Ce trebuie sa stiti despre comertul intracomunitar cu bovine

Comerţul intracomunitar cu bovine reprezintă schimburile comerciale cu bovine între statele membre ale Uniunii Europene. Potrivit dr. Felix Ardelean de la DSVSA Satu-Mare, comerţul intracomunitar cu bovine este reglementat de către Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor Nr. 61 din 13 martie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate a animalelor ce afectează comerţul intracomunitar cu animale din speciile bovine şi suine, cu completările şi modificările ulterioare, ordin care transpune Directiva Consiliului 64/432/CEE.
Comerţ intracomunitar cu bovine se poate face doar din centre de colectare sau exploataţii de origine autorizate sanitar veterinar special acestui scop, cu îndeplinirea condiţiilor sanitar-veterinare impuse de lege. Bovinele destinate comerţului intracomunitar, care vor fi introduse în aceste exploataţii de origine sau centre de colectare trebuie să îndeplinească câteva cerinţe, în funcţie de categoria acestora (productie, reproductie, tăiere).

Pentru animalele destinate reproducţiei şi producţiei: să fie supuse unui control al identităţii, unei inspecţii clinice efectuată de un medic veterinar oficial într-o perioada de 24 de ore înainte de plecare şi să nu prezinte niciun semn clinic de boală, să nu fi fost obţinute dintr-o exploataţie sau dintr-o zonă care, din motive de sănătate, este supusă prohibiţiei sau restricţiei ce afectează specia în cauză, în concordanţă cu legislaţia comunitară şi/sau cea naţională, să fie identificate în concordanţă cu Norma sanitar-veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 170/2004, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 92/102/CEE, în cazul suinelor, şi în concordanţă cu Norma sanitar-veterinară privind sistemul de identificare şi înregistrare a bovinelor, corelat cu etichetarea cărnii de bovine şi a produselor din carne de bovine aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 345/2002, publicat în Monitorul Oficial al României I, Partea I, nr. 872 din 3 decembrie 2002 ce transpune în legislaţia naţională Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) 1760/2000, în cazul bovinelor.

Animalele din speciile bovine trebuie ca, în nici un moment, între plecarea din exploataţia de origine şi sosirea la destinaţie, să nu intre în contact cu animale paricopitate, altele decât animalele care au acelaşi status de sănătate, să fi rămas într-o singură exploataţie de origine pentru o perioadă de 30 de zile înainte de încărcare sau de la fătarea în exploataţia de origine, atunci când animalele sunt în vârstă de mai puţin de 30 de zile, totuşi, în cazul animalelor care tranzitează printr-un centru de colectare aprobat perioada în timpul căreia colectarea acestor animale are loc în afara exploataţiei de origine nu va depăşi 6 zile.

Să provină dintr-un efectiv de bovine oficial liber de tuberculoză, iar în cazul animalelor în vârstă de peste 6 săptămâni, să fi reacţionat negativ la testul intradermic de tuberculinare, efectuat în cursul a 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine, în cazul animalelor necastrate care provin dintr-un efectiv de bovine oficial liber de bruceloză şi în vârstă de peste 12 luni, să fi avut un titru brucellic mai mic de 30 unităţi internaţionale (UI) aglutinare/ml în momentul testării prin testul de seroaglutinare (sau orice test aprobat de procedura natională, în urma adoptării protocoalelor relevante), efectuat în cursul a 30 de zile înaintea părăsirii efectivului; să provină dintr-un efectiv oficial liber de leucoza enzootică bovină şi, dacă sunt în vârstă de peste 12 luni, să fi reacţionat negativ la un test individual, efectuat în cursul a 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine.

Bovinele pentru tăiere trebuie să provină din efective care sunt oficial libere de tuberculoză, oficial libere de leucoza enzootică bovină, iar în cazul bovinelor necastrate, din efective care sunt oficial libere de bruceloză.

Medicul veterinar oficial care răspunde de centrul de colectare sau exploataţia de origine efectuează toate controalele necesare pentru animalele care sosesc în aceste unităţi.

Animalele din speciile bovine trebuie să fie însoţite în timpul transportului până la destinaţie de un certificat de sănătate. Certificatul trebuie să constea într-o singura filă sau, dacă sunt necesare mai multe pagini, va fi într-o astfel de formă încât fiecare 2 sau mai multe pagini să facă parte dintr-un întreg integrat şi indivizibil şi va conţine un număr serial. Acesta trebuie să fie întocmit în ziua efectuării inspecţiei de sănătate, în una dintre limbile oficiale ale ţării de origine, într-o limbă de circulaţie internaţională şi în limba ţării de destinaţie. Certificatul va fi valabil timp de 10 zile de la data examinării de sănătate.

Certificatul sanitar-veterinar de comerţ intracomunitar se completează în format electronic într-un sistem de certificare europeană numit sistemul TRACES. Acest certificat este compus din 3 secţiuni, o primă secţiune completată de către operatorul economic care efectueaza comerţul cu bovine şi care cuprinde date referitoare la numărul de animale transportate, locul de plecare, locul de destinaţie, mijlocul de transport cu care se expediază; a doua secţiune completată de către medicul veterinar oficial care cuprinde atestarea stării de sănătate a bovinelor, a examenelor efectuate pe acestea şi a treia secţiune completată de către medicul veterinar oficial de la destinaţie care conţine date referitoare la controlul identităţii, fizic şi administrativ al bovinelor ajunse la unitatea de destinaţie.