Calitatea laptelui si igiena mulsului

Un lapte sărac în germeni, deci un lapte de calitate se poate obţine numai de la vaci perfect sănătoase. Prima condiţie din partea crescătorului este menţinerea sănătăţii efectivului de vaci, în special a sănătăţii ugerului, lucru care depinde în mare măsură de priceperea şi conştiinciozitatea îngrijitorului, lucru care are un efect hotărâtor asupra calităţii laptelui.
Boala cea mai frecventă al ugerului este inflamaţia acestuia, mamita. În cazul acestei boli creşte atât numărul germenilor totali din lapte, cât şi numărul celulelor somatice. Boala are două stadii de dezvoltare: primul stadiu cel subclinic şi al doilea cel clinic. Recunoaşterea bolii într-un stadiul subclinic are o importanţă deosebită. Indicatorul cel mai sigur a boli este creşterea numărului celulelor somatice din lapte. În stadiul subclinic boala se poate trata cu succes. În acest stadiu ugerul şi laptele încă nu prezintă modificări vizibile. În stadiul clinic însă ugerul deja este mărit în volum, este sensibil, inflamat, laptele prezintă modificări vizibile. Vaca bolnavă trebuie supusă unui tratament medicamentos, iar laptele obţinut nu poate fi dat în consum uman şi nici prelucrat industrial. Rezultatul tratamentului depinde de stadiul bolii. Într-un stadiu avansat a bolii, chiar dacă ugerul se vindecă, glandele secretorii de lapte vor suferii modificări ireversibile şi producţia de lapte va fi mai mică la sfertul respectiv al ugerului.

Mamita influenţează nu numai calitatea laptelui, are efect şi asupra cantităţii de lapte obţinut. Din sfertul bolnav producţia poate să scadă chiar şi cu 40 %. La pierderile cauzate de scăderea producţiei de lapte se mai adaugă şi costul tratamentului. Este evident deci că este mai avantajos şi mai ieftin concentrarea atenţiei asupra prevenirii bolii şi înlăturării cauzelor care pot provoca boala. Este foarte importantă cunoaşterea factorilor care favorizează apariţia mamitelor şi înlăturarea acestora din tehnologia de creştere fi furajare.

Mulsul vacii - modul de desfăşurare al acestuia influenţează apariţia mamitelor. În cazul mulsului manual ugerul este mai puţin solicitat, dar la mulsul mecanic, mai ales în cazul unui vacuum oscilant sau prea puternic, precum şi în cazul unui muls în gol (când laptele nu mai curge dar paharele de muls încă nu au fost detaşate) ugerul poate să fie grav afectat, sfincterul orificiului mamelonar poate slăbi, oferind astfel o poartă de intrare germenilor patogeni din mediul ambiant, unde germenii patogeni pot provoca infecţia glandei mamare şi instalarea boli.

Prevenirea se poate face prin menţinerea permanentă a aparatului de muls în limitele parametrilor normali şi prin prevenirea mulsului în gol.

După terminarea mulsului sfincterul orificiului mamelonar este relaxat şi se menţine încă deschis o perioadă de timp, dând posibilitate germenilor de a pătrunde prin canalul mamelonar în uger. Este foarte importantă dezinfectarea mamelonului după terminarea mulsului. În acest scop se găsesc în comerţ diferite substanţe dezinfectante, printre care cele mai corespunzătoare sunt cele care formează o peliculă protectoare pe pielea mamelonului şi un dop în orificiul mamelonar, care împiedică pătrunderea germenilor.

Este bine de ştiut că un uger distrus ca urmare al mulsului necorespunzător nu se mai reface niciodată şi contactează mai uşor mamită.

Tehnologia de întreţinere joacă un rol important în apariţia mamitelor. Scopul este crearea unui mediu ambiant sănătos şi un confort corespunzător animalelor. Întreţinerea pe păşune este cea mai sănătoasă. Poate produce mamită gunoiul nescos din grajd, stagnarea urinei, aşternutul umed şi murdar, deoarece în asemenea condiţii germenii patogeni găsesc condiţii prielnice înmulţirii. Grajdul să fie spaţios, luminos, curat şi aerisit. Trebuie ales un sistem de creştere care asigură ca animalele, dar în special ugerul, să se menţină în stare perfectă de curăţenie.

Furajarea, dar mai ales calitatea furajelor are efect asupra apariţiei mamitelor. O alimentaţie deficitară influenţează negativ rezistenţa organismului faţă de boli, deoarece scade nivelul anticorpilor, anticorpi care conferă rezistenţă organismului faţă de agenţi patogeni.

Apariţia mamitelor este influenţată şi de aspectul ugerului: prinderea ugerului şi volumul acestuia. Mamitele sunt mai frecvente la un uger care prezintă defecte. Astfel un uger atârnând, cu ligamente slăbite este mai expus îmbolnăvirilor decât un uger corespunzător ca formă şi mărime.

Forma şi mărimea sfârcurilor influenţează funcţionarea normală al muşchiului sfincterului. Dimensiunile optime ale sfârcurilor pentru mulsul mecanic sunt: 5-6 cm lungime şi 20-22 mm lungime.

Vacile cu producţii mari de lapte sunt mai expuse apariţiei mamitelor, deoarece aceste vaci sunt mai sensibile la variaţiile factorilor de mediu. Aceste vaci trebuie ferite de variaţiile bruşte ale factorilor mediului înconjurător.

Priceperea şi conştiinciozitatea îngrijitorului, observarea atentă a vacilor, cunoaşterea stării lor de sănătate, urmărirea poftei de mâncare, întreruperea lanţului biologic de înmulţire şi de dezvoltare al germenilor din grajd (prin dezinfecţii şi văruiri periodice), sunt elemente de prevenire a îmbolnăvirii ugerului. Prin mulgerea separată a primelor jeturi de lapte într-un vas separat şi examinarea acestei lapte, pot fi depistate exemplarele cu mamite, aflate încă într-un stadiu a bolii, când tratamentele sunt încă eficiente. Laptele care prezintă modificări organoleptice vizibile nu se va amesteca cu laptele sănătos, iar sfertul de uger bolnav se va trata imediat. Tratamentul se va face totdeauna conform indicaţiilor medicului veterinar!

Igiena grajdului şi a împrejurimilor acestuia
Igiena grajdului şi a împrejurimilor, ordinea şi curăţenia lor influenţează atât direct cât şi indirect atât cantitatea laptelui obţinut dar mai ales calitatea acestuia. Într-un mediu murdar, neîngrijit cu animale murdare şi rezistenţa organismului vacilor împotriva agresivităţii agenţilor patogeni este mult diminuată. În astfel de situaţii şi incidenţa bolilor este mult mai mare. În asemenea condiţii obţinerea laptelui de calitate, care să corespundă cerinţelor actuale, se face cu eforturi mult mai mari şi de multe ori cu rezultate nesatisfăcătoare.

Să vedem care sunt factorii cei mai importanţi ai igienei grajdurilor. Cel mai important este microflora grajdului, adică totalitatea organismelor vii, microscopice, invizibile cu ochiul liber, care trăiesc în grajd. Această microfloră provine din furaje, din fecale, din pământ etc. Aceste organisme vii, microscopice sunt denumite germeni, iar numărul lor din lapte este exprimat în număr total de germeni pe un mililitru lapte. Unele din aceste microorganisme, mai ales cele care produc fermentaţie butirică (de putrefacţie), şi forma sporulată a acestora, ajunşi în lapte nu se pot distruge la o temperatură sub 100 grade C, ajung în produse lactate, în brânzeturi, unde produc o fermentaţie nedorită. Deosebit de multe bacterii butirice conţine silozul de proastă calitate, ca rezultat a unei tehnologii de însilozare greşit executate ( perioadă lungă de executare şi tasare necorespunzătoare). Cu fecale foarte multe bacterii ajung în lapte. O parte a bacteriilor, ajunse în organism împreună cu furajele, nu sunt distruse în tubul digestiv ci sunt eliminate împreună cu fecalele. Aceste bacterii ajunse în lapte pot provoca infectarea lui. Dacă vaca suferă de anumite boli, tuberculoză, salmoneloză, bruceloză, bacteriile ajunse prin intermediul laptelui în organismul uman pot produce îmbolnăvirea consumatorului.

Bacteriile din furaje, fecale, pământ etc. prin intermediul prafului ajung în aer şi se depun pe corpul animalelor, pe vasele de muls, de unde ajung în lapte şi produc infectarea acestuia. Impurităţile vizibile trebuiesc îndepărtate prin strecurare, în timp cel mai scurt posibil, înainte ca aceste impurităţi să se dezintegreze. Dar şi aşa cantităţi mari de germeni rămân în lapte.

În vederea obţineri laptelui de calitate, îngrijitorul, mulgătorul respectiv fermierul trebuie să respecte o serie de reguli, referitoare la mulsul vacilor, igiena grajdului şi a animalelor. Deoarece numai respectarea la un nivel înalt a regulilor de igienă şi un muls executat corect garantează un produs de calitate.

Principalele reguli in privinta mulsului:

• grajdurile să fie în permanent curate şi îngrijite
• în cazul mulsului la grajd scoaterea gunoiului şi a aşternutului murdar să se facă cu mult timp înaintea începerii mulsului
• înaintea începerii mulsului să nu se execute operaţii generatoare de praf
• laptele obţinut să fie scos din grajd în timp cel mai scurt, să fie strecurat şi răcit
• animalele bolnave să fie izolate de cele sănătoase, laptele lor nu se amestecă cu laptele provenit de la animalele sănătoase
• laptele provenite de la vacile aflate sub tratament va fi folosit după indicaţiile medicului veterinar
• trebuie asigurată starea de confort a animalelor prin folosirea din abundenţă a aşternutului