Cine se înfruptă din merele elevilor

Producătorii autohtoni se plâng că sunt excluşi dintr-un program finanţat de UE cu 9,6 milioane de euro.
La nivel comunitar se de­ru­lea­ză un program care vizează încurajarea consumului de fructe şi legume în rândul copiilor. În spatele unor politici sociale se ascunde, de fapt, un plan de subvenţionare indirectă a agriculturii. De doi ani România a fost inclusă în acest proiect, fiindu-i alocate fon­duri substanţiale pentru ca elevii cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani să beneficieze zilnic de un măr la şcoală. În 2009, toţi banii primiţi au ajuns la dis­tribuitori şi importatori, cultivatorii de mere autohtoni ne­a­vând niciun avantaj financiar. Astfel banii repartizaţi Româ­niei ajută economiile altor state, ţara noastră nefiind capabilă să aplice politici coerente prin care atrage­rea fondurilor comunitare să nu fie realizată doar scriptic.

Pentru ciclul educaţional 2010-2011, valoarea acestui program este de 56.304.418,41 lei (13.405.814 eu­ro, din care 9.659.220 de euro sunt fonduri alocate de UE). Înce­pând cu 1 noiembrie, fiecare şcolar care urmează cursurile gimnaziale ar trebui să beneficieze zilnic de un fruct, acesta fiind termenul de la care produsele sunt distribuite în unităţile de învăţământ autoh­tone.

Pe lângă implicaţiile sociale pe care le presupune acest program, există şi o componentă puternic economică, menirea finanţărilor comunitare fiind aceea de a ajuta producătorii agricoli să se dezvolte. Pentru acest an, UE a pus la dispoziţia tuturor ţă­ri­lor membre 90 de milioane de euro, sumă prin care se doreşte încurajarea consumului de fructe şi le­gu­me, cultivatorilor fiindu-le oferi­te pre­ţuri foarte bune pe produs. A ze­cea parte din această sumă revine Ro­mâniei, care poate distribui în şcoli mere în valoare de peste 13 mi­lioane de euro (75% de la UE, 25% cofinanţare a statului român). Într-un material pus la dispoziţia SFin de că­tre Ministerul Agriculturii se arată că „pe parcursul ciclului şcolar 2010-2011 vor exista 1.702.429 de beneficiari din rândul copiilor din clasele I-VIII. Programul este destinat, în prin­cipal, susţinerii producţiei co­mu­nitare de fructe şi legume, deci im­plicit a României. Distribuirea me­­relor în şcoli o poate face orice firmă care îndeplineşte condiţiile stabilite în caietele de sarcini elaborate de au­torităţile locale. Provenienţa merelor pe care acestea le vor distribui nu se va putea cunoaşte deoarece nu este obligatoriu prin legislaţie să facă pu­blică originea produselor”.

Toate celelalte state implicate în astfel de proiecte au avut grijă să pună la punct strategii prin care me­rele de import să deţină o pondere foarte mică, baza fiind producţia internă. În acest fel au avut siguran­ţa că banii rămân în economia lor. Cel mai bun exemplu este cel al Po­lo­niei, unde cei 9.222.800 de euro re­partizaţi de UE în 2009 au fost consumaţi în totalitate de pomicultorii din această ţară.

Citeste mai mult in Saptamana Financiara