Ce este şi cum se manifestă febra aftoasă

Febra aftoasă este o boală infecțioasă de natură virală foarte contagioasă a rumegătoarelor paricopitate, suinelor, apare și la elefanți, șobolani și arici. Cabalinele sau omul pot fi purtători sănătoși de virus. Febra aftoasă se transmite, în general, prin contact cu secreții și excreții ale animalelor bolnave sau celor purtătoare de virus, vehiculate prin haine, alimente, furaje contaminate.
Pentru împiedicarea extinderii bolii se iau măsuri de carantină (izolarea tutor exemplarelor suspectate de infecție), dezinfecții riguroase, sistarea importului produselor de origine animală din țările unde a fost declarată boala (declararea bolii fiind obligatorie).

În alte țări se aplică, ca măsură preventivă, vaccinarea cu un virus inactivat, folosindu-se ca adjuvant hidroxidul de aluminiu. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că animalele purtătoare de virus nu se mai pot deosebi prin metode serologice (determinări de anticorpi) de animalele vaccinate.

Cum recunoaştem animalele bolnave de febră aftoasă
La bovine, perioada de incubație al bolii este de 2 - 7 zile. Boala debutează cu stare febrilă (cu valori ale temperaturii de 42 °C, care durează cca. 3 zile, stare generală alterată, lipsa apetitului, sistarea producției de lapte, salivație abundentă, înroșirea și inflamarea mucoasei bucale, botul uscat, încetarea rumegatului.

Faza următoare a bolii este semnalată de apariția aftelor (vezicule) pline, la început, cu un lichid clar. Acestea pot apărea pe mucoasa bucală, în regiunea interdigitală din regiunea copitei, pe uger. Starea generală se înrăutățește, durerea suferită de animal se manifestă prin menținerea închisă a gurii, mestecare în gol, paraplegii.

Pe locul aftelor sparte apar ulcerații (eroziuni), care încep ulterior să se închidă. Procesul de vindecare a leziunilor bucale durează cca. 14 zile, iar a celor de la nivelul copitei durează o lună. Convalescența poate fi prelungită prin apariția unor suprainfecții secundare, bacteriene.

Între timp se pot observa cazuri noi de îmbolnăvire a animalelor sănătoase din efectiv.

Pe lângă formele mai ușoare de boală, care au fost descrise, cu un procent de letalitate (mortalitate) de 2 %, există și forme cu evoluție mai gravă, în care mortalitatea atinge 80 %. Aceste forme grave sunt cauzate de un agent infecțios mai virulent, miotrop, care cauzează miocardite (inflamația mușchiului inimii), mai ales la viței, la care se constată o mortalitate ridicată, boala având o evoluție supraacută, cu exitus în 24 de ore.

Imunitatea față de tipul de virus care a generat infecția durează 12 luni la animelele vindecate. Pericolul mare constă în complicațiile apărute prin suprainfecții bacteriene secundare, ca: mastite cronice (inflamații ale ugerului), pododermatite cronice (inflamații ale copitei) sau miocardite cronice, care pot lăsa sechele definitive.

Precizări în atenţia medicilor veterinari
Supravegherea este obligatorie si se realizeaza prin:

I. Monitorizarea documentelor ce pot furniza date pentru supraveghere pasiva.

II. Supraveghere activa, constand din:

1. Inspectia vizuala planificata a animalelor din speciile domestice sau salbatice receptive la virusul febrei aftoase, aflate pe teritoriul Romaniei:
- in localitatile tinta din judetele ce au fost nominalizate ca zone cu risc major sau minim de contaminare transfrontaliera ;
- in unitatile desemnate a efectua carantina pentru animale importate, pe perioada duratei maxime de incubatie a bolii, la intervale de timp mai scurte decat durata minima a perioadei de incubatie (doua zile) ;

2. Inspectia obligatorie in abatoare si puncte de taiere a animalelor din specii susceptibile,efectuata de personal veterinar instruit pentru recunoasterea manifestarilor clinice si a leziunilor produse de evolutia febra aftoase.

3. Organizarea de actiuni de evaluare rurala rapida (epizootologie participativa) in special in zone cu risc major, pentru obtinerea de informatii privind sanatatea animalelor salbatice susceptibile si a celor domestice nomade sau din zone greu accesibile.

4. Supravegherea serologica: Pentru detectia unor eventuale contaminari transfrontaliere, pe probe recoltate de la specii receptive din localitati desemnate de catre serviciile epizootologice ca fiind tinte de supraveghere situate in:
- judete cu risc major de contaminare transfrontaliera, situate in " zona I -a de supraveghere" unde se preleveaza lunar probe de sange la 2% din bovine si 3% din ovine si caprine din localitatile tinta;
- judete cu risc minim de contaminare transfrontaliera, situate in "zona II-a de supraveghere" unde se preleveaza lunar 0,5% din animalele speciilor susmentionate, din localitatile tinta.

5. Realizarea supravegherii clinice in zonele de protectie si de supraveghere in cazul suspiciunii de aparitie a bolii, conform legislatiei in vigoare;

6. In caz de suspiciune sau aparitie a bolii, se aplica complexul de masuri de diagnostic, supraveghere, profilaxie si combatere din structura Programului de urgenta, conform legislatiei veterinare in vigoare.

Precizari tehnice

1. Notificarea se face conform ordinului MAA nr. 156/27.12.1999 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind anuntarea, declararea si notificarea unor boli transmisibile ale animalelor.

2. Actiunile de inspectie vizuala planificata si cele de evaluare rurala rapida vor fi efectuate, certificate si cuantificate de catre medici veterinari de stat conform instructiunilor din "Ghidul de supraveghere a sanatatii animalelor", elaborat de ANSV din MAAP.

3. Probele pentru examenele serologice de supraveghere se trimit la IDSA iar pentru examene virusologice de diagnostic se trimit de IDSA cu aprobarea ANSV la laboratoare de referinta nationale si/sau internationale, si sunt platite de catre DSV judeteana. IDSA va transmite toate rezultatele obtinute la DSV judeteana care a trimis probele, iar in caz de rezultat pozitiv si la ANSV.

4. Probele serologic pozitive sau dubioase prin ELISA vor fi imediat retestate prin 3 ABC ELISA si daca vor fi pozitive, vor fi expediate pentru seroneutralizare pe culturi celulare la laboratoare de referinta.

5. Desemnarea judetelor situate in zonele de risc I si II, ce urmeaza a efectua supravegherea pentru risc de contaminare transfrontaliera, va fi facuta de ANSV. Localitatile tinta, sunt stabilite de DSV judetene cu avizul IDSA.

6. Este obligatorie respectarea prevederilor Ordinului MAAP nr. 36/15.03.2000 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind febra aftoasa si a Ordinului MAAP nr. 98/2000.

Cum se manifestă febra aftoasă la om

Uneori virusul poate pătrunde în organismul uman prin microleziuni (zgârâeturi, exoreacţii) în timpul îngrijirii animalelor bolnave sau în timpul prelucrării materiei prime de la ele. Se discută posibilitatea de infectare a omului pe cale aerogenă (aero-picături). Mai des suferă de febra aftoasă lucrătorii de la fermele de oi, vaci şi porci, atât de stat cât şi private.

Destul de frecvent se îmbolnăvesc lucrătorii de la combinatele de carne, abatoare, de la întreprinderile de prelucrare a materiei prime de origine animalieră, precum şi veterinarii, zootehnicienii,vânătorii, lucrătorii de la menagerie.

De regulă, boala se întâlneşte între populaţia de la sate. Primăvara şi vara pot apărea focare de febră aftoasă între copii, în urma consumului de lapte şi a produselor lactate de la animalele bolnave, neprelucrate termic suficient.

Nimerind în organismul uman pe diverse căi, virusul febrei aftoase pătrunde şi se multiplică în celulele epiteliului mucoasei cavităţilor bucale, nazale ori în epidermisul plicelor cutanate (intradigitale), ce duce la inflamaţia lor şi apariţia veziculelor aftoase. Din ultimele virusul pătrunde în sânge şi se dezvoltă maladia propriu-zisă.

Boala se începe, de obicei, acut după o perioadă de incubaţie de 2-6 zile, mai rar până la 10. La bolnavi se ridică brusc temperatura până la 38,5-39°C, apar frisoane, cefalee, mialgii, senzaţii de arsură a mucoasei cavităţii bucale, în special la consumul alimentelor solide ori puţin iritante, scade pofta de mâncare. După 1 -2 zile pe buze, mucoasa cavităţii bucale, nazale, pe limbă, gingii apar vezicule mici cu un conţinut transparent, ulterior tulbure; peste 24 ore veziculele se sparg şi în locul lor se formează mici ulceraţii.

Ultimele se caracterizează prin usturime şi dureri pronunţate. Erupţii asemănătoare apar pe podul palmelor, pe tălpile picioarelor, pe pielea dintre degete şi în jurul unghiilor de la mâini şi picioare, pe mucoasa vaginului, uretrei, pe conjunctiva oculară.

Aftele menţionate au formă rotundă sau ovală cu tendinţa de a se contopi între ele, având diverse dimensiuni şi nu sunt profunde. Lichidul lor este limpede sau puţin gălbui, uneori de culoare gri-roşcată. Pe mucoase aftele evoluează rapid, se usucă şi se detaşează, lăsând în urmă eroziuni, care se vindecă timp de 5-10 zile, dacă nu se asociază infecţia secundară, de regulă, cocică.

Starea generală a bolnavului se dereglează, în special, când este afectată mucoasa bucală, fapt ce are ca urmare masticaţia şi deglutiţia dureroasă, salivaţia abundentă; la afectarea uretrei apare o dizurie iarăşi dureroasă. Adulţii suportă boala mai uşor decât copiii, având o moleşeală şi cefalee pronunţate. Veziculele localizate pe pielea mâinilor şi a picioarelor, deşi sunt dureroase, influenţează mai puţin asupra stării generale a organismului, decât cele localizate pe mucoasele diferitor organe.

La copii, spre deosebire de adulţi, boala este, de regulă, însoţită de stomatită, cu predominarea leziunilor palmare şi interdigitale la picioare. Evoluţia bolii este de scurtă durată, atingând 10-15 zile, în cazuri grave, semnele de intoxicaţie sunt exprimate maximal, apar erupţii cutanate multiple cu caracter hemoragic, de asemenea aftele sunt multiple pe mucoase şi mai apar simptome dispeptice. De menţionat, că aceste forme grave, de asemenea şi complicaţiile ca: septicemia, pneumonia, meningita secundară, uneori miocardita apar la persoanele ce se adresează târziu la medici ori se ocupă cu autotratamentul.