Bine de stiut: Intoxicaţia cu îngrăşăminte chimice fosfatice la animale

Îngrăşămintele fosfatice au o mai mică utilizare decât îngrăşămintele azotate din motive care ţin de proprietăţile lor şi de necesarul de fosfor pentru dezvoltarea plantelor. Principalele îngrăşăminte fosfatice sunt: făina de fosforitem, îngrăşămintele complexe binare sau ternare, superfosfatul concentrat granulat, superfosfatul simplu granulat sau praf.


Cauzele intoxicaţiei sunt: îngrăşămintele chimice consumate ca atare din vrac (animalele carenţate mineral sunt predispuse, cele sănătoase neingerând fosfaţi), din resturile de ambalaj de pe păşune, odată cu furajele cu care au ajuns în contact în diferite circumstanţe (în mijloacele de transport, pe rampa de descărcare a vagoanelor) sau odată cu apa de băut în care au ajuns accidental. Intoxicaţii se mai pot produce ca urmare a presărării de superfosfaţi în rigolele din adăposturi pentru fixarea amoniacului.

Toxicitatea îngrăşămintelor fosfatice este considerată ca fiind mai mică decât cea a îngrăşămintelor azotoase. La toxicitatea lor contribuie şi prezenţa fluorului care se găseşte constant în compoziţia superfosfaţilor. Îngrăşămintele fosfatice fac parte din grupa substanţelor cu toxicitate medie, doza toxică începând cu 0,5 g/kg.

Patogenia
Fosforul împreună cu fluorul exercită în primul rând un efect iritant puternic asupra mucoasei tubului digestiv.
Acţiunea generală a fosforului este deosebit de severă: acţionează asupra ţesuturilor bogate în lipoizi captând oxigenul şi astfel favorizând fenomenele autolitice; interferează cu oxidările tisulare provocând datorită hipoxiei tulburări de contractibilitate musculară; influenţează negativ depunerile de glicogen din ficat şi din muşchi; produce acidoză; lezionează endoteliile vasculare; acţionează toxic asupra măduvei osoase; acţionează distructiv asupra osteoblastelor şi, în asociaţie cu perturbările metabolismului calcic, determină necroză osoasă; acţionează hemolitic, provoacă anemie hipocromă, trombocitopenie.

Fluorul este toxic citoplasmatic şi enzimatic, precipită ionii de calciu, inhibă fosfataza alcalină.

Simptomatologia
Intoxicaţia cu îngrăşăminte fosfatice are frecvent evoluţie acută şi foarte rar supraacută, morbiditatea variind între 10 şi 100%, iar mortalitatea între 0-60%

Primele simptome, care apar la 10-24 ore de la ingerarea toxicului, sunt cele digestive: sialoree, colică severă cu bruxism, gemete, timpanism, facies peritoneal, mucoase icterice, uneori diaree profuză cu fecale lichide, fetide, cu strii de sânge, alteori constipaţie.

Dominante sunt şi simptomele nervoase şi neuromusculare: agitaţie, contracţii tonico-clonice ale musculaturii cervicale, manifestări tetaniforme, uneori paraplegie, hipotonie musculară.

Animalele stau culcate, apoi din cauza durerilor îşi schimbă locul şi poziţia.

Semnele nervoase se suprapun peste semnele generale de durere.

Marile funcţii sunt modificate: respiraţia este accelerată, pulsul accelerat şi filiform.
Evoluţia este de câteva ore sau zile, moartea fiind precedată de hipotermie, tendinţă de colaps şi comă.

Modificările morfopatologice
Tabloul morfopatologic este dominat de modificări de tip congestivo-hemoragic şi degenerativ. Acestea predomină în tubul digestiv: gastrită şi enterită hemoragică, cu puncte necrotico-ulcerative în ficat care este mărit în volum, friabil, de culoarea argilei, în vezica biliară care este mărită în volum, cu bila de culoare brună-hemoragică, în rinichi care prezintă zone de degenerescenţă şi puncte hemoragice pe suprafaţă şi secţiune şi uneori edem perirenal, în cord care este flasc, cu puncte hemoragice pe epicard şi miocard, în pulmon, în encefal. Creierul este în fază avansată de ramolisment.

Sângele este coagulat şi de culoare neagră-ciocolatie.
La rumegătoare se constată cadavrul uşor balonat.

Diagnosticul se stabileşte în urma unei expertize toxicologice complete.
Prognosticul este grav.

Tratamentul. Ca antidoturi înainte de absorbţie se utilizează sulfat de cupru soluţie 1% sau permanganat de potasiu soluţie 0,5-1o/oo, cărbune medicinal. Tratamentul simptomatic urmăreşte combaterea acidozei (cu bicarbonat de sodiu), combaterea tulburărilor cardiovasculare (gluconat de calciu, cafeină), reducerea acceselor convulsive şi a stării de excitaţie (deprimante ale SNC: narcotice, tranchilizante etc.), combaterea diareei (protectoare mucilaginoase, astringente, adsorbante – cărbune medicinal), rehidratarea sau combaterea constipaţiei (purgative saline).