fondurilor băneşti investite, putând fi executate în culturile sezoniere – 2 cicluri/an, iar în cele intensive – 4-6 cicluri, în funcţie de dotările tehnice ale ciupercăriei intensive (încălzirea şi răcirea aerului).
Prezintă o siguranţă, faţă de ciupercile Agaricus, a unei bune reuşite, factorii de risc fiind mult reduşi (rezistentă la variaţiile de temperatură, la boli, la dăunători, lucrări culturale diminuate şi un consum energetic mai redus).
Se pot cultiva pe deşeuri provenite din agricultură, silvicultură, industria lemnului, hârtiei, celulozei, textilă şi se poate obţine un aliment bogat în substanţe proteice, mult solicitat pentru consum atât în stare proaspătă, cât şi conservată.
Se pot cultiva fără consumuri energetice importante, spre deosebire de ciupercile Agaricus (Champignon), care prin excelenţă sunt energofage.

Reprezintă un aliment dietetic indicat, neavând grăsimi, deci putând fi recomandate pentru reducerea colesterolului.
Au o eficienţă economică-energetico-biologică superioară multor produse animaliere, întrucât necesită pentru producere materiale cu valoare energetică foarte scăzută sau nulă (paie de cereale, ciocălăi de porumb, rumeguş de făinoase, deşeuri de hârtie, ş.a.).

După 1-2 valuri de creştere, substratul celulozic uzat (brichetele vechi) poate fi folosit în furajarea animalelor (bovine, porcine), asigurându-se în felul acesta o înnobilare a paielor şi ciocălăilor. Rezultate foarte bune se obţin numai în cazul când după primul val de recoltă, care a fost abandonat (peste 70%), brichetele au fost folosite pentru furajare. În aceasta situaţie, bricheta trebuie să fie încă fermă (tare) şi bine împânzită cu miceliu.

După un ciclu de cultură, substratul celulozic uzat (brichetele vechi) format din rumeguş, coajă de copac, poate constitui, după uscarea lui, un bun combustibil pentru ars în sobe.

Capacitatea de producţie exprimată prin randament, respectiv prin cantitatea de ciuperci rezultată la 100 kg. Material celulozic însămânţat, reprezintă 10-24% şi chiar peste, respectiv 30-70% faţă de materialul celulozic iniţial neîmbibat înainte de folosire. Dintr-un balot de paie (15-16 kg) se vor putea obţine circa 2 kg. ciuperci. Pentru a putea fi cultivate în cultură sezonieră adăpostită şi neadăpostită în perioada martie-mai şi septembrie-mai, sau în culturi intensive „non-stop”, atunci amenajările tehnologice sunt specifice fiecărei etape tehnologice în parte.

Volumul de investiţii pentru cultura ciupercilor Pleurotus reprezintă 50-60% din cel pentru cultura ciupercilor Agaricus, deoarece sunt rezistente la variaţiile de temperatură, boli respectiv dăunători şi necesită manoperă mai puţină.

CE ESTE CIUPERCA PLEUROTUS?

Ciupercile Pleurotus, cu un regim nutriţional lignicol-xilofag, fac parte din Ordinul Agaricoles, împreună cu ciuperca Champignon (Agaricus bisporus).

Între aceste două specii, sunt diferite deosebiri:

• la ciupercile Pleurotus, piciorul, totdeauna de culoare albă, reprezintă o continuare a pălăriei, făcând corp comun cu ea.
• La ciupercile Agaricus piciorul este distinct delimitat şi se poate desprinde cu uşurinţă de locul de inserţie al piciorului, respectiv zona de creştere a ciupercii, spre deosebire de ciupercile Pleurotus unde piciorul se poate înlătura numai prin tăiere;
• culoarea pălăriei ciupercilor Pleurotus, respectiv cuticula pălăriei, este vânătă, galbenă, brună, cenuşie;
• la ciupercile Pleurotus pălăria cu stratul de lamele dispus inferior are forma de scoică, spre deosebire de ciupercile Agaricus, unde este de regulă hemisferică;
• la ciupercile Pleurotus nu este prezent un velum (văl), care acoperă stratul cu lamelele basidiale, spre deosebire de ciupercile Agaricus, unde există un asemenea văl, care prin ruperea lui indică cultivatorului maturitatea comercială şi începutul diseminării sporilor;
• la specia Pleurotus, maturitatea comercială a ciupercii, cu valorificarea maximă, este indicată de pălărie, respectiv de marginea ei. Când aceasta este dreaptă-orizontală, înseamnă că maturitatea comercială s-a produs şi ciupercile trebuie recoltate, cu întreg buchetul, limita maximă fiind pălăria uşor concavă;
• fructificarea la ciupercile Pleurotus se face numai pe un plan vertical sau înclinat, spre deosebire de ciupercile Agaricus bisporus, unde fructificarea are loc numai pe un plan orizontal, picioarele se vor alungi puternic, în detrimentul pălăriei;
• pentru fructificare, ciupercile Pleurotus, nu necesită un strat de amestec de acoperire de 2,5-4 cm, dispus pe suprafaţa substratului nutritiv împânzit, spre deosebire de ciupercile Agaricus, care fără acest strat de acoperire nu vor fructifica. Aceasta constituie un avantaj economic al cultivatorilor de ciuperci Pleurotus faţă de ciupercile Agaricus.

Diseminarea sporilor la ciupercile Pleurotus se face din faza diferenţierii pălăriei până la recoltare, şi din această cauză ciupercile Pleurotus nu se cultivă în spaţii locuibile, iar ventilaţia să fie numai prin subpresiune pentru a se putea elimina uşor sporii din spaţiul de fructificare.

Tot din această cauză, culegătorii de ciuperci Pleurotus, în special în spaţiile acoperite special amenajate, vor purta mască de tifon care va acoperi gura şi nasul, pentru a preîntâmpina inhalarea sporilor de Pleurotus, care pot afecta căile respiratorii, producând o tuse seacă, dureri de cap, tensiune scăzută. Pentru cultivatorii din spaţii libere (umbrare) sau semi-adăpostite (răsadniţă) nu este necesară această mască, fiind asigurată o ventilaţie naturală permanentă.

Autor: ing. Vasile Ciorcaş