Cresterea strutilor in sistem intensiv

Ca in orice afacere, cei care intentioneaza sa inceapa cresterea strutilor trebuie sa fie la curent cu foloasele ce rezulta din aceasta activitate. Daca initial strutii au fost crescuti extensiv, la ora actuala cresterea acestor animale a capatat un caracter economic, intensiv, urmarindu-se obtinerea unei greutati convenabile pentru taiere, in cel mai scurt timp.
In continuare, va vom prezenta pe scurt elementele strutului ce pot fi valorificate actualmente pe piata.
In primul rand, pielea, care este foarte moale si rezistenta, fiind cea mai rezistenta piele naturala comercializata.

In al doilea rand, carnea de strut, asemanatoare cu cea de vita in ceea ce priveste culoarea si gustul, avand insa un continut mult mai redus de grasimi, colesterol si calorii. Astfel, carnea de strut reprezinta o alternativa excelenta pentru persoanele care doresc sa consume hrana sanatoasa, cu continut redus de calorii, colesterol si mai ales grasimi.

Penele de strut sunt folosite pentru confectionarea mastilor de carnaval, a evantaielor iar pamatufurile din puf d e strut sunt recomandate pentru stergerea prafului de pe mobila.

Ouale pot fi folosite in alimentatie si pentru decoratiuni interioare.

Oasele de strut sunt utilizate in hrana animalelor, macinate foarte fin, reprezentand o sursa foarte buna de calciu.
Uleiul de strut are insemnate proprietati terapeutice, fiind folosit in industria cosmetica la prepararea cremelor pentru ingrijirea tenului.

2. Scurt istoric

Cresterea strutilor in ferme, asa cum se intalneste astazi in Africa de Sud si in alte regiuni, s-a dezvoltat probabil intre anii 1857 si 1864 ca o noua ramura in agricultura. Comertul cu pene de strut insa, are o vechime de cateva secole, datand din civilizatiile primitive, in special in timpul imperiilor Egiptean, Asirian si Babilonian. Exista marturii in Biblie, hieroglife si istorie despre existenta strutilor chiar inainte de Hristos.

Continentul african, in special zonele vaste de desert, reprezinta habitatul natural pentru aceste pasari. Din cele mai indepartate timpuri, penele de strut au fost folosite in scop decorativ. In Egiptul Antic ele reprezentau un simbol al justitiei. Penele acestor pasari salbatice erau exportate din Senegal, Maroc, Algeria, Sudan, Tripoli si Egipt. Desertul Sahara era un spatiu excelent pentru vanatoarea strutilor, doar pentru penajul acestora. Datorita faptului ca de la distanta silueta unui strut se aseamana cu cea a unei camile, arabii il numeau „pasarea-camila" (de aici specia numita Struthio Camelus).

Numerosi indivizi au afirmat faptul de a fi fost primii care sa creasca si sa smulga penajul pasarilor vii. Exista dovezi despre un numar de fermieri din Little Karoo si Capul Estic care aproape simultan (1863) au crescut struti. Dupa ce Arthur Douglas a construit si patentat primul incubator pentru ouale de strut, numit Eclipsa, in 1896, aceasta industrie a luat rapid amploare.

Primul succes in cresterea strutilor a avut loc in Europa, la Gradina Zoologica din Marsillia.

Strutii au fost importati pentru prima data de Germania, in 1906. Strutii se adapteaza rapid oricarui mediu. Ei au s-au inmultit cu succes chiar si timpul unor ierni aprige, in Nordul Germaniei, langa Hamburg.

Primii struti pentru imperechiere (aflati in afara supravegherii Gradinii Zoologice) au fost adusi din Africa in Europa acum 20 de ani.

Strutii au ajuns din Olanda in Slovacia, in iunie 1992, si apoi exportati in Republica Ceha. Au fost adusi cu scopul unic de a po fermele din aceste tari.

Astazi, strutul domestic este crescut pentru pielea de foarte buna calitate, carnea fara grasimi si penajul fin. Obiectivele actuale vizeaza cresterea strutilor: 60% pentru piele, 14% pentru carne, 11% pentru pene si 15% pentru altele (exempalre vii, oua si turism). Aceasta reprezinta o buna parte din veniturile industriei Sud-Africane.
In prezent, cresterea strutilor in ferme reprezinta o industrie in dezvoltate in tari precum SUA, Canada, Israel, Olanda, Anglia, Germania, Austria, Franta etc.

3. Descriere

I. Strutul African Struthio Camelus

Strutul este cunoscut ca o pasare incapabila sa zboare, avand aripile nedezvoltate. Strutii sunt cele mai mari pasari din lume, caracteristica specifica si pasarilor Emu, Rhea, Kiwi sau Kassowari.

Sunt mai multe tipuri de strut:
Strutul african negru domestic este obtinut prin incrucisari selective din speciile albastra si rosie.
Strutul cu gatul rosu, salbatic, este originar din Africa (Tanzania si Kenia), la fel ca si cel albastru.
Strutul african negru domestic are talia si greutatea mai reduse fata de exemplarele salbatice si are penajul de culoare mai inchisa. Pielea este mai slab pigmentata.
Masculii de strut cu gatul rosu au pielea de culoare crem-albicioasa pe pulpe si gat, cu exceptia perioadelor de imperechere, cand tegumentul gatului si al pulpelor capata o culoratie roz-rosiatica puternica.
Maculii de strut cu gatul albastru au pielea de culoare cenusiu-albastruie pe gat, picioare si pulpe iar in perioadele de imperechere numai partea anterioara a pulpelor capata o coloratie rosiatica. Femela adulta de strut cu gatul albastru are aceeasi coloratie cenusiu-albastruie, in timp ce femelele de strut cu gatul rosu au pielea de culoare crem-albicioasa. Penajul masculilor adulti este negru cu alb iar cel al femelelor variaza de la gri-deschis pana la gri-maroniu.
Strutii cu gaturile rosii si albastre traiesc intre 20 si 30 de ani in mediul lor natural.
Strutii africani negrii domestici pot sa traiasca si sa se reproduca pana la varste de 50 de ani.
Strutul ajunge la greutatea normala a adultului intre 18 si 20 de luni, continuand sa mai castige in greutate cateva luni, dupa care greutatea lor stagneaza.
Inaltimea strutului variaza intre 2,15 si 2,17 metri. iar greutatea poate sa varieze intre 100 si 175 kg.
De regula, strutii sunt sacrificati dupa primele 10-14 luni. Pubertatea la struti incepe in jurul varstei de 15-16 luni, fiind insotita de producerea de hormoni care ii fac carnea tare, dandu-i un gust neplacut. Se considera ca strutii care ajung la greutatea de cel putin 120 kg sun buni pentru sacrificat.


Desi strutii nu sunt pasari zburatoare, aripile lor sunt surprinzator de puternice. Au gaturi lungi, capete scurte, cu ochii mari si ciocurile mici. Atunci cand alearga, isi deschid aripile mici, iar pentru aparare isi folosesc picioarele puternice. Strutii isi folosesc aripile pentru a se apara, precum si in cadrul ritualului de imperechere. Picioarele sunt prevazute cu doua degete care ii ajuta sa atinga o viteza de pana la 60 km/h. Principalul mijloc de aparare se realizeaza prin lovire; unele exemplare se apara si ciupind cu ciocul sau muscand, atunci cand sunt amenintate.


Strutul traieste 20-30 ani in salbaticie, dar in captivitate poate atinge varsta de 40-70 ani.
Strutii dispun de o serie de trasaturi ce ii avantajeaza, precum o vedere excelenta, canale auditive externe largi care ii permit sa auda foarte bine, picioare foarte puternice. Datorita acestor calitati, mortalitatea in randul adultilor este destul de redusa. Mortalitatea in randul exemplarelor tinere, insa, datorata animalelor de prada, este de peste 90%. Datorita acestor calitati, mortalitatea in randul adultilor este destul de redusa. Mortalitatea in randul exemplarelor tinere, insa, datorata animalelor de prada, este de peste 90%.
Strutul devine adult intre lunile a 16-a si a 18-a, atingand inaltimi de 2,15 metri. Continua sa creasca in greutate, astfel ca un strut matur poate sa atinga greutati de peste 150 de kilograme.


Strutul poate sa devina apt de reproducere incapand cu varsta de doi ani, masculii maturizandu-se mai tarziu decat femelele. Femelele incep sa depuna oua intre varsta de doi si trei ani, in timp ce masculii devin fertili abia dupa 4-5 ani. In captivitate, femelele pot sa depuna pana la 100 de oua pe an, in cele mai fericite cazuri, media anuala de oua depuse fiind de 20i pana la 40. Ouale de strut au o culoare albicioasa, cantarind 1-1,5 kg si sunt ouate de regula dupa-amiaza tarziu. Desi o singura femela se poate imperechea de mai multe ori pe zi, se considera ca o singura imperechere este suficienta pentru fertilizarea oualor pe parcursul unei intregi saptamani.


Masculii adulti de strut au penajul de culoare neagra, cu varfurile aripilor albe, in timp ce femelele sunt de talie mai mica si au culoare gri-maronie. Masculii de strut proveniti din zonele estice ale Africii au pielea de culoare roz sau rosie, fiind cunoscuti mai bine sub denumirea de „gaturi rosii", in timp ce strutii provenind din zonele mai sudice ale Africii au pielea de culoare vanata-albastrie, fiind cunoscuti sub denumirea de „gaturi-albastre". Culoarea pielii de pe gaturile strutilor este determinata de prezenta testosteronului, hormon sexual masculin, in timp ce culoarea penelor este determinata de nivelul hormonilor estrogeni, specific feminini, care apar in procente scazute si la masculi. Astfel. Strutii castrati isi pastreaza caracteristica coloristica a penajului, dar nu si a pielii, in timp ce femelele de strut, inaintea maturizarii, sau in conditiile unei dereglari hormonale, pot sa aiba si ele penajul de culoare neagra.


Strutii prezinta un grad inalt de adaptabilitate. Temeratura lor medie se situeaza intre 39-40 grade Celsius. In timpul sezonului cald, strutii isi scutura aripile pentru a se racori. In timpul sezonului rece, ei isi folosesc aripile pentru a-si acoperi picioarele. Mecanismul de tremoreglare specific strutului il confera capacitatea de a se adapta la conditii diferite de vreme cu variatii mari de temperatura.
Strutii sunt ierbivori, hranindu-se cu diferite specii de plante si arbusti. In majoritatea cazurilor, plantele si fructele suculente reprezinta o componenta esentiala in alimentatia lor, alaturi de insecte si soparle. In salbaticie, ei parcurg distante mari pentru a-si procura hrana si apa necesare. Strutilor le place apa, pot inota, dar pe de alta parte, ei sunt capabili de a trai fara apa perioade indelungate, asemanator camilelor. Cu toate acestea, se vor afla intotdeauna aproape de apa, avand nevoie de circa 8 litri pe zi. Aceasta abilitate, alaturi de silueta, poate duce la confundarea lor cu camilele, privind de la distanta, de aici denumirea de „pasare-camila".

II. Pozitii de dormit specifice strutilor

Strutii sunt de obicei foarte calmi, traiesc in cupluri sau grupuri mici, in desertul african. Sunt animale pologame, masculii avnd de obicei o femela preferata si alte cateva alaturi. Masculul sapa o groapa in pamant, pentru cuib. Ouale sunt depuse in aceste cuiburi iar masculul le cloceste noaptea, in timp ce femela cloceste ziua. Ouale depuse pot fi in numar de 8 pana la 15 exemplare. Femele-strut da dovada de o mcapacitate uimitoare de a-si recunoaste propriile oua chiar daca se amesteca cu cele ale altor familii din cuibul comun. Ambii parinti se implica in cresterea micutului. Parintii supravegheaza cu atentie puii, pe care ii vor calauzi catre sursele de hrana (seminte si vegetatie), apa, in timp ce ii feresc de lumina. Dar chiar si cu protectia parintilor asigurata, doar 1 din 10 mpui va supravietui primului an din viata. Puiul devine independent dupa varsta de un an.
Clocirea artificiala isi incepe sezonul primavara timpuriu si continua pana la sfarsitul lui August sau Septembrie. La aceasta data femelele pot depune 30-80 oua iar unii masculi devin agresivi si periculosi in raport cu oamenii. Lovitura aplicata din picioare este extrem de puternica si amenintatoare.
Strutii cresc cu aproximativ30 cm pe luna in primul an de viata si cantaresc aprox. 45 de kg la aceasta varsta.

4. Metode de baza in cresterea strutilor

Cresterea strutilor in ferme presupune sisteme variate care pot fi aplicate cu succes in cadrul aceleiasi ferme. Cel mai adecvat sistem poate fi ales tinand cont de factori, precum: marimea fermei, locatie, clima. Deoarece managementul este de importanta majora, crescatorul trebuie sa decida care sunt functiile pe care le pot indeplini strutii si are sunt cele ce ii revin lui (avand in vedere clocirea si cresterea puilor pana la trei luni). De la varsta de trei luni pana la sacrificare, factori precum marimea fermei si capacitatea de a furniza hrana vor capata importanta in alegerea unui anumit sistem.
Nu exista un sistem standard sau tehnici de productie care sa fie similare pentru fiecare producator individual. Drept urmare, producatorii individuali trebuie sa determine ce este adecvat pentru situatia lor particulara, precum si piata careia i se adreseaza.
Noii veniti in cresterea strutilor trebuie sa fie pregatiti a studia atat opertaiunile existente cat si cercetarile publicate pentru a pregati si perfectiona un sistem de productie eficient.
In general, procesul productiv se va concentra pe cresterea pentru carne a strutilor care au greutati cuprinse intre 100 si 110kg la varsta de 10-14 luni. O circumferinta de 110-112 cm in jurul pieptului este considerata a fi ideala. Greutatea carcasei poate ajunge la 63-65 kg si poate produce 40-43 kg de carne.

Fermierii folosesc trei sisteme de crestere a strutilor:
in cuplu
trio
grup, colonie.


Un trio este format dintr-un mascul si doua femele-strut.

O colinie este mai mare decat un cuplu si este formata din minim doi masculi si trei femele.
Fermierii folosesc in general trei metode productive de baza:
metoda intensiva
metoda semi-intensiva
metoda extensiva.

Metoda intensiva
Pasarile traiesc intr-un tarc mic dotat cu hrana din exterior. In cadrul acestui sistem, ouale sunt adunate de la struti si clocite in mod artificial. Cand ouale au clocit, puii pot fi vanduti dupa a 2-a sau a 3-a zi, sau pot fi crescuti pana la varsta de trei luni. In acest caz, managementul sistemului artificial este vital. Acest lucru presupune hranirea corecta si ingrijirea puilor, tinandu-se cont de temperatura, igiena si ventilatie. Regula de aur este ca mai bine sa previi decat sa tratezi boala. Mortalitatea in cazul strutilor de trei luni crescuti intr-un mediu artificial se datoreaza adesea managementului incorect aplicat.
Daca un fermier opteaza pentru acest sistem, trebuie sa asigure amenajari speciale si timp disponibil. Daca sunt favorabile conditiile, o femela-strut poate produce pana la 60 de pui anual, prin aceasta metoda.
Numarul mare de pasari pentru imperechere solicita tratament inetnsiv, igiena stricta si vaccinare regulata. Principiile stintifice si selectia indica faptul ca ideala este combinatia de un mascul si o femela. Costurile cu hrana sunt ridicate in cazul acestei metode. Grupurile mici de struti il ajuta pe fermier sa tina o evidenta clara.


Metoda semi-intensiva
Grupurile pentru imperechere traiesc in tarcuri mai mari decat in cazul metodei intensive. O pasare dispune de aprox. 500 metri patrati de pamant si fiecare exemplar are resurse suplimentare de hrana. Ratiile complete sunt dispuse in tarc doar in timpul perioadei de imperechere. In cadrul acestui sistem, ouale perechilor de struti sunt colectate si clocite artificial. Puii din incubator sunt apoi alaturati puilor care au fost obtinuti pe cale naturala de parinti. Puii altor perechi pot fi de asemenea crescuti de catre o anumita pereche impreuna cu puii proprii. Principiul aplicat in acest caz este de a plasa intotdeauna puii tineri cu puii mai mari. Standardul este de 25 pui la o pereche.
O varianta a acestei metode consta in a pune mai mullti pui (60-80) cu perechi individuale de crestere pentru a le oferi un adapost impotriva conditiilor meteorologice nefavorabile sau in timpul noptilor reci.
Succesul acestui sistem este determinat de tipul de adapost si de management, in conditiile in care perechile de struti pentru crestere intampina dificultati in a creste un numar prea mare de pui. Tarcul mai mare are un efect pozitiv asupra conditiilor de sanatate specifice pasarilor iar costurile cu hrana sunt mai reduse decat in cazul metodei intensive.
Dezavantajul metodei rezida in posibilitatile reduse de a efectua un raport de monitorizare a activitatii.


Metoda extensiva
Metodele extensive de crestere solicita spatii intinse. Pasarile (perechi, trio sau colonii) traiesc aproape ca in salbaticie. Strutii au grija de proprii pui. Pasarile pot depune oua, pe care sa le cloceasca iar puii sa fie crescuti pana la varsta de trei luni de catre parinti.
Trebuie retinut faptul ca perechiel de struti pentru crestere difera din punct de vedere genetic in ceea ce priveste abilitatea lor de a cloci si cereste puii. Aceste diferente nu sunt cunoscute initial, dar experienta si atenta supraveghere pot fi de mare insemnatate.
Este permis un numar de maxim 25 pui la o pereche de struti daca aceasta poate creste puii in orice conditii. Hrana suplimentara este furnizata in cantitati limitate doar in timpul procesului de depunere a oualor.
Costurile cu hrana sunt minime. Cu toate acestea, o pasare de 10 luni hranita prin aceasta metoda atinge o greutate de 72 kg, in timp ce aceeasi pasare hranita prin metoda intensiva cu hrana completa, are deja o greutate de 100 kg.
Metoda extensiva, cu rezultate reduse in clocire, nu se preteaza la conditiile din Europa si SUA. Aceasta metoda nu este utilizata de crescatorii europeni.

5. Economia strutului

In ultimul deceniu, strutul a fost privit ca o potentiala schema de imbogatire rapida. La inceputul „modei" privind cresterea strutilor, indivizii de pe piata au observat cum investitia lor initiala a crescut de 10 ori. Insa, pe masura ce numarul pasarilor pentru imperechere creste, potentialii investitori sunt avertizati ca afacerea de crestere a strutilor poate capata un grad de risc.
Strutul este o pasare complexa, prin faptul ca poate produce un numar atat de mare de produse. Ceea ce trebuie acum urmarit este ca aceste produse variate sa fie plasate pe piata de catre crescator, si de a face fata unei piete dinamice.
La ora actuala, produsele obtinute de la struti sunt extrem de scumpe, si se adreseaza elitelor din Europa si SUA. Cu toate acestea, ridicarea monopolului Africii de Sud asupra strutilor, precum si cresterea numarului acestora, vor antrena reducerea pretului pana la un nivel rezonabil. Atunci cand aceasta reducere se va produce, beneficiile carnii sanatoase de strut, pielea de calitate vor avea un viitor luminos pe piata mondiala.

Harta economica comparativa


Perioada de incubare
-zile-
Perioada pana la taiere
-zile-
Marimea tarcului
-ha-

Perioada de productie
-ani-
Animale crescute
-1 an-
Greutatea medie la taiere
-kg-
Cant. carne obtinuta
-kg-

Strut - 42 - 365 - 1/2 - 35 - 30 - 100 - 30




Productia medie de carne
-1 an-
Pret mediu carne (USD)
-1 kg-
Venituri estimate (USD)
-1 an-
Strut - 3000 - 5,00 - 15.000


Avantaje

Strutii nu necesita un spatiu mare pentru a creste, spre deosebire de vaci sau oi. Doar 4000 metri patrati sunt necesari pentru a creste o pereche de struti, iar daca se adauga o a treia pasare, atunci este necesar 5000 metri patrati.
Strutii fac pui foarte devreme si cu mai multa regularitate decat animalele traditionale, ca vaca. De exemplu, femela-strut poate incepe sa depuna oua la varsta de 2 ani, si poate produce 30-90 oua pe an. Din acest motiv, potentialul pe piata al strutului este enorm; carnea de strut este asemanatoare cu cea de vaca, fiind mult mai sanatoasa, datorita faptului ca are un continut scazut de grasimi si colesterol. De cand s-a dovedit ca aceasta carne „rosie" este mai sanatoasa decat carnea rosie traditionala, numerosi consumatori constienti din intreaga lume, care sunt ingrijorati de atacurile de cord, presiunea ridicata a sangelui, si bolile cardiace, au devenit tot mai interesati in a achizitiona carne de strut.
Atunci cand strutul este taiat, se pierde foarte putina carne in procesul de taiere. Cand strutul este dus la sacrificare, carnea este vanduta distribuitorilor si restaurantelor; pielea este vanduta pentru productia de produse de inalta calitate; picioarele sunt plasate intr-un praf foarte fin si vandute in Estul indepartat, ca afrodisiac; penele sunt vandute constructorilor de automobile pentru a fi folosite in ultima etapa de vopsire a acestora; in cele din urma, ochii sunt dispusi pentru centrele de cercetare a cataractei la oameni pentru a fi studiati.
Industria de crestere a strutilor are acces la programe de crestere si cumparare disponibile On-Line, iar fermele de struti pot comunica intre ele, fie ca se afla in SUA, Europa, Africa, Australia sau Noua Zeelanda, prin Internet. „Strutii on-line" pot realiza procesul de gasire a perechilor, de incubatie, clocire, crestere, vanzare oua si pui, si chiar deplasarea pasarilor la taiere. Se previzioneaza ca piata de struti se va afla in plin proces de crestere a cererii in viitorul apropiat.

Dezavantaje


Investitia de intrare pe piata de struti este destul de ridicata; cu toate acestea, avand in vedere rata ridicata de natalitate a strutilor, este posibil sa se realizeze un profit semnificativ in 5 ani.
Pretul pentru pielea de strut, carne si pene a scazut incet in ultimii 5 ani. Aceasta se datoreaza, pe de o parte cresterii numarului de exemplare disponibile pentru imperechere, iar pe de alta parte ridicarii monopolului sud-african. In prezent, produsele obtinute de la struti devin din ce in ce mai accesibile, fapt extrem de benefic, deoarece pielea de strut este considerata a fi cea mai fina si mai rezistenta din lume, in timp ce carnea de strut are un continut scazut de grasimi si colesterol. Numarul actual de struti crescuti in ferme, pe teritoriul SUA, variaza intre 400.000 si 700.000. Asociatia Americana pentru Struti estimeaza ca va fi nevoie de aprox. 3.000.000 struti in SUA, pentru a face aceasta industrie profitabila atat pentru crescator, cat si pentru consumator.
In prezent, cea mai grava problema in ceea ce priveste carnea de strut, o reprezinta faptul ca nu sunt suficiente exemplare, iar carnea este foarte scumpa. De aceea, se recomanda ca producatorii sa se asocieze, pentru a furniza o cantitate suficienta de carne, astfel incat ambalalatorii sa identifice restaurante si distribuitori en-detail, carora sa le ofere aceste produse la un pret rezonabil.

6. Cum sa incepem afacerea?

I. Planificarea
Cresterea strutilor in ferme, ca orice alta activitate desfasurata intr-o ferma, trebuie sa fie planificata atent.
Deoarece exista mai multe sisteme de crestere a strutilor in ferme, crescatorul trebuie sa detina cunostinte solide despre aceasta industrie, pentru a lua deciziile corecte. Aceste alegeri vor determina marimea capitalului investit, managementul folosit si succesul afacerii.
Cresterea strutilor presupune sisteme variate care pot fi aplicate cu succes in cadrul aceleiasi ferme. Cel mai adecvat sistem poate fi ales tinand cont de factori, precum: marimea fermei, locatie, clima. Deoarece managementul este de importanta majora, crescatorul trebuie sa decida care sunt functiile pe care le pot indeplini strutii si are sunt cele ce ii revin lui (avand in vedere clocirea si cresterea puilor pana la trei luni). De la varsta de trei luni pana la sacrificare, factori precum marimea fermei si capacitatea de a furniza hrana vor capata importanta in alegerea unui anumit sistem.
Strutii pot fi achizitionati la orice varsta, incepand de la o zi pana la pasari mature, la preturi veriind in functie de sex si varsta.
Strutii sunt, de regula, achizitionati de la crescatorii privati.
Metoda recomandata de initiere a unei afaceri in acest domeniu depinde de producatorul potential, accesul la capital, tipul de facilitati disponibile etc.
Pentru majoritatea indivizilor cel mai bun afacere consta in a achizitiona pasari cu varste cuprinse intre 3 si 6 luni. La aceasta varsta, puii sunt suficient de maturi, si nu foarte costisitori.
Este important sa se inceapa cu un stoc de pasari de calitate, fara legatura de sange intre exemplare. Un producator ar trebui sa faca achizitia de la un crescator cu reputatie, care garanteaza fertilitatea si sanatatea pasarilor.
O sursa de crescatori de struti din SUA este Asociatia Americana pentru Struti, din Fort Worth, Texas.

II. Achizitia
Potentialii cumparatori trebuie sa decida in ce moment al ciclului de productie ei intra in aceasta industrie si unde doresc sa se plaseze in viitor.
Pasarile cresc foarte rapid, si este important ca fermierul sa fie pregatit cu spatiu de crestere adaptat la orice tip de conditii meteorologice.
Pasarile pot fi achizitionate in orice stadiu de dezvoltare, iar aceste decizii trebuie sa se bazeze pe situatia financiara a cumparatorului si experienta sa in domeniu. Sunt mai multe variante de a patrunde in afacerea cu struti, fiecare cu avantaje si dezavantaje.
Optiunea 1 - Achizitionarea de oua fertile. Aceasta este probabil cea mai ieftina cale de achizitie dar prezinta un grad ridicat de risc si necesita fonduri insemnate pentru echipamentul de incubatie; ar trebui aplicata doar de producatorii experimentati.
Achizitionarea de oua sau pui abia clociti este cea mai putin costisitoare metoda de a cumpara un strut dar prezinta dezavantaje. Mortalitatea este foarte crescuta la oua si pui abia iesiti din oua, fiind necesar echipament pentru incubatie; ouale nu pot fi asigurate de companiile de asigurari. Exista posibilitatea de a avea prea multi pui de acelasi sex. De asemenea, pasarile nu se reproduc pana la varsta de 2-3 ani. Aceasta este probabil cea mai riscanta cale de a incepe productia de struti, datorita problemelor potentiale cu clocirea si cresterea puilor foarte mici.
Optiunea 2 - Pui tineri: Pui pot fi achizitionati de la varsta de o zi, pentru un pret rezonabil de mic. Aceasta este, de asemenea, o cale mai putin costisitoare de a patrunde in bransa, dar mortalitatea este ridicata in acest stadiu. Producatorii experimentati sunt mai bine pregatiti pentru a face fata problemelor aparute la cresterea puilor mici.
Optiunea 3 - Pui de 3-6 luni: preturile fluctueaza mult la aceasta varsta, dar este mai facil chiar si pentru un cumparator neexperimentat sa distinga intre pasari de calitate ridicata si pasari de calitate redusa. Acest intreval de varsta este probabil cea mai pora pentru achizitie, intrucat pasarile dezvolta imunitate si sunt adaptate la conditiile meteorologice.
Pasarile de acesata varsta sunt usor de manevrat si ofera noului venit o „perioada de adapare" inainte de maturizare.
Puii de aceasta varsta pot fi apreciati in functie de marime si conformatie, sexul este cunoscut si sunt mai putin costisitori ca adulti.
Dezavantajele rezida in faptul ca rata mortalitatii este in continuare crescuta dupa 6 luni, pasarile se reproduc incepand cu varsta de 2-3 ani iar puii pot fi sau nu asigurabili.
Optiunea 4 - Pasari tinere, de 6 luni-1 an: La aceasta varsta pasarile sunt foarte rezistente, si sunt apreciate cu usurinta in functie de starea de sanatate si greutate. La varsta de 6 luni pasarile pot fi asigurate, oferind oarecare protectie noului fermier.
La aceasta varsta, pasarile nu necesita atentie deosebita, in afara de hranire si observare.
Optiunea 5 - Struti de 1-2 ani: Aceste pasari, desi mai costisitoare, ofera cumparatorului posibilitatea de a intra in productie incepand cu anul urmator.
Sunt foarte rezistente si isi vor dovedi caracteristicile specifice pasarilor mature, pentru imperechere.
Necesita atentie redusa si se apropie de greutatea pasarilor mature. Pot fi apreciate dupa marime si conformatie, mortalitatea nu reprezinta un factor important de risc, iar pasarile sunt asigurabile. Cu toate acestea, pasarile se afla la distanta de 1-2 ani de perioada de reproducere iar potentialul lor reproductiv este necunoscut.
Optiunea 6 - Pasari pentru reproducere: preturile sunt mult mai mari, dar se poate realiza o monitorizare a productiei. Trebuie avut in vedere ca la achizitionarea ca urmeaza a se creste pui, iar echipamentul pentru incubatie si amenajarile pentru pui trebuei de asemenea sa fie adecvate.
Stocul pentru reproducere va avea potential timp de 20 ani, si ar trebui sa produca venituri insemnate la investitia initiala.
Avantajele si dezavantajele sunt aceleasi ca in cazul strutilor de 1-2 ani, cu deosebirea ca pasarile se afla mai aproape de perioada de reproducere.
Optiunea 7 - Intretinerea pasarilor: Intretinerea ppasarilor de toate varstele este un serviciu disponibil in anumite ferme. Preturile variaza de la o ferma la alta. De obicei se solicita o parte din productie sau/si o taxa lunara, pentru intretinerea pasarilor dvs. Strutii pentru reproducere sunt vanduti individual sau in cadrul unei perechi. Aceste pasari sunt asigurabile, potentialul lor productiv este cunoscut, si deoarece nu exista timp de astepare pana la reproducere, are loc o mai rapida amortizare a capitalului investit.
Dezavantajele constau in faptul ca pasarile adulte sunt mai costisitoare, incubatia si clocirea necesita echipament special si cunostinte, si exista riscul mortalitatii la cresterea puilor pana la varsta la care pot fi vanduti.
Optiunea 8 - Oportunitati de investitie: Unii indivizi nu doresc sa detina pasari individuale, ori nu detin terenul sau timpul necesare pentru a creste aceste pasari. Sunt accesibile investitiile in grupuri de pasari sau ferme special concepute pentru investitori. Profiturile sunt distribuite in functie de rata de succes a unei ferme. O alta optiune o reprezinta achizitionarea de actiuni.
Optiunea 9 - Orice combinatie intre variantele de mai sus.

III. Bugetul
Cel mai important aspect de care trebuie sa se tina coont la achizitionarea de struti de orice varsta este existenta unui plan, si a unui sitem realist de preturi pentru a se justifica investitia.
La calcularea recuperarii investitiei, se recomanda sa se aplice o rata rezonabila de supravietuire pentru strutii cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani; pretul de vanzare al acestor struti se va baza pe valoarea lor comerciala.
Planificati din timp atunci cand achizitionati stocuri de pasari pentru imperechere, pentru a evita eventualele probleme de reproducere.
Evitati achizitionarea de pasari sterile.
La achizitionare de struti maturi, se recomanda surse de incredere.
Fiti realisti cu preturile.
Inainte de a achizitiona o ferma, culegeti informatii de pe piata despre produsele obtinute de la struti.

IV. Vizitati alte ferme
Incepatorii terbuie sa fie pregatiti sa viziteze alti producatori si sa fie la curent cu cercatarile pentru a asigura facilitatile necesare pasarilor.
Cercetati pasarile pe care le cumparati. Cautati psari ce cresc repede, cu picioarele drepte, ochi limpezi si penaj adecvat. Penele trebuie sa fie stralucitoare, datorita alimentatiei adecvate si a starii execlente de sanatate.
Pasarile trebuie sa fie active, curioase, si sa se deplaseze cu rapiditate in interiorul grupului - o pasare care este solitara, avand capul plecat, nu este o pasare sanatoasa.
Se recomanda ca strutii sa fie inspectati inainte de cumparare. Pipaiti picioarele, pentru a evita umflaturi, cicatrici sau deformari. Palpati abdomenul pentru a va asigura ca este moale, si nu rigid. Observati spatele pentru a determina daca pasarea are greutatea potrivita. Puteti verifica greutatea strutului si pipaind pungile de grasime de pe piept, sub gat. Aceasta zona ar trebui sa fie osoasa la atingere. Pentru o verificare amanuntita a strutilor achizitionati, solicitati inspectia unui medic veterinar, inainte de a-i lua acasa.

7. Constructia fermei

I. Planificarea
Planificati necesarul inainte de a aduce pasarile. Incercati sa va stabiliti scopuri pe care asteptati sa le indepliniti, pentru un orizont de cativa ani.
Puteti sa va folositi de amenajarile existente, dar trebuie sa eveti in vedere cum se integreaza in planul dvs. Anticipati si stabiliti locatiile pentru tarcurile pentru crescut pui, tarcurile pentru strutii tineri, tarcurile pentru izolare si carantina, zonele pentru incubatie si clocire, zonele de depozitare, etc.
Sunt esentiale accesul si libertatea de miscare in interiorul si intre tarcuri, pentru a descarca strutii dintr-un camion, pentru deplasarea acestora de la tarcurile pentru pui la cele pentru crestere, si pentru deplasarea echipamentului de curatare.
Construiti culoare si portite intre tarcuri, pentru a separa cu usurinta pasarile, pentru deplasarea personalului, si pentru accesul echipamentului.
Planificarea adecvata reduce volumul de munca ulterior.
Este mult mai dificil de reconstruit tarcurile sau gardurile despartitoare, la o data ulterioara, cand pasarile sunt deja aduse la ferma. Amenajarile ulterioare pot provoca stres pasarilor, ceea ce poate cauza infertilitate.
Construiti departe de sursele de zgomot (trafic, orase, etc.). Incercati sa evitati zonele cu apa statuta sau reziduuri ce pot atrage tantari sau bacterii.
O alta problema esential o reprezinta solul si compozitia acestuia. Producatorii trebuie sa se asigure ca strutii nu se vor accidenta din cauza calitatii inferioare a terenului. Aceasta presupune indepartarea obiectelor ascutite, acoperirea cu nisip sau alte materiale, mentinand in acelasi timp igiena locului.
Locatia ar trebui sa aiba un sol nisipos, canalizare separata de cea a cladirilor, si un adapost pentru vreme nefavorabila. Copacii pot oferi protecti impotriva vantului, precum si umbra, dar pot cauza dificultati la caderea frunzelor sau crengilor.
O altrenativa la protejarea impotriva vantului o reprezinta panzele de culoare inchisa. Zonele umede pot cauza pojghite de gheata alunecoase, pe timp de iarna.
Luati in considerare necesitatea de curent electric, o sursa de apa sigura, si eventual gaz sau propan.
La arhitectura amenajarii, asigurati un sistem de bio-securitate - un sistem de proceduri pentru a preveni si elimina conataminare biologica. Aceasta presupune accesul limitat al vizitatorilor, separarea incubatiei/clocirii de celelalte zone ale fremei, echipament pentru dezinfectie, etc.
Conceperea sistemului trebuie sa asigure siguranta personalului, mei ales in fata strutilor pentru reproducere, care pot deveni agresivi in timpul sezonului de reproducere.
Deciziile trebuie luate in functie de conditiile meteorologice, avand in vedere cresterea puilor abia clociti pe timp de iarna. Trebuie specificat ca este necesar echipament suplimentar pentru a asigura un mediu incalzit, ventilatie optima si activitate adecvata in mediu inchis. Unii producatori decid sa intrerupa productia incepand cu Septembrie, pentru a evita cheltuielile suplimentare.
Se recomanda ca amenajarile sa fie concepute pe principiul „toate intrate-toate iesite", adica pasarile sa creasca in acelasi loc fara a fi mutate sau amestecate cu pasari din alte tarcuri. Mutarea puilor dintr-un tarc in altul trebuie eviatata sau minimizata, deoarece poate cauza stres nedorit asupra strutilor, ducand la pierderea lor, datorita expunerii la afectiuni fizice.
Cladirile pot fi putin costisitoare, fiind amenajate in locul unor ferme renovate, hambare sau soproane. Aceste amenajari trebuie sa dispuna de spatiu adecvat, iluminare si ventilatie optime. Sunt necesare usi largi, sursa de caldura, podea speciala, atat pentru perechile de strut cat si pentru pui. Puii, perechile pentru procreere si pasarile pentru hranire trebuie tinuti separati.

II.Facilitati si management

Uneltele
Fermierul va avea nevoie de echipament si unelte pentru constructia fermei.
Incubator, „clocitor", sistem de refrigerare, ventilator, radiator, alimentator, adapator, umidificator, termometru, hidrometru, greutati de laborator, lampa de lumina, detector pentru Monoxid de Carbon (CO), lampa cu raze ultraviolete (UV) pentru dezinfectie, camera cu UV pentru dezinfectarea oualor, unitatea cu UV pentru sterilizare, generator pentru curent, compresor cu aer, aspirator, pungi de panza pentru acoperirea capului, tavite din plastic sau aluminiu, mese pe rotile, carucioare pentru servit, ustensile si solutii pentru curatare si dezinfectare, documentatie, etc.
„Clocitorul"
„Clocitorul" trebuie conceput pentru trafic unidirectionat al personalului si oualor, reducand astfel riscul contaminarilor. Atat fluxul de aer cat si cel al personalului trebuie sa se deplaseze de la capatul incubatorului spre iesirea din „clocitor". Toate suprafetele din „clocitor" trebuie sa fie spalate si dezinfectate cu usurinta.
Facilitatile pentru incubare si clocire trebuie astfel concepute incat sa asigure un mediu steril, cu temperatura si umiditate constante, precum si aer ventilat.
Alti factori ce trebuie luati in considerare includ o camera adecvata pentru echipament, o sursa de curent de rezerva si o camera pentru o eventuala extindere.
Exista mai multe tipuri de echipament pentru incubator si „clocitor" accesibile producatorilor.
Producatorii individuali sunt incurajati sa cerceteze serviciile si echipamentele disponibile.


Legenda
1.Camera de stocare - ouale sunt curatate si desinfectate, pregatite pentru incubator, marcate, apoi refrigerate
2.Camera de fixare - ouale sunt plasate in incubator, verificate cu lampa cu UV, cantarite
3.Camera de clocire - puii sunt cantariti si marcati
4.Incubatorul
5.Camera utilitara - camera pentru curatare
Alte camere: camera de stocare pentru hrana, pene, unelte si echipamente, si camera pentru generator si combustibil.

Tarcuri pentru crestere
Generalitati
Marimea tarcului va fi determinata de numarul de pasari din grup, dimensiunile si varsta acestora.
Lungimea si latimea tarcurilor trebuie marite pe masura ce puii cresc. Pot fi necesare tarcuri separate pentru a desparti puii in grupuri de marimi similare.
Strutii prefera tarcuri spatioase; cu toate acestea, tarcurile prea mari pot salbatici strutii, devenind dificil de controlat. De asemenea, ouale vor fi mai dificil de gasit si colectat. Se recomanda o dimensiune a tarcului pentru o pereche de struti variind intre 1000 metri patrati si 5000 metri patrati. Strutii sunt impartiti in functie de grupele de varsta iar tinerii adulti pot fi separati, la randul lor, in functie de sex.
Terenul tarcului trebuie amenajat corespunzator pentru a oferi strutilor furaj de calitate. Se recomnada existenta unor copaci pentru umbra si izolare.

Tarcuri exterioare pentru strutii-adulti
Minim 20x5 metri, pana la 30x90 metri, media fiind 15x75 metri.
Ingustarea tarcurilor catre usa hambarului asigura o zona-tunel care faciliteaza deplasarea pasarilor in interior.
Pentru tarcurile cu un numar mare de pasari, sau care gazduiesc grupuri mari de struti (10-20), marimea acestora trebuie crescuta corespunzator.
In cazul tarcurilor pentru imperechere, asigurati colturi la 45 grade pentru ca femela sa poata fugi de mascul.
De asemenea, amenajati culoare de 1,8x3,6 m intre tarcuri pentru a reduce bataile intre masculi. Altfel, se impune o bariera vizuala ca un perete solid sai panza inchisa la culoare.
Asigurati cai de acces personalului pentru a accesa alimentatoarele si adapatoarele, fara a patrunde in tarcuri (Alimentatoarele trebuie plasate deasupra gardului tarcului, sau plasate in afara gardului, cu acces pentru struti prin intermediul unor stalpi de alimentare).
Tracurile pentru imperechere trebuie plasate la distanta de cele ale puilor si departe de utilitati, deoarece sunetul si observarea puilor va distrage atentia pasarilor, facandu-le sa abandoneze depunerea oualor.
Tracurile pot fi amenajate cu nisip, iarba, pamant, etc.
Masuri de siguranta
Caile de iesire din tarcurile pentru crestere trebuie realizate sub forma portilor specifice caselor, sau se poate lasa un spatiu de 4,5-5,5 metri de la sol pana la limita gardului - suficient de inalt pentru ca un om sa se rostogoleasca pe sub gard. (Acest spatiu nu este adecvat, bineinteles, tarcurilor pentru pui).
O metoda necostisitoare de realiza porti o reprezinta lasarea unui spatiu intre cladire, hambar si primul gard, suficient de larga pentru a permite accesul unui om, dar poate fi prea ingusta pentru ca o pasare matura sa patrunda prin ea. (Aceste gauri nu trebuie sa fie prea inguste, altfel pasarile risca sa-si prinda gatul).
Cand se folosesc aceste porti realizate de om,trebuie sa va asigurati ca le puteti inchide temporar atuni cand puii sunt inca mici.
Ponturi pentru construirea tarcurilor
Porti triple
La constructia tarcurilor, plasati mai multe porti la fiecare tarc. Aceasta va crea un spatiu in care strutii pot fi izolati si capturati cu usurinta. Un tarc singular ce poate fi modificat pentru a se adapta mai multor conditii. Poarta nr.3 poate fi rotita spre oricare din tarcuri o necesita.
1.-Pozitia normala
Permite strutilor sa se hraneasca si sa bea apa in sopron. Poarta 3 nu trebuie sa fie in permanenta atasata, si poate fi deplasata unde este necesar.
2.-Toate pasarile afara
Pozitia portii 2 permite accesul la sopron pentru a curata bolurile de hranire si adapatoarele.
3.-Zona de captare
Stabileste o zona inchisa in care strutul poate fi acoperit cu punga de panza si apoi prins. De asemenea, permite captarea unei singure pasari, in timp ce celelalte raman in tarc - poarta 3 tine tarcul inchis.
4.-Iesirea
Deschiderea portii 1 permite accesul facil pentru ca pasarile adunate sa fie transportate in camion.

„Roata carului"
Aceasta metoda de constructie a tarcului este extrem de utila, dar se poate dovedi costisitoare datorita dimensiunii constructiei. Tarcurile pentru reproducere sunt aranjate in cerc, in jurul unui „butuc" complet acoperit.
Aceasta metoda ofera acces rapid la toate cuiburile, hrana si apa, asigurand, in acelasi timp o rezerva pentru alimente sau alte obiecte. Intre tarcuri sunt plasate carari.
Tarcuri exterioare pentru puii de strut
Puii de strut trebuie sa fie plasati in tarcuri optime pana la varsta de 4-5 luni. Mutarea lor trebuie evitata, pentru a reduce stresul.
Marimea tarcurilor exterioare trebuie largita pe masura trecerii timpului, avand in minte regula de „4,6 metri patrati/strut".
Puii tineri trebuie separati in grupuri de varsta asemanatoare, pentru a evita ranirea celor mici de catre strutii mai mari.
De la aprox. 8 luni pana la 18 luni, strutii au greutatea asemanatoare, astfel incat pot fi tinuti in acelasi tarc. Tarcurile mari pot fi despartite prin garduri temporare (panza sau plastic) pentru a separa puii foarte mici in grupuri care nu au mai mult de 4 saptamani.
Pe masura ce puii cresc, ingradirea temporara poate fi eliminata, largind strucura tarcului. Cand puii ating 4-5 luni, diferenta de varsta nu mai reprezinta o problema, astfel incat unele tarcuri pot fi unite, oferind un spatiu mai mare puilor.
Garduri exterioare
Gardurile pentru puii mai mari si pentru adulti trebuie sa aiba o inaltime de cel putin 1,5 metri si sa fie construite din 5-7 randuri de sarma neghimpata, neteda. Randul de sarma de jos trebuie sa fie suficent de inalt incat sa permita ingrijitorului sa scape de masculii agresivi. Uneori se foloseste plasa de sarma la gardurile exterioare pentru a tine la distanta pradatorii, dar nu se recomanda a fi folosita in cazul tarcurilor, deoarece strutii se pot rani in ea.
Stalpii gardului trebuie plasati in afara tarcurilor.
Tuburile pentru incarcare si tarcurile pentru captare trebuie sa fie de cel putin 2,4 metri inaltime, constructii solide pentru a preveni ca pasarile sa evadeze.
Gardurile tarcurilor pot fi construite din numeroase materiale si trebuie sa fie inalte de 1,5-1,6 metri.
Gardul de imprejmuire a terenului poate fi construit din gard de sarma, gard din zale de metal sau plasa din plastic. Gardurile din sarma impletita sunt de asemenea folosite cu succes. Gardurile inalte de 1,5 metri vor putea retine un strut adult. Aproape toate gardurile au o parte superioara fina, pentru ca strutii sa nu se raneasca in sarma.
Gardurile nu trebuie ingropate in pamant, ci deschise in partea inferioara.
Se recomanda plasarea unor garduri duble intre pasuni pentru ca masculii sa nu se raneasca intre ei in lupta, cu o distanta de cel putin 1,8 metri intre ele.
Nu folositi niciodata sarma ghimpata care poate cauza serioase leziuni strutilor. Daca se amplaseaza gard viu sau un paravant intre tarcuri, se asigura intimitate in timpulsezonului de imperechere.
Gardul de plastic si paravantul pot fi folosite pentru a crea despartituri temporare in tarcurile exterioare. Trebuie remarcar faptul ca puii de strut pot evada prin gaurile de plasa (iar animalele de prada pot intra). Cand puii sunt mici, trebuie blocata temporar partea de jos a gardului la o inaltime de 0,3-0,6 metri pentru acest tip de gard.
Este important ca gardurile sa fie construite dintr-un material neted si flexibil pentru a reduce riscul de ranire a strutilor. Gardul nu trebuie sa aiba colturi ascutite.
Incepand cu varsta de 6 luni, gardul ar trebui sa aiba 1,5-1,6 metri in inaltime. Materialul folosit poate fi plasa cu ochiuri/zale, sarma 2x4, etc.

Constructii si tarcuri interioare
Adapostul
Strutii sunt pasari rezistente; cu toate acestea, ei trebuie protejati impotriva zapezii, ghetii, vantului puternic, ploilor reci si lapovitei. Pasunile trebuie astfel amenajate incat sa ofere strutilor posibilitatea sa intre in adapost pentru a se hrani si a bea apa. Tarcurile amenajate astfel simplifica procesul de prindere si retinere a pasarilor.
Astfel, existenta hranei si apei in adapost protejeaza strutii impotriva conditiilor meteorologice neprielnice. Alimentatoarele si adapatoarele trebuie astfel pozitionate incat managerii sa aiba acces la ele fara a se expune strutilor agresivi. Desi nu dau semne de agresivitate in mod normal, strutii pot deveni violenti in timpul sezonului de imperechere.
In timpul verii, trebuie asigurata umbra. Puii si strutii mai tineri de un an, binainteles, trebuie protejati de vremea rea.
Adapostul trebuie astfel conceput incat strutii sa intre printr-un culoar de retinere, care faciliteaza prinderea lor. Hrana si apa trebuie plasate in interiorul adapostului pentru a determina strutii sa intre de bunavoie, precum si pentru a proteja hrana de vremea rea.
Atat alimentatoarele cat si adapatoarele trebuie sa fie deschise si adaptate astfel incat sa ajunga la nivelul pieptului strutilor.
Adapostul pentru cresterea puilor este prevazut cu o sursa de caldura, si se deschide catre un tarc aflat in exterior.
In amenajarea unui astfel de stabiliment trebuie prevazut un spatiu in care sa fie izolate pasarile bolnave sau cele nou-venite.
Adaposturile trebuie sa prevada un spatiu de 5,5-7,5 metri patrati/strut. Pasarile mai tinere au nevoie de mai putin spatiu - 1,5-2,5 metri patrati.
Constructii si tarcuri interioare pentru pasari mari (6 luni-varsta adulta)
Desi strutii traiesc foarte bine in orice tip de clima iar adultii pot rezista la temperaturi de -23 grade Celsius, ei au nevoie de adapost pentru vreme rea, si in caz de vant puternic. Desi unii producatori asigura hambare incalzite pentru struti, cele mai bune rezultate s-au inregistrat la folosirea unor sere deloc costisitoare sau hambare cu baloturi pentru adapost si vreme rea.

In constructia unui adapost trebuie avute in vedere:

• masuri de siguranta si protectie


• alimentatoarele si adapatoarele sa poata fi accesate din afara adapostului


• usile trebuie astfel proiectate incat sa fi deschise si inchise cu usurinta din afara tarcului. Aceasta permite separarea masculului de personalul ingrijitor in timpul colectarii oualor, facilitand sortarea si manirea.


• stabiliti o zona in care sa examinati pasarile, protejandu-va astfel si pe dvs. si strutii. Se poate realiza o deschizatura prin atasarea unei usi batante pe o parte a tarcului, langa un colt. Cand nu este folosita, poarta batanta sta lipita de un perete. Cand este necear, poarta va fi deschisa la un unghi de 90 grade, sau mai mare, spre colt, realizand o zona in forma de „U" sau in forma de triunghi.


• asigurati apa printr-o sursa de caldura care sa o impiedice sa inghete pe timpul iernii. Aceasta asigura pastrarea apei la o temperatura optima; strutii nu agreaza apa foarte rece. O cale economica de a realiza acest lucru o reprezinta plasarea unui boiler de 250 Watti intr-o caldare de 15-20 litri.


• furnizati iluminare si ventilatie corespunzatoare


• planificati dimensiunile tarcului interior in gunctie de marimea hambarului si de numarul pasarilor din fiecare tarc. O pereche trebuie sa dispuna de minim 3-3,5 metri, un trio de 3,5-5 metri. Spatiile mai mari sunt intotdeauna de preferat.


• portile trebuie sa fie suficient de largi pentru ca pasarile sa intre neingradite (1,4-1,4 metri). Cele mai folosite sunt portile care se deschid intr-o parte, cele care se deschid in doua parti si cele care se ridica.


• Cel mai cunoscut tip de podea folosit pentru strutii tineri sau cei pentru imperechere este solul natural sau cel acoperit cu nisip, acoperit cu paie pentru odihna (asigura caldura si absorbtia).

Constructii si tarcuri interioare pentru puii tineri (varsta: o zi-6 luni)

Se recomanda construirea hambarelor pentru pui pe sistemul „toti intrati-toti iesiti", ca pasarile sa creasca impreuna in acelasi loc fara a fi mutate sau amestecate cu altele. Mutarea puilor dintr-un loc in altul trebuie minimizata, chiar evitata, deoarece poate cauza stres nedorit, urmat de pierderea puilor, datorita impactului si expunerii la boli.

Spatiul interior pentru pui devine foarte important in timpul sezonului rece, deoarece puii au nevoie de un mediu cald cel putin in primele 3-4 luni de viata. Ei au, de asemenea, nevoie de spatiu pentru alergare. Deoarece cresc foarte repede, facilitatile trebuie planificate astfel incat puii sa dispuna de spatiul necesar. Aceasta se poate realiza prin marirea spatiului pe masura ce puii cresc.

In constructia amenajarii trebuie avut in vedere spatiul sau marimea tarcului depinde de numarul de pasari din grup, varsta sau dimensiuni, si daca ele dispun de un spatiu exterior. Pentru primele 4 saptamani din viata, se recomanda un spatiu de 2,5x3,5 metri, unde pot fi plasati pana la 12 pui. In timp, spatiul poate fi marit, pe masura ce puii cresc. Retineti regula de 1,5-2,5 metri patrati spatiu/pui.

8. Hranirea

I. Notiuni generale

Nutritia in cazul strutilor a reprezentat o problema majora pentru producatori, inca de la infiintarea primelor ferme de crestere a acestor pasari. S-au intocmit putine studii si exista inca foarte multe necunoscute despre dietele optime. Aceasta se datoreaza, probabil, faptului ca strutii prefera o dieta variata, constand in principal din plante. Acest tip de dieta este dificil de duplicat in forma de cocoloase.

Exista o cantitate limitata de informatii cu privire la cerintele nutritionale ale strutilor. Cu toate acestea, au fost trasate cateva linii generale prin activitatea desfasurata in Africa. Ca in cazul tuturor dietelor, o serie de ingrediente de calitate ar trebui sa fie intalnite in recomnadarile de hrana pentru struti. Utilizarea unei game diversificate de ingrediente ajuta la reducerea variatiilor inerente la toate ingredientele luate separat.

Strutii sunt animale ierbivore, hranindu-se cu o varietate de plante si arbusti. In multe cazuri, plantele si fructele suculente constituie o componenta importanta alaturi de insecte si soparle. Strutii calatoresc pe distante mari pentru a-si procura hrana si apa necesare.

Atunci cand hrana este fabricata, trebuie acordata atentie pentru a produce portii consistente.

Intr-o prima etapa, hrana trebuie oferita sub forma faramitata. Celelalte tipuri de hrana trebuie sa fie sub forma de cocoloase.

II. Modificari in dieta

Modificarile in dieta trebuie introduse gradat. Schimbarile bruste de dieta pot provoca probleme digestive si chiar deces.
Intotdeauna, schimbarea de la un tip de hrana la altul se realizeaza incet, amestecand noua dieta in cea deja existenta. Intr-o prima etapa, se amesteca ¼ hrana noua cu ¾ hrana actuala. Dupa 4 zile, mixul este de ½ cu ½. Dupa 8 zile, se amesteca ¾ cu ¼ din vechea dieta. Dupa doua saptamani din acest proces, noua dieta ar trebui sa o inlocuiasac total pe cea veche. Este foarte important ca tranzitia sa fie facut incet.

Pot aparea probleme dupa ce a avut loc tranzitia. De exemplu, pasarile pot evita hrana, poate aparea diaree, sau alte reactii.

Cerintele se schimba in mod continuu.

Deoarece necesitatile nutritive ale strutilor se schimba in primele 10 luni, ratia trebuie ajustata in mod continuu.
Nivelele acceptate de aminoacizi, vitamine, minerale si necesar energetic trebuie incluse in fiecare ratie. Daca una dintre aceste componente este exclusa cresterea va fi influentat negativ, rezultand numeroase probleme. Hrana sub forma de cocoloase este esentiala incepand cu varsta de trei luni. Combinatiile de materii deteriorate pot determina incapacitatea de a consuma hrana, ceea ce va determina retard si malformarea oaselor.

Pregatirile trebuie facute in avans pentru a asigura rezervele de hrana si apa pentru cazuri de urgenta (ex. zapada abundenta).

Cercetarile efectuate in ultimii 5 ani ne indica cum trebuie modificate ratiile pentru a obtine maximum de crestere. Aceste cercetari au ajutat la stablirea ratiilor pentru struti. Pana la varsta de 10 luni, strutul este un animal foarte „economic". Pana la aceasta varsta raportul este de 6,5 kg hrana / 1 kg luat in greutate. Dupa aceasta etapa, raportul devine 12:1.

Printr-o hranire adecvata a strutului se poate atinge maximum de greutate pana la varsta de 10 luni, dupa care se poate folosi o ratie mai slaba, de mentinere a greutatii.

Daca evolutia strutului da semne de retard ca urmare a continutului scazut de proteine avut la varsta de o zi, costul total pentru hrana de la varsta de o zi pana la 14 saptamani va fi mult mai mare.

Un pui bine hranit, din prima zi, va creste mai repede, atingand varsta pentru vanzare mult mai rapid. Cercetarile au indicat faptul ca o hranire adecvata poate determina diferente de greutate de pana la 13 kg la varsta de 3 luni. Pasarile care au fost hranite in concordanta cu greutatea lor in 1995, aua tins o greutate de 35 kg, comparativ cu 22 kg in 1991 (pentru varsta de 3 luni).

Datorita unui management defectuos, pot aparea urmatoarele probleme, influentand greutatea maxima a strutului la taiere:

• lene in a manca. Daca puii nu se hranesc adecvat in prima saptamana de viata, pot aparea probleme imediat ce galbenusul de ou a fost consumat. Aceasta este una dintre principalele cauze de deces in primele trei saptamani din viata. De aceea, hrana de calitate, echilibrata, este vitala din prima zi de viata.


• Desi se asigura hrana din punct de vedere cantitativ, ratiile neechilibrate pot cauza indigestie se crestere anormala.


• Dezvoltarea proasta a penajului, si chiar pierderea acestuia.


• Probleme cu picioarele de la o saptamana si pana la trei luni de viata.


• Imunitate redusa si pierderi insemnate, cauzate de stres si conditii nefavorabile de vreme.


• Comportament anormal (consum de pamant si ingrasaminte).


• Prolaps.

III. Puii

Cercetarile efectuate au indicat faptul ca puii pana la varsta de 6 luni trebuie hraniti cu „cocoloase". Compozitia generala a acestui tip de hrana consta in 18% proteine si 16% fibre. Componenta proteica este suficienta pentru a asigura o crestere adecvata fara a cauza probleme pentru picioare sau sistem osos, iar continutul ridicat de fibre se dovedeste a regla consistenta fecalelor, reducand bacteriile.

In primele zile, puii isi consuma propriile fecale, provocandu-si probleme intestinale. Pentru a evita pericolele, fecalele trebuie adunate cu regularitate.

Puii tineri prefera sa manance pamant decat „cocoloase". In general puii prefara hrana umeda in locul celei uscate. Trebuie insa retinut faptu ca hrana umeda va fi asimilata mai rapid de organism, cauzand indigestie.

Recipientele pentru hrana trebuie curatate zilnic iar resturile de hrana trebuie indepartate si oferite pasarilor mai in varsta. Dupa prima hranire, fecalele pasarilor trebuie supravegheate timp de 3-5 zile. La primele semne de diaree, pasarile trebuie tratate cu antibiotice plasate in hrana sau apa.

IV. Adultii

Dieta pentru strutii adulti este asemenatoare cu cea pentru pui, cu exceptia faptului ca pasarile pentru reproducere trebuie sa aiba o ratie de calciu/fosfor suficienta pentru a compensa productia de oua.

Se recomanda consultarea veterinarului si/sau companiei furnizoare pentru detalii in ceea ce priveste hrana.
Se recomanda mentinerea pasarilor pe dieta de intretinere in afara perioadei de depunere a oualor. Acest regim trebuie sa permita pasarilor sa-si pastreze grautatea fara sa o creasca si chiar sa o reduca (nu mai mult de 5-10%) in afara perioadei de depunere a oualor. Cu doua luni inainte de aceasta perioada, proteinele pot fi din nou administrate pasarilor pentru a le energiza inainte de depunere.

In general, strutii adulti consuma aprox. 1,3-1,8 kg de hrana/zi. Cei care initiaza o astfel de afacere trebuie sa apeleze la experienta companiilor de furnizare a hranei pentru struti. Acestea pot determina cea mai adecvata forma de hrana si nivelul optim de hranire a strutilor pe diferite stadii de dezvoltare.

Hrana pentru pui trebuie proiectata pentru ca pasarile sa castige in greutate cu minim de efort. Luarea in greutate intr-un timp foarte scurt poate cauza probleme cu picioarele la puii tineri. Puii sunt alimentati cu o ratie de start in primele trei luni. Apoi ratia este crescuta pana la varsta de 10-14 luni (cand sunt pregatiti pentru taiere). Stocul pentru inmultire este alimentat cu o ratie speciala timp de 6 luni pe an, si o ratie de intretinere, in celelalte luni ale anului.

V. Hranirea

Este esential ca strutii sa aiba apa potabila curata, disponibila pe intreaga zi. Ei trebuie sa primeasca hrana ce furnizeaza un nivel optim de proteine si aminoacizi esentiali, vitamine, minerale si necesar energetic.

Urmatorul program are caracter practic si a dat rezultate exceptionale in cresterea puilor de strut. Cand puii au varsta de 24-48 ore, trebuie sa se initieze dieta cu carne de curcan de calitate sau vanat de pasare ce contine cel putin 18% proteine. Aceste ratii furnizeaza elementele nutritive necesare pentru o crestere si sanatate optime in primele 2 saptamani de viata. Hrana proaspata, incluzand laptuci maruntite, conopida si spanac, are un continut scazut de proteine si nu este optima pentru pui.

Unele legume, ca spanacul sau sfecla, contin acid oxalic care poate inhiba absorbtia de calciu, cauzand probleme cu picioarele. Alimentele bogate in fibre pot cauza obstructii intestinale, provaocand moartea prin „infomatare". NICIODATA nu hraniti strutii cu materiale mucegaite, imbibate de ingrasamant sau care sunt suspecte in vreun fel, deoarece pot cauza probleme intestinale sau chiar botulism. Oasele crude, oferite pentru continutul in minerale, nu trebuie date strutilor deoarece cauzeaza probleme intestinale.

Puii trebuie sa aiba in permanenta lumina, precum si acces permanent la ratiile de mancare in primele trei saptamani din viata. Dupa aceea, ei pot fi hraniti in fiecare zi in doua etape, de cate 20 minute. Strutii mai pot fi hraniti cu cochilii de stridii sau pietris. Luminile pe timp de noapte nu mai sunt necesare dupa varsta de trei saptamani.

Adapatoarele trebuie curatate zilnic si frecate la fiecare trei zile cu un dezinfectant usor. Avand un pret redus, vitaminele solubile in apa si electrolitii pentru pasari se recomanda a fi adaugate (la un nivel recomandat) in apa pentru baut in primele 1-3 saptamani. Vitaminele solubile in grasime - A, D3, E si K - sunt amestecate cu amidon sau o emulsie pentru proteine pentru a se dizolva in apa.Acest lucru va asigura asimilarea adecvata a vitaminelor, in special A si D3.

Nu sunt necesari alti aditivi.

Refuzul de a consuma hrana sau apa este des intalnit la puii de strut. Aceasta problema poate fi evitata cu usurinta prin plasarea catorva pui mai mari (de 1-3 saptamani) care deja mananca, printre puii mici. Daca nu dispuneti de pui mai mari, se pot plasa pui de gaina pentru a invata puii de strut cum sa manance.

La varsta de 8 saptamani puii pot fi trecuti pe o ratie de calitate, din vanat de pasare sau curcan, in fiecare zi, in doua mese consistente. Se continua administrarea „cocoloaselor" ca supliment nutritiv pana este disponibil un furaj de calitate. Puii tineri pot fi hraniti prin acest program pana ating maturitatea sexuala.

Ratiile pentru adulti contin un nivel ridicat de calciu si nu trebuie administrate puilor.

Adultii si puii mai mari pot plasati pe o pasune cu iarba mai uscata. Aceste pasari ar trebui tinute pe portiuni mici de pe pajiste si realizata o rotatie periodica pentru eficienta pascutului. Pasarile care pasc pe spatii intinse pot deveni partial salbatice si astfel mai dificil de manevrat.

Furajul suculent, format din lucerna, grau, secara, mazariche, ovaz sau iarba de Bermuda, este recomandat pentru puii tineri si adulti, reducand costurile de productie semnificativ. Unele furaje pot fi prea dure sau cu fibre rezistente sau cu un continut scazut in proteine si energie, astfel incat nu pot realiza nivelul dorit pentru a atinge greutatea optima.
Daca strutii sunt hraniti cu furaj sau iarba naturala ori cereale, se recomnada un echilibru intre aceste tipuri de hrana si cea comerciala. Strutii nu trebuie sa ajunga supraponderali. Greutatea in exces ia forma grasimii fiind in detrimentul productiei de oua si al calitatii carnii in cazul pasarilor sacrificate.

Pasarile pentru reproducere care se gasesc pe pasune trebuie hranite suplimentar cu o ratie de proteine din carne de curcan sau vanat de pasare pentru a asigura productia optima de oua, fertilitatea sau capacitatea de a cloci. Strutii pentru reproducere care sunt hraniti cu masa uscata trebuie hraniti de asemnea cu carne de curcan sau vanat, la care se adauga un supliment de lucerna sau fan. Pasarile trebuie sa aiba acces la cochilii de stridii, pietris sau preparate comerciale pe baza de oase, in aceasta perioada. Adaosul de vitamine pentru pui si electroliti la apa sau hrana pot imbunatati capacitatea de a oua sau fertilitatea.

O alta problema des intalnita la hranirea strutilor o reprezinta tendinta puilor de a manca orice intalnesc in cale. Impactul sau ranirea datorate inghitirii de obiecte straine survin de cele mai multe ori. O prima recomandare se refera la plasarea puilor pe o suprafata de pamant sau iarba de la varsta de 3 zile. Aceasta suprafata se alege in functie de mai multi factori: usurinta la curatare, igiena, costul relativ, etc. Strutii vor ingera mici pietricele pentru a-si asigura digerarea alimentelor mai grele. Nu este neaparat necesar sa se furnizeze strutilor pietris cand sunt hraniti cu hrana din comert. In locul acestuia se pot da pietricele mici de rau.

Hrana utilizata pentru pasarile rumegatoare este recomandata strutilor adulti, dar furajul trebuie tocat in bucati de 30-50 mm. Pentru ai usura digestia, strutului trebuie sa i se puna la dispozitie pietris. Pentru puii mici, pietricelele trebuie sa aiba un diametru de 3-6 mm; pentru pasarile de peste trei luni - 6-20 mm. Se recomanda o rezerva de calciu sau suplimenti apropiati pentru pasarile care au tendinte sedentare.

VI. Diete sugerate pentru struti

1. Puii abia iesiti din ou (4-6 saptamani) sunt in general hraniti cu o ratie bogata in proteine (20-22%), cu scopul de a asigura necesarul ridicat de energie al micilor pui. Acestia trebuie sa consume 50-80 grame/zi pentru a-si mentine rirmul de crestere. Durata de administrare depinde de fiecare pui in parte. Puii trebuie sa aiba faca suficienta miscare fizica, pentru a nu se ingrasa prea repede.

Este posibil ca puii de strut sa nu manance in primele 24 ore cat timp se mai afla in sacul de galbenus de ou. Puii trebuie hraniti, intr-o prima etapa, cu hrana comerciala, carne de curcan sau vanat de pasare, ce contin cel putin 26% proteine. Alimentele prea bogate in fibre pot cauza blocaje intestinale, ducand la „moarte prin infometare". Unele alimente proaspete, cum ar fi conopida sau spanacul, contin acid oxalic, ce impiedica absorbtia calciului, provocand probleme cu picioarele.

Nu hraniti niciodata puii cu hrana mucegaita.

Adeseori puii mici nu mananca, dar daca sunt plasati si pui mai mari, atunci situatia se va schimba.

Trebuie furnizate lumina continua si acceslul la hrana cel putin in primele trei saptamani din viata. Dupa aceasta varsta, puii se hranesc de doua ori pe zi, timp de 20 minute, cu lucerna, cochilii de stridii si pietris; de asemenea apa trebuie sa fie proaspata. Daca puii pot iesi pe pajiste, trebuie sa va asigurati ca nu exista balti cu apa statuta, care le poate cauza moarte prin indigestie.

2. Puilor de la 6-8 saptamani pana la 3-4 luni li se administreaza in loc de continut ridicat de proteine, un continut mai scazut de 16-18%. Hrana este proiectata astfel incat sa asigure o crestere armonioasa fara execese de greutate, ce pot cauza probleme cu picioarele. In acest scop, sunt esentiale exercitiile si zonele pentru alergare, esentiale pentru dezvoltarea oaselor.

3. Puii de la 3-4 luni pana la pre-imperechere sunt clasati in categoria „pasari pentru crestere".

La aceasta varsta, pasarile pot fi hranite cu alimente ce contin 16-18% proteine, in functie de produsele oferite de diferitele companii. Aceste produse asigura cresterea armonioasa si penajul de calitate, fara a solicita prea mult pasarile.

4. Pasarilor pentru inmultire li se schimba dieta de la ratia de intretinere pe timp de iarna la cea pentru imperechere, cu un nivel de 21-24% proteine, cu 4 saptamani inainte de sezonul de imperechere. Strutii adulti pot consuma 1-2 kg de hrana pe zi. La inceperea sezonului de imperechere, pasarile trebuie trecute pe ratie de intretinere.

Companiile ofera hrana pentru struti in diverse forme: fulgi, „cocoloase", etc. Cu toate acestea este necesara cercetarea pentru a determina necesitatile nutritive ale strutilor. Intrucat strutul transforma cu usurinta fibrele, de aceea pasunile cultivate pot deveni o solutie economica pentru hranire.

VII. Ratii recomandate

Urmatoarele ratii sunt recomandate pana la varsta taierii:

1. Ratia de pre-start

Trebuie administrata din prima zi pana la 8 saptamani. Puiiul trebuie sa ajunga la o greutate de +/- 18kg. Ratia trebuie sa aiba un inalt continut energetic (sa contina +/- 55% cereale), si trebuie suplimentat cu un nivel de proteine de 22%, la care se adauga aminoacizi esentiali. Combinatia optima va asigura o crestere armonioasa si va minimiza pierderile. Puii de aceasta varsta nu pot fi hraniti cu o cantitate prea mare de fibre.

2. Ratia de start

Cand se atinge greutatea de 18 kg (+/- 8 saptamani), strutii pot fi trecuti pe ratia de start. Aceasta trebuie administrata pana ce puiul atinge greutatea de 45 kg (varsta de +/- 16 saptamani). Ratuia de start trebuie sa contina un nivel ridicat de energie (+/- 50% cereale), suplimentata cu +/- 20% proteine. Deoarece puii la aceasta varsta consuma mai mult, se poate administra furaj grosier pana la 20%.

3. Ratia de crestere

Puii sunt trecuti pe acest tip de ratie cand ating greutatea de 45 kg (la varsta de +/- 4 luni). Aceasta ratie poate fi mentinuta pana se atinge greutatea de 65 kg (+/- 6 luni). Ratia de crestere are minim nivel de energie asigurat de +/- 40% cereale si 16% proteine, ajutand strutii sa atinga maximum de greutate.

4. Ratia de finis (terminare)

Se aplica strutilor cu o greutate de 65-95 kg (la varsta de +/- 10 luni). In aceasta perioada, aripile sunt taiate.,dupa care pasarea va manifesta necesitati de hranire mai puternice, mancand astfel mai mult. Nivelul de energie oferit de aceasta ratie variaza de la mediu la scazut, +/- 25% cereale, suplimentat de 14% proteine. Furajul grosier este de +/- 70%.

5. Ratia de taiere

Cand se atinge greutatea de 95 kg, rata de crestere a strutului scade. Se poate astfel administra o ratie mai putin concentrata pentru a reduce costurile inutile cu hranirea. Ratia de taiere consta in principal din furaj (+/ 90%), constand din lucerna, suplimentata cu o sursa de proteina (12%). Aceasta ratie poate fi administrata pana se atinge maximum de greutate de 110 kg (varsta de 14 luni).

6. Ratia de mentinere

Pasarile care cantaresc 110-120 kg au atins varsta adulta. Daca aceste pasari nu sunt atiate, ci sunt tinute pentru reproducere, pot fi trecute pe un program de intretinere.

Aceasta ratie consta, in principal, din furaj cu un nivel de proteine de 10-12%. Pasarile primesc hrana suplimentara inca doua luni dupa ce au fost taiate aripile. In aceasta perioada pasarile pot fi puse din nou pe ratie de taiere. Este esential ca strutii sa primeasca suficiente vitamine si minerale.

9. Curtare. Imperechere. Depunere.

I. Curtarea

Strutii ating maturitatea sexuala intre 2 si 3 ani. Femelele au tendinta de a se maturiza mai rapid decat masculii; speciile diferite se maturizeaza la varste diferite.

Sezonul de depunere a oualor este precedat de comportamentul de curtare, o serie complicata de actiuni, dans, vocalize si comportament sincronizat.

Un exemplu de comportament receptiv din partea femelei-strut include plecaciuni si scuturarea aripilor de o parte si de alta a corpului.

Masculii emit chemari zgomotoase, in timp ce isi umfla pielea rosie a gatului, „patruland" prin teritoriu.

II. Imperecherea

Strutii se reproduc in situatii de monogamie sau poligamie. Femelele tinerii si masculii trebuie crescuti separat de la varsta de 1 an pana la maturitatea sexuala.

Cei mai multi crescatori lasa ca procesul de selectie a partenerilor sa se desfasoare in mod natural, intr-un tarc mare, comun, iar apoi separa perechile formate.

Comportamentul de imperechere al masculului este extrem de elaborat, el miscand-si aripile in sus si in jos, in timp ce isi scutura capul intr-o parte si in alta. De asemenea, scoate un zgomot puternic, umflandu-si zona gatului. Femela receptiva merge cu capul in jos, scuturandu-si ciocul si aripile, „cloncanind". Cand se va apropia, femela se va aseza, permitand masculului sa o incalece pe la spate.

III. Depunerea oualor

Sezonul de depunere a oualor incepe primavare devreme si continua timp de 2-3 luni. Durata acestui sezon depinde de valoarea si calitatea alimentatiei, starea pasarilor si conditiile climatice. Strutii reactioneaza imediat la schimbarile de vreme.

Mascului „construieste" cuibul, o groapa mica in pamant. El poate deveni foarte agresiv in timpul sezonului de imperechere si va pazi femela, cuibul si teritoriul sau.

Atat masculii cat si femelele stau pe cuib.

In general, un ou este depus la interval de 1-2 zile. Productia estimata variaza intre 30-90 oua pe an. Media este de 35-55 oua pe an.

Ouale sunt depuse in cuib, si trebuie colectate de doua ori pe zi. Masculii pentru reproducere pot fi extrem de agresivi si protectivi.

Trebuie luate masuri de siguranta cand se intra in zonele de reproducere. Acesti masculi pot fi hraniti si prinsi intr-un tarc de captare, in timp ce sunt colectate ouale. Nu uitati ca masculii pot atinge o inaltime de 2,4 metri si o greutate de 160 kg. Strutul este un foarte rapid alergator, care se pasi pe o distanta de 5-7 metri.

Strutii bine hraniti incep depunerea oualor la varsta de 2 ani, si pot avea o viata productiva de 30 ani.

Productia de oua variaza dar poate ajunge la 70 oua pe an. Productia incepe in primavara si continua pana in toamna. Femelele sanatoase pot depune aproape pe tot parcursul anului, in special daca li se asigura lumina.

IV. Iluminatul

Performantele reproductive ale strutilor sunt reglate in functie de durata zilei-lumina. Programele de iluminat folosesc o combinatie de lumina naturala si lumina artificiala pentru a stimula si prelungi productia de oua si fertilitatea. Trebuie utilizate ceasuri alaturi de lumina artificiala, pentru a controla durata luminii.

Ouale sunt de obicei nefertile in ultima parte a sezonului de imperechere; acest fapt poate fi cauzat de infertilitatea masculului. Masculii pentru imperechere ar trebui sa primeasca 16 ore de lumina pe zi, incepand cu 3-4 saptamani, inainte de a se imperechea cu femelele. Dupa ce au fost plasati in acelasi loc, atat femelele cat si masculii primesc 16 ore de lumina pe zi, pe parcursul intregului sezon de imperechere.

Daca ferma de struti este plasata intr-o zona in care durata de zi-lumina este mai mare de 16 ore, potriviti ceasul pentru a arata cea mai lunga perioada cu lumina naturala. Dupa apusul soarelui, pot fi aprinse 2-5 lumanari pentru lumina artificiala, pentru a stimul aproductia de oua. Durata de zi-lumina nu trebuie NICIODATA scurtata iar intensitatea luminii nu trebuie NICIODATA scazuta in timpul ciclului de depunere.Trei sau patru zile cu lumina sczuta sau durata micsorata poate genera ca intregul grup sa stopeze productia de oua.

Femelele si masculii adulti trebuie separati dupa sezonul de imperechere. Aceasta va permite pasarilor sa fie mai odihnite, ele incepand productia de oua mai repede cand vor fi plasate impreuna in sezonul de imperechere.

V. Stresul

Stresul poate duce la scaderea sau chiar stagnarea procesului de reproducere. Ce anume cauzeaza stresul la struti?
Masculii dominanti care se bat frecvent trebuie indepartati din cadrul grupului.
Tarcurile pentru imperechere nu trebuie situate in apropierea drumurilor circulate.
Pradatorii, cainii sau alte animale domestice pot cauza stres, reducand productia.
Manevrarea pasarilor pentru imperechere, in timpul sezonului de imperechere, poate afecta productia de oua.
Cainii si alte animale domestice, anunturile municipalitatii prin megafon, circulatia baloanelor cu aer cald, elicopterele, etc.
Schimbarea orarului de iluminat, sau reducerea intensitatii luminii pe timp de noapte.
Schimbarea habitatului, transferul grupului de struti intr-un nou tarc.

10. Managementul oualor.

I. Dimensiunile oualor

Ouale de strut pot varia de la 350 la peste 2200 grame. Marimea medie variaza in functie de subspecie si de conditiile de domesticire, dar se situeaza intre 1300 si 1700 g. Ouale supradimensionale au o suprafata mica pentru gaze si schimb de vapori de apa, si de aceea pot produce pui slabi, cu edeme.

Pe de alta parte, ouale subdimensionale pierd excesiv apa in timpul incubatiei, rezultand pui slabi si deshidratati. Ouale mici sunt de obicei produse la inceputul sezonului sau de catre pasari tinere, si sunt cel mai adesea infertile. Ouale foarte mici au coaja foarte subtire si de obicei nu contin galbenus.

II. Coaja de ou

Coaja se comporta ca o bariera selectiva ce permite schimbul de oxigen, dioxid de carbon si vapori de apa, inhiband in acelsi timp, patrunderea unor factori de infectie. Grosimea cojii variaza intre struti, si poate avea intre 1,4 si 2,4 mm, cu o medie de 1,7-2,0 mm.

Goaja groasa inhipa pierderile de apa, ducand la nasterea de pui slabi, edematosi. Coaja subtire permite trecerea excesului de apa, expunand oul la bacterii sau ciuperci. Coaja cu crapaturi, ciobituri, creste, sau alte texturi neregulate, are o pierdere de integritate structurala care o expune la invazia agentilor straini.

III. Calitatea oului

In general, daca femela este deficitara in proteine, carbohidrati sau grasimi, ouale produse sunt echilibrate dar mai mici decat marimea normala sau mai putine la numar. Cu toate acestea, carenta de vitamine sau minerale poate duce la un ou redus din punct de vedere nutritiv.

Efectele datorate hranirii asupra morfologiei embrionului si mortalitatii au fost descrise in cazul puilor degaina, si servesc in prezent ca baza pentru analiza relatiei nutritie-capacitate de clocire in cazul strutilor. De exemplu, famelele-strut hranite excesiv cu cereale, au produs oua care au dat nastere la pui cu edeme datorate sangerarilor subcutanate.

IV. Cerinte pentru cuibar

Atat procedura de colectare a oualor cat si cea de igienizare pot fi simplificate daca se proiecteaza adecvat cuibarele.
Strutilor trebuie sa li se puna la dispozitie zone pentru cuib cu nisip curat. Nisipul trebuie sa se afle intr-o groapa adanca de 1 metru, cu un canal de scurgere pe margine pentru a drena apa pe timp ploios. Daca se plaseaza un sopron in tarcurile pentru imperechere, atunci se recomnada construirea unei anexe sau a unei zone acoperite, pe o latura a sopronului, unde sa se construiasca cuibarul acoperit. Alaturi de hambar,acesta va proteja de ploaia venita din mai multe directii.

Masculul va sapa in cuib in mod regulat, ceea ce angajeaza o cantitate mare de nisip; de aceea, trebuie sa aveti o rezerva permanenta de nisip curat pentru a acoperi cuibul.

Teoretic, aceasta metoda ar trebui sa functioneze dar strutii pot alege sa-si construiasca cuibul unde doresc. In cele mai multe cazuri, acesta este plasat langa gard. Puteti astepta pana ce masculul incepe sa construiasca cuibul, si apoi acoperiti locul cu nisip.

V. Colectarea oualor

Strutii isi depun ouale, in general, dupa-amiaza sau seara, de aceea ele trebuie colectate cat mai curand posibil. In mod ideal, colectarea oualor trebuie sa se faca de cateva ori pe zi, cu ultima colectare la apusul soarelui. Ouale ramase in cuib pot fi strivite sau chiar mancate de catre strutii adulti. De asemenea, ouale lasate in cuib peste noapte se pot raci, permitand bacteriilor sa intre in ou prin pori.

Ouale lasate in cuib timp de cateva zile sunt expuse variatiilor de temperatura, mai ales cand stau la soare.
Strutii agresivi pot fi hraniti si inchisi intr-en tarc in timp ce sunt colecatate ouale. Daca ouale sunt colectate in fiecare zi, va rezulta o productie mai mare.

Ouale trebuie identificate la fiecare colectare. Numarul tarcului, numarul femelei, si alte metode de identificare, sunt necesare pentru a evalua productivitatea, si pot fi notate pe ou cu un creion. Toate aceste date trebuie organizate in dosare inainte ca ouale sa fi igienizate si depozitate.

Trebuie sa existe lucratori specializati care sa supravegheze femelele, astfel incat ouale sa fie colectate la 10-15 minute dupa ce au fost ouate, mai ales in zilele calduroase, permitand cuticulei sa se usuce. Colectarea imediata previne distrugerea embrionului la temperaturi ridicate, expunerea la microbi si pierderilor datorate furtului. Mentinerea igienei cuibului reprezinta cea mai simpla cale pentru a reduce atacul mocrobilor.

Usurinta in colecatrea oualor depinde de structura tarcurilor pentru imperechere si a cuiburilor. Nu este simplu de intrat in cuib pentru a colecta ouale. In cele mai multe cazuri, colectarea oualor reprezinta o munca de echipa, o persoana distrage atentia masculului catre cealalta parte a tarcului, permitand celeilalte persoane sa se furiseze rapid pentru a aduna ouale.Aceasta metoda functioneaza mai bine atunci cand cuibul este plasat in apropierea portii de acces. Pe de alta parte, metoda este ineficienta.

Pe cat posibil, se construiesc tarcurile astfel incat sa se poata inchide pasarile in afara cuibului. Daca acest lucru nu este posibil, exista un dispozitiv numit „captator de oua" care poate fi folosit din afara tarcului pentru a apuca oul. Din nou, cuibul trebuie sa se afle la o distanta rezonabila de gard.

Oricare metoda este folosita, asigurati-va ca va spalati pe maini inainte de colectare, sau folositi manusi de cauciuc, sau o punga de plastic pentru a colecta ouale.

Trebuie remarcat faptu ca strutii obisnuiesc sa stea in cuib si sa se joace cu ouale dupa ce au fiost depuse, deci strutii trebuie indepartati din cuib inainte de colectare.

Manusile de latex trebuie purtate la manirea oualor, pentru a preveni ca uleiurile din piele sa patrund in coaja de ou.

VI. Curatarea oualor

Cel mai important aspect in reducerea contaminarii oualor il reprezinta producerea unui ou curat. Managementul strutilor recomnada ca ouale sa fie depuse in cuiburi sub forma unor gropi nu foarte inalte in pamant. Este imperativ ca aceste cuiburi sa fie cat mai curate cu putinta, iar ouale sa fie colectate cat mai rapid. Nisipul plasat in cuib asigura un substrat curat ce este tolerat de struti. Desinfectia cuibului este sustinuta de unii crescatori, dar eficienta metodei ramane de dovedit. Cu toate acestea, deoarece ouale de strut sunt depuse in pamant, teoretic toate sunt acoperite de praf si pamant pe suprafata si in pori.

Doar ouale curate trebuie incubate. Pamantul si ingrasamintele trebuie indepartate cu grija cu smirghel. Ouale nu trebuie sterse cu o carpa, intrucat poate impinge bacteriile mai adanc in porii oului, crescand sansele de infectare. Daca ouale trebuie spalate, se foloseste apa ce contine un agent de igienizare, ce contine compusi cu amoniu, clor, iod. Apa trebuie schimbata permanent, pentru a preveni raspandirea bacteriilor. Curatarea incorecta este mai daunatoare decat absenta ei.

Nu se recomanda curatarea oualor decat daca este absolut necesar. Doar in situatii extreme ouale pot fi udate in tipul procesului de curatare. De asemenea, trebuie sa existe cate un prosop curat pentru fiecare ou care sa nu fie reutilizat. Nu se foloseste dezinfectant care poate altera coaja de ou.

VII. Igienizarea oualor

Acesta este un sector unde inca se intreprinde un volum insemnat de munca. Exista, la ora actuala, o serie de metode de igienizare a oualor, unele dintre ele adoptate de la cresterea puilor.

Marimea fizica a unui ou, precum si perioada lunga de incubatie, il expun la contaminari, dar acest risc poate fi redus prin metode de igienizare adecvate.

O metoda utilizata este inrea oului intr-o solutie de dezinfectare. Dezavantajele acestei metode constau in faptul ca bacteriile se pot dezvolta in aceasta solutie daca nu este schimbata in mod frecvent , astfel ca udarea oului poate duce la deteriorarea suprafetei oului. O varianta a acestei metode consta in pulverizarea oului cu dezinfectant, urmata de stergerea oului cu un prosop de hartie. Aceasta metoda este mai fina decat prima, dar prezinta de asemenea un coeficient de risc in ceea ce priveste suprafata oului.

Au fost dezvoltate o serie de metode de igienizare a oualor, inclusiv expunerea acestora la ultraviolete.

Util!

Ouale sunt lasate in cuib timp de 10-15 minute dupa ce au fost depuse daca temperatura si suprafata cuibului sunt uscate. Daca cuibul este umed, ouale trebuie colectate cat mai curand posibil.

Orice fir de nisip sau praf de pe suprafata oului trebuie „periat" cu o pensula moale. Oul este apoi pulverizat cu un dezinfectant, si sters imediat cu un prosop de hartie. Ulterior, oul trebuie lasat sa se raceasca pana ce o celula de aer devine vizibile (2-4 ore in, functie de temperatura). Oul este apoi plasat intr-un frigider la o temperatura de 16 grade Celsius pana ce va fi dus in incubator. In acest punct, orice igienizare este efectuata de incubator.

Ouale „se strica" atunci cand au fost depuse intr-un cuib umed, de aici si necesitatea de a feri cuibul de ploaie.

VIII. Depozitarea oualor

Depozitarea oualor inainte de incubatie sporeste eficienta managementului clocirii, permitand procesarea in grup a oualor. Atunci cand se efectueaza corect, depozitarea la rece nu dauneaza oualor. Pragul de temperatura pentru cresterea embrionului trebuie sa fie de 20 grade Celsius. Ouale de strut depozitate la/peste aceaste temperatura prezinta o mortalitate crescuta inca din a doua zi de viata. Ouale depozitate la o temperatura cuprinsa intre 12,8-18,3 grade Celsius, pot fi pastrate in siguranta timp de o saptamana, dar clocirea va fi redusa semnificativ la doua saptamani.
Umiditatea relativa de 75% este recomandata pentru a preveni pierderea in exces a apei sub forma de vapori, in timpul depozitarii oualor.

Ouale ar trebui plasate pe un gratar (rastel) din sarme curat in camera de depozitare. Daca ouale sunt pozitionate cu celula de aer in sus in tava incubatorului, atunci ele pot fi transferate fara a contamina oule individuale. Celula de aer poate fi identificate imediat ce oul este depus, luminand capatul oului cu o lanterna, intr-o camera intunecata.
O varianta o reprezinta depozitarea oualor in pozitia orizontala.

Daca ouale nu sunt incubate in 4-7 zile, gradul de clocire scade. Ouale trebuie intoarse de 3 ori pe zi inainte de a fi plasate in incubator.

Ouale sunt plasate timp de 7 zile sub ultraviolete pentru a elimina bacteriile. Se mentine o umiditate relativ scazuta de 35% pentru a preveni aparitia unor pui umflati. Trebuie mentinuta, de asemenea, o temperatura de 17-21 grade Celsius.

IX. Preincalzirea oualor

Inainte de a fi plasate in incubator, ouale trebuie tinute la o temperatura a camerei de 25 grade Celsius, timp de cel putin 12 ore.

De asemenea, daca ouale au fost transportate pe o distanta mare, inainte de a fi duse in incubator, trebuie sa stea minim 12 ore fara a fi mutate, la 25 grade Celsius.

11. Incubatia - cerinte

I. Metode

Sunt consacrate doua metode de incubatie pentru strutii domestici - naturala si artificiala. Majoritatea crescatorilor de struti africani perfera metoda naturala de incubatie deoarece sunt de parere ca puii obtinuti pe cale artificiala nu sunt la fel de sanatosi. Acest fapt este probabil adevarat, deoarece puii cei mai puternici pot supravietui in conditii naturale; cu toate acestea, putini pui supravietuiesc la incubatia pe cale naturala. De asemenea, permitand strutilor sa stea pe oua pana la 6 saptamani, poate cauza tensionarea acestora, deteriorandu-le conditia.

Atat femela cat si masculul impart responsabilitatile de clocire, masculul mai ales noaptea iar femela ziua. Daca femela poate sta pe oua, ea va depune cate un ou la interval de doua zile, cumuland astfel 12-15 oua pe luna.
Cuibul este o groapa nu foarte adanca in pamant; poate fi marit prin saparea unei mici gropi in pamant, langa cuib, umpluta cu nisip, iar in jurul ei se construieste o ridicatura.

Producatorii din Statele Unite sunt adeptii incubatiei artificiale; ei considera ca investitia in incubatia naturala este mult mai mare.

O productie mare de oua se obtine daca ouale sunt indepartate din cuib in fiecare zi. Daca se apeleaza la incubatia artificiala, se colecteaza ouale de doua ori pe zi, se depoziteaza, se racesc la 18-21 grade Celsius, si se plaseaza in incubator timp de 7-10 zile. Daca ouale nu sunt incubate in 7-10 zile, rata de clocire este semnificativ redusa.

Principii generale de incubatie

Perioada medie de incubatie
42 - 43 zile
Temperatura medie
36 grade Ceslius
Umiditate relativa
23% - 26%
Rotatia
6 - 8 ori/zi
Depozitarea
10 zile - 12-15 grade Celsius

II. Facilitati pentru incubatie si clocire

Sunt necesare sisteme performante de incubatie si clocire. Alaturi de struti, aceste sisteme reprezinta o importanta investitie financiara.

Aceste tehnici au fost perfectionate, contribuind la reducerea mortalitatii timpurii. Ventilatia inadecvata, umiditatea improprie au reprezentat probleme majore in trecut.

Obiectivul incubatieiil reprezinta crearea conditiilor necesare pentru ca din ouale fertile sa rezulte pui de strut intr-o perioada de 42-43 zile, folosind echipament special. In natura, parintii-struti asigura in mod instinctiv conditiile de mediu pentru clocire, dar in mediul artificial, trebuie creat un mediu similar.

Facilitatile pentru incubatie difera de la o ferma la alta, in functie de buget, dimensiunea afacerii, cladirile existente. Fiecare producator trebuie sa puna la punct o structura, permanenta sau temporara, in functie lde numarul anticipat de oua.Dimensiunile actuale ale echipamentelor pentru incubatie si clocire vor varia, de aceea trebuie stiute aceste dimensiuni, inainte de a sti suprafata cladirii.

La planificarea facilitatilor trebuie avute in vedere:

izolarea fata de circulatia persoanelor
controlul de mediu asupra camerelor si cladirii
igienizarea camerei
sursa de curent de rezerva
extinderea ulterioara
spatii adecvate pentru provizii
spatiu pentru depozitarea echipamentului necesar pentru incubator.
Incubatorul trebuie astfel proiectat incat sa asigure temperatura, umiditate si circulatia aerului constante.

III. Echipament

Pe piata actuala exista mai multe tipuri de echipamente pentru incubatie si clocire.

Un incubator are 4 functii de baza:

1.controlul temperaturii
2.controlul umiditatii
3.circulatia adecvata a aerului
4.mecanismul de rotatie (acest mecanism nu este prezent la instalatiile de clocire)

Fiecare dintre acesti factori poate cauza erori fatale in procesul de incubatie.

1. Temperatura
Valorile recomandate variaza intre 32,2 grade Celsius si 36,6 grade Celsius dar valorile cele mai comune sunt cuprinse in intervalul 35,5-36,6.

2. Umiditatea
Este de asemenea foarte importanta. Ouale trebuie sa piarda o anumita cantitate de apa in timpul incubatiei - 13-15% din greutatea initiala. Umiditatea si circulatia aerului joaca un rol important in pierderea apei. Umiditatea trebuie sa aiba valori cuprinse intre 20-40%. Pierderea de apa va fi determinata prin cantarire saptamanala.

In functie de pierderea in greutate a oului, se opereaza ajustari in incubator in ceea ce priveste umiditatea. Pentru a tine o evidenta clara, se recomnada un registru operat pe calculator.

Umiditatea relativa trebuie mentinuta la valoarea de 25% pana in ziua a 40-a, dupa care se trece la valoarea de 35-40%.

Vor exista diferente de marime la oua, de forma si porozitate. Ca urmare, temperatura si umiditatea in incubator trebuie ajustate.

3. Circulatia aerului
In timpul incubatiei, ouale consuma oxigen (respiratie) si elimina dioxid de carbon. Deoarece embrionul se dezvolta mai ales dupa primele 6 saptamani, creste si consumul de oxigen, deci si cantitatea de dioxid de carbon eliminata. De aceea, este ESENTIALA circulatia adecvata a aerului in cadrul sistemelor de incubatie!

4. Pozitia
Ouale de strut trebuie depozitate cu capatul mai mare in sus la o temperatura de 18-21 grade Celsius. In acest timp, trebuie sa se efectueze rotatia oualor in fiecare zi.

Acordati atentie speciala sacului de aer!

Sacul de aer se formeaza dupa 24 ore de la depunerea oualor. Nu va grabiti sa puneti oul in incubator. In sacul de aer se colecteaza albumina ce contine un factor antibacterial necesar pentru embrion. Cu cat sta mai mult, cu atat calitatea va fi crescuta.
Sacul de aer nu trebuie sa fie mai larg de 6 mm, sau mai mic de 4 mm.
Ouale mai mari de 10 zile au o rata de succes scazuta.

5. Rotatia
Ouale trebuie intoarse de 2-3 ori pe zi inainte de a fi plasate in incubator.

6. Salubritatea
Sunt plasate in incubator doar ouale curatem si solide.
Apa pentru dezinfectare trebuie plasata la intrarea in incubator.
Se vor purta doar haine si incaltaminte sterile, chirurgicale in incubator. Inainte de inceperea activitatii, mainile trebuie spalate si dezinfectate.

7. Cantarirea
Cantarirea oualor saptamanal determina pierderea in greutate a acestora, permitand adaptarea factorilor de umiditate si temperatura. Cei mai multi producatori se asteapta la o pierdere de 15-18%.

12. Managementul clocirii

I. Incubatie si clocire

Strutii au o perioada de incubatie de 39-59 zile, media fiind de 42 zile.

Managementul clocirii este de o importanta vitala pentru succesul acestui proces. Problemele de clocire se pot datora alimentatiei neadecvate a strutilor pentru imperechere, problemelor de imperechere, manevrarii improprii a oualor, defectiuni ale sistemelor de clocire si incubatie, sau problemelor de temperatura si umiditate.

Managementul de succes al unui sistem de clocire standard necesita experienta si atentie la detalii. Curatenia reprezinta un factor esential. Cladirile pentru clocitor trebuie proiectate astfel incat sa fie rezistente si usor de curatat. Trebuie sa fie suficient de spatioase pentru a depozita volumul anticipat de oua, si trebuie sa fie prevazute cu spatii pentru igienizare, tavite pentru oua, sisteme de racire si depozitare, incubator si clocitor, spatii pentru pui, echipamente de spalare, facilitati pentru igienizare, precum si un birou.

Echipamentul pentru clocitor include un generator de rezerva, incubatoare si clocitoare, tavite pentru manevrare, un aspirator pentru curatare, spalator, tavite pentru spalare si carucioare.

II. Principii generale in clocire

Cei mai multi producatori transfera ouale in clocitor intre zilele 39-40.

Odata ce puiul a lovit cu ciocul coaja de ou, in aproximativ 24-48 ore el va sparge aceasta coaja.

Daca puiul nu loveste coaja, atunci este nevoie de asistenta. In acest caz se face o gaura mica in coaja de ou pentru a permite puiului sa respire. Din acest moment, puiul trebuie lasat singur pentru a-i permite sa se descurce prin fortele proprii. Acest demers poate dura pana la 2 zile.

Puii ies din ou atunci cand sunt pregatiti. Ouale mici sunt clocite mai rapid decat cele mari. Interventia efectuata prea devreme poate produce complicatii la clocire. Cea mai buna metoda consta in a tine „mainile departe de ou" cat mai mult posibil.

Daca umiditatea relativa din clocitor nu poate fi controlata, embrionul trebuie lasat sa loveasca in coaja cu ciocul, inainte de a fi mutat in clocitor. Se recomanda ca nivelul de umiditate sa fie acelasi ca in incubator pana are loc lovirea in coaja de ou. Acest fapt va permite oului sa piarda suficienta apa pentru a primi astfel oxigenul necesar in aceasta perioada critica a dezvoltarii embrionului.

In stadiul final al clocirii, se recomanda o umiditate relativa de 30-40%. De asemenea, se recomanda ca temperatura sa fie cu 1-2 grade mai mica decat cea din incubator iar umiditatea mai ridicata.

Din numarulde oua depuse, aproximativ 70% dintre ele vor da nastere la pui. Unele dintre aceste oua sunt nefertile iar unele vor nu vor putea fi clocite. Din nou, este foarte importanta o evidenta clara deoarece problemele specifice sunt asociate cu moartea embrionului in diverse momente ale incubatiei.

Puii vor iesi din oua, fara a fi asistati, la aproximativ 12 ore dupa ce au lovit cu ciocul in coaja de ou. Puii nu trebuie mutati prematur, deoarece se pot sparge vasele de sange. Daca puiul nu a iesit din ou dupa 20-30 ore si pare slabit, trebuie indepartate cu grija bucatile din coaja de ou.

Dupa clocire, pui trebuie lasati in incubator suficient cat sa se usuce fara a se deshidrata. Un pui care se misca in sus si jos poate fi mutat din instalatie. In medie, puii sunt retinuti in incubator 12 ore dupa clocire.

Dupa clocire, se aplica o solutie de iod in zona ombilicala a puiului, se cantareste puiul si se identifica. Dupa ce s-a uscat, se muta in tarcul lui cat mai repede posibil pentru a se acomoda.

Puii nu sunt capabili de termoreglare, in acest stadiu, si de aceea trebuie asigurata o sursa externa de incalzire. La acesti pui, suplimentul de caldura trebuie sa fie de 32-35 grade Celsius. Sursa de caldura trebuie sa fie suficient de mare pentru ca toti puii sa se adune in jurul ei. De asemenea, tarcul trebuie sa fie suficient de mare astfel incat puii sa se poata indeparta de sursa de caldura daca se incalzesc prea tare.

13. Cresterea artificiala a puilor

Managementul joaca un rol important in cresterea cu succes a puilor.

La varsta de 0-12 saptamani se inregistreaza cea mai mare mortalitate. Devine imperativ ca prin experienta, cercetare si cunoastere, sa se reduca mortalitatea.

O serie de factori sunt esentiali in cresterea puilor: genetici, starea de sanatate, managementul, conditiile de clima, nutritia, facilitatile si mediul, precum si factorii de stres.

Crescatorii de struti se confrunta adesea cu o mortalitate ridicata la pui si strutii tineri, ca urmare a cresterii neadecvate.

Urmatoarele recomnadari, aplicate in mod corect, vor duce la cresterea semnificativa a sperantei de viata.

Facilitatile pentru crestere trebuie astfel proiectate incat sa protejeze puii in fata pradatorilor (caini, vulpi etc), cat si in fata conditiilor de clima neprielnice. Puii nu trebuie NICIODATA lasati sa se ude pana la piele. Trebuie tinuti intr-un mediu uscat si curat, precum si ventilat.

I. Temperatura

Deoarece temperatura in incubator este de 36 grade Celsius, trebuie acordata atentie pentru ca puii sa nu raceasca cand sunt mutati. Sectorul in care sunt tinuti puii de o zi trebuie sa fie dezinfectata inainte. Temperatura puilor trebuie sa fie de 31-33 grade Celsius in primele 10 zile de viata, apoi de 26-29 pana la varsta de 3 saptamani. De la 3 la 8 saptamani, temperatura ideala este de 21-26 grade Celsius.

Puii nu trebuie expusi la temparaturi scazute, si nici prea ridicate. Puii crescuti intr-un mediu stramt, incalzit cu infrarosii, sunt susceptibili de a se imbolnavi intr-un mediu rece. Camerele incalzite uniform vor preveni aceasta problema. Se recomanda incalzirea centrala.

II. Podeaua

Daca puii sunt asezati pe rumegus, coji de orez sau nisip pentru constructii, acestea trebuie acoperite cu panza de sac in primele 7-10 zile pentru ca puii sa nu manance resturile, aparand astfel probleme intestinale.

Dupa ce panza este indepartata, rumegusul sau nisipul sunt scuturate zilnic pentru a se usca. NICIODATA nu se acopera cu ziare, carton, plastic sau alt tip de material alunecos.

III. Hranirea

Dispozitivele pentru hrana si apa trebuie curatate, dezinfectate si reumplute. Este important ca puii sa invete sa manance terci din primele zile de viata, inainte de a fi trecuti pe alimentatie cu lucerna. In acest timp, puii trebuie tinuti intr-un spatiu mic (3x3 m/50 pui), cu 8-10 orificii de alimentare cu hrana si apa. Ei trebuie sa aiba acces la hrana si apa din primele zile. Prin agitarea hranei cu regularitate, pui vor fi indemnati sa manance; sunt curiosi si vor veni sa cerecteze.

Poate fi de asemenea plasat un pui mai mare care stie sa se hraneasca, pentru a-i invata pe cei mici acest lucru.
Lucerna se taie foarte fin (bucatele de 5 mm), se inmoaie, se amesteca cu terci pentru pui si se da puilor de 6 ori pe zi. Puii vor fi atrasi de alimentatoare si vor invata repede sa manance. Acestea nu trebuie sa fie adanci pentru ca puii sa se poata deplasa cu usurinta printre ele.

Imediat ce puii incep sa manance din terci, spatiul in care stau poate fi marit cate putin in fiecare zi, pentru ca acestia sa incepa sa faca mai multa miscare.

Dupa 7 bzile acesta zona trebuie sa masoare 4x10 m/50 pui. Puii mai mici de 4 saptamani nu trebuie sa primeasca fibre mai lungi de 5-8 mm. Daca fibrele sunt mai lungi, ele vor forma un ghem fibros in stomac, cauzand indigestie. Dupa 4 saptamani, fibrele pot ajunge la 10 mm.

Pentru a preveni deshidratarea, apa potabila poate fi colorata galben-verde, culoare preferata de struti. Apa poate fi imbogatita cu o soluti e de multivitamine.

Containerele pentru hrana trebuie proiectate astfel incat puii sa nu se calce in picioare. Se presara lucerna proaspata peste hrana, pentru a incuraja ciugulitul.

Adapatoarele trebuie sa fie putin adanci pentru puii de o zi pana la 2 saptamani, pentru a preveni inecarea accidentala.
Este important sa se asigure pietris pentru pui, circa 2 kg la 50m kg de hrana.

IV. Ventilatia

Incalzirea suficienta, mai ales in prima saptamana, este esentiala, dupa care puii trebuie invatati sa se adapateze la temperaturi normale. O temperatura constanta, mai ales in lunile de iarna, poate fi mentinuta in incubator prin suspendarea unor senzori de caldura, la inaltimea puilor, ce vor activa sistemul de incalzire atunci cand se inregistreaza scaderea temperaturii la un anumit prag.. Incubatorul trebuie ventilat permanent, mai ales daca sunt multi pui, pentru a preveni cresterea amoniacului.

Curentul este nociv pentru pui, dar pe de alta parte ei nu trebuie supraincalziti. Un grad in plus la caldura este mai nociv decat unul in minus.

Grupurile de mai mult de 50 de pui trebuie tinute in spatii largi, permitand detectarea anomaliilor, dar ingreunand managementul general. Puii care se dezvolta mai greu sunt dificil de indentificat in grupuri mari. Puii trebuie sa fie cat mai apropiati ca varsta in cadrul unui grup.

V. Conditii exterioare

Exista o serie de sisteme de crestere a puilor, insa baza tuturor sistemelor o reprezinta sistemul pasunilor cu lucerna si al alimentatiei pe baza de concentrate.

Daca un anumit sistem da rezultate bune, el nu trebuie schimbat. Schimbarea, atunci cand se impune, trebuie facuta gradual.

Cand puii au doua saptamani si sunt pregatiti pentru lucerna, nu trebuia lasati afara in frig, in primele zile. Pe masura ce se incalzeste, sistemul de incalzire trebuie inchis iar puii scosi afara, pentru cateva ore.

Lucerna trebuie sa fie scurta, nu mai mult de inaltimea burtii strutilor, iar gardul nu este mai mare de 3x3-5x5 metri.
Pe masura ce puii cresc, ei pot fi plasati in spatii mai mari. Daca tarcurile sunt prea mari, puii vor manca prea multa lucerna, si prea putina hrana concentrata.

Alimentatoarele si adapatoarele trebuie plasate in tarcuri. In zilele cu vant puternic, se pot plasa folii de plastic la garduri pentru a proteja. In caz de vreme rea, puii trebuie tinuti inchisi.

Pe masura ce se avanseaza in sezonul de imperechere, cuibarul se aglomereaza cu pui, iar pui mai mai sunt scosi afara.
Daca in acest interval se inrautatesc conditiile meteo, fara sa existe spatiu disponibil, se pot produce pierderi considerabile. Puii trebuie tinuti in sistem extensiv cat mai mult timp posibil, inainte de a fi transferati pe pasune (nu inainte de varsta de 4 luni).

Nu trebuie neglijata importanta hranirii corecte, in sistemul extensiv. Crescatorul de struti trebuie sa cunoasca ce elemente nutritive sunt cerute de pasari.

Daca strutii pot fi hraniti cu furaje sau grane, trebuie sa se realizeze un echilibru intre acestea si alimentatia din comert. Nu trebuie permis ca strutii sa devina supraponderali. Excesul de grasime este daunator productiei de oua si afecteaza calitatea carnii de strut.

La varsta de 6-8 saptamani, puii pot fi plasati afara daca vremea este prielnica, dar trebuie bagati in adapost pe timp de noapte.

Pot fi manevrati in grupuri de 25-50 pasari. Puii tineri vor ingiti orice. Tarcurile trebuie curatate de pietricele, vegetatie uscata,sarma, pioneze, si alte materiale ce pot cauza obstructie intestinala, si chiar deces. De asemenea, se curata resturile de hrana.

Reamintim, NICIODATA nu se permite ca strutii sa aiba acces la hrana umezita sau deteriorata.

La varsta de 4 luni, puii sunt mai corpolenti, si pot fi lasati in aer liber fara a exista riscul aparitiei problemelor intestinale.

Adapostul si umbrisul trebuie sa fie disponibile pentru a proteja atat pasarile cat si hrana pe vreme rea sau noapte.

VI. Probleme in timpul cresterii

1. Puii cu speranta de viata redusa
Puii sunt lipsiti de culoare, sensibili la frig; nu mananca, de aceea cresc foarte incet. Aceasta problema poate sa apara ca rezultat al malnutritiei la pasarile pentru imperechere, la ouale care au fost depozitate un timp indelungat, procedurilor incorecte de incubatie sau igienei improprii in incubator.

2. Lipsa hranei
Daca puii nu invata sa manance in primele zile de viata, vor incepe sa arate lipsiti de culoare. Trebuie supravegheat daca hrana este acceptabila pentru pui si daca sunt suficiente orificii pentru hranire.

3. Stresul si frustrarea
Cu cat sunt mai mici puii, cu atat vor fi mai sensibili la stres si frustrare (care pot fi cauzate, printre altele, de manevrarea excesiva, zgomot, schimbarea mediului, o schimbare brusca in sistemul de hranire sau crestere, boli, iritatie cauzata de paraziti interni sau externi, frig, etc.).

4. Comportamentul anormal
Stresul ii face pe struti sa se comporte anormal, de exemplu sa inceapa deodata sa manance iarba, betisoare, pamant sau obiecte straine. Nu se poate determina intotdeauna cauza acestor anomalii.

Cand puii se afla pe pajiste, si se manifesta anormal, poate fi util sa fie plasati intr-un tarc mai mic,pentru o saptamana sau doua, si invers. La stadiul la care se observa simptomele, este de regula prea tarziu, iar puii au mancat deja prea multa iarba sau betisoare.

5. Problemele cu adapostul
Aceste probleme se refera la ventilatia proasta, numarul prea mare de pui sau incalzirea ineficienta, toate acestea putand cauza probleme cu plamanii.

Puii se ingramadesc impreuna atunci cand dorm si este prea frig, dar conditiile sunt odeale atunci cand dorm separat si par linistiti.

Cand puii alearga cu aripile desfacute, inseamna ca le este prea cald.

Temperatura in adapostul puilor variaza considerabil incepand cu ora 9-10 dimineata pana la 3-4 dimineata urmatoare. Se recomnada o temperatura constanta in timpul noptii.

6. Boli si paraziti interni si externi
Masura in care va fi afectat mediul in care traieste, va determina cand un pui trebuie izolat din cauza unui parazit. Se recomnada consultarea unui medic veterinar pentru a afla ultimele recomandari.

7. Probleme la achizitionare
Daca schimba frecvent proprietarii, se poate ca puii de strut sa nu tina pasul la conditiile in schimbare. Drept urmare, anumite probleme sunt transferate de la un proprietar la altul, si din aceasta cauza poate muri un lot intreg de pui.
Se recomanda specializarea in cresterea puilor de o anumita varsta.

8. Plasarea timpurie in grup
Cand un pui este plasat prea devreme intr-un lot, in timp ce este inca activ si jucaus, el nu va face suficienta miscare intr-un spatiu restrans. Acest lucru va cauza stres, rezultand alte anomalii.

Intr-un sistem extensiv, de exemplu bazat pe pasunile cu lucerna, puii sunt ocupati intreaga zi; ciugulitul lucernei si al insectelor ii calmeaza. Intr-un lot de crestere, puii vor cauta intotdeauna ceva de ciugulit.

VII. Spatiul
Necesitatile de spatiu pentru puii de strut nu au fost stabilite cu precizie, insa Asociatia Americana pentru Struti a sponsorizat proiecte de cercetare in Kenya, si au observat ca puii plasati in tarcuri de 9,3 metri patrati/pui dezvolta probleme digestive, probleme cu picioarele, cu ciuculitul si alte probleme comune prezentate deja.

Puii care dispun de 23 metri patrati/pui, de la clocire pana la varsta de 3 luni, nu vor suferi de aceste afectiuni.

Exista o serie de optiuni in ceea ce priveste marimea tarcurilor si adaposturilor pentru pui, in functie de varsta si de numarul acestora:

la inceput, se plaseaza nu mai mult de 3 pui intr-un tarc de 1,2x1,5 metri.
pentru primele 2-3 saptamani, se plaseaza 100 de pui intr-un spatiu de 15 metri lungime.
dupa 3 saptamani, aceasta lungime trebuie dublata pana la varsta de 6 saptamani. Un numar prea mare de pui poate cauza probleme ca stres, mancatul penelor sau malnutritie.
marimea tarcului pentru puii de 6 saptamani trebuie sa fie de 3,5 metri/pui.
pentru grupuri de 25 pui, spatiile trebuie sa fie de 10x40 metri (1, 6 metri/strut). Trebuie facuta rotatia pasarilor de doua ori pe saptamana, pentru a reduce la minim contaminarea cu bacterii. Campul poate fi semanat cu lucerna, pentru a imbunatati dieta. La varsta de 6 saptamani, nu sunt necesare spatii pentru dormit eleborate; dar trebuie sa existe spatii pentru protectie in fata conditiilor neprielnice de vreme. Ele trebuie construite astfel incat sa fie curatate si incalzite cu usurinta, mai ales in timpul iernii.
la varsta de 3 luni, strutii sunt plasati pe pasuni largi, de cel putin 0,1 hectare/pui.

La 6 luni, pasarile pot fi transferate pe pasuni foarte mari (0,2 hectare/pui) pentru pasunat extensiv. Ca alternativa, ei pot fi trecuti pe un program de hranire, unde rata de crestere este controlata, pentru a obtine maximum de productie.

Aceste pasari sunt plasate pe pasuni mici de 50x70 metri/25 pasari.
strutii plasati in spatii temporare, pentru vizionare inaintea vanzarii, cu o suprafata de 2 m patrati/greutatea de 50 kg.

Un strut adult de 110-160 kg va necesita un spatiu de 6 metri patrati.

VIII. „Totul intrat - totul iesit"

Acest sistem trebuie folosit cu exactitate de catre crescatorii de struti. Situatia ideala consta in a depozita toate ouale odata pe saptamana. Puii care rezulta din aceste oua sunt tinuti impreuna intr-un singur tarc pana la varsta de trei luni. Tracul este apoi curatat, dezinfectat si lasat liber timp de 30 de zile pentru a elimina bacteriile naturale.

Facilitatile pentru pui trebuie construite pentru a usura managementul.

Se recomanda sa se evite mutarea puilor dintr-un tarc in hambar,pe cat posibil. Producatorii au tendinta sa plaseze puii tineri, cu un sistem imunitar precar, intr-un tarc ce abia a fost eliberat de catre puii mai varstnici. Puii mai batrani sunt mutati intr-un tarc curat, iar cei mai mici, intr-unul infectat!!!

IX. Traficul

Traficul intr-o ferma ar trebui sa fie unidirectional, incepand cu pasarile cele mai tinere (ouale) pana la cele mai batrane, fara a se intoarce in urma.

Trebuie interzis accesul vizitatorilor in incubator si zonele de crestere a puilor, din consideratii de ordin economic.
Se poate apela la supraveghere prin camere video, pentru a elimina excesul de trafic in cadrul fermei. Trebui retinute persoanele care viziteaza fermele, si care reprezinta risc de contaminare pentru pui.

X. Pasarile salbatice

Pasari precum randunele sau porumbei pot cauza probleme considerabile, atunci cand puii sunt transportati in afara hambarului. Ele consuma cantitati mari de cereale din hrana puilor. Adesea, pasarile sunt intr-un numar atat de mare, incat puii de strut se sperie si nu mai mananca.

X.Sexarea puilor

Deoarece diferentele de penaj care fac posibila deosebirea sexelor devin evidente abia spre varsta de doi ani, este necesara sexarea puilor prin examinarea vizuala a falusului (prezent la ambele sexe).

Sexarea poate fi realizata la orice varsta, dar studiile au aratat ca la 12 saptamani aceasta operatie poate fi efectuata cel mai simplu. Examinarea puilor mai mici este mai complicata, iar examinarea puilor mai mari este mai dificila pentru ca necesita o examinare interna, care complica lucrurile.

La varsta de 12 saptamani, puii de strut pot fi examinati in picioare, eventual tinuti de ina o persoana. Cel care efectueaza examinarea trebuie sa ridice coada pasarii cu mana stanga, in timp ce cu mana dreapta se apaca deasupra cloacei.

Falusul masculului este mai mare, curbat si mai cartilaginos ca al femelei. Pentru a avea siguranta in privinta sexarii, este recomandabil sa examinati mai multe pasari inainte sa va pronuntati asupra sexului.

In cazul in care nu aveti certitudini asupra sexului uni pui, puteti reveni dupa cateva saptamani pentru a va edifica.

14. BOLI SI TRATAMENTE

1.Degete rasucite

Aceasta situatie poate sa apara foarte frecvent la puii sub doua saptamani, degetul mare al strutului fiind rasucit in lungul axei sale longitudinale, astfel incat unghia ajunge eventual sa fie lipita de sol.

Aceasta afectiune este, de regula, rezultatul ingrijirii defectuase a puilor in primele saptamani de viata, respectiv atunci cand cutiile in care au fost tinuti puii imediat dupa scoaterea din incubator aveau fundul lunecos. Mai poate sa apara si din cauza conditiilor improprii de incubatie sau chiar a hranirii defectuoase a femelei in perioada depunerii oului respectiv.

Corectarea degetelor rasucite se face numai dupa ce puiul a implinit varsta de doua saptamani. De regula, la aceasta varsta , puii sunt activi, se hranesc singuri si se misca destul de mult.

Se aseaza degetul rasucit pe o atele subtire de lemn, cum ar fi betele de la inghetata, pozitionandu-se sa fie aliniate corect. Se infasoara degetul pe atela cu benzi de tifon. Se aseaza o a doua atela la partea anterioara a celei dintai si se leaga strans, formandu-se un T. Lasati pasarea sa mearga doua zile cu acest dispozitiv simplu si pe urma verificati daca defectul s-a corectat. Se poate repeta interventia pentru inca doua zile dar, de regula, primele doua zile sunt suficiente. In cazul in care pasarea are doua degete rasucite, veti face aceasi operatiune dar pe rand pentru fiecare deget in parte si nu in acelasi timp. Bandajul se schimba obligatoriu la doua zile.

2.Degete deviate

Aceasta afectiune apare ca urmare a unui traumatism; pasarea poate pasi dar degetele sunt deviate intr-o directie oarecare, dandu-i probleme de stabilitate. De aceasta data, problema este mai grava, implicand rasucirea intregului os al piciorului, care determina rasucirea degetelor in afara. Instalarea acestui defect poate sa fie relativ simpla, in sensul ca in cateva zile devine clar vizibila. Se poate interveni chirurgical cu un anumit succes sau ortopedic, prin formarea unui aparat ghipsat care sa tina piciorul in pozitia corecta.

In scopul realizarii acestui aparat, se poate proceda la fel ca in cazul degetelor rasucite, cu precizarea ca, de aceasta data se intervine asupra piciorului in ansamblul sau, de sub genunchi si pana la varful degetelor, folosindu-se atele, pe care se fixeaza laba piciorului in pozitie corecta si apoi se leaga tot cu fasa din tifon. Prevenirea se face doar cu ajutorul unei hraniri corecte.

3.Ocluzia

Ocluziile sunt afectiunile cele mai frecvente la struti, indiferent de varsta. Exista doua tipuri de ocluzii: acute - abia instalate si cronice - de durata mai veche.

Ocluziile apar in cazurile in care strutul inghite o cantitate mare de material nedigerabil - nisip sau pietris, intr-un timp foarte scurt. Au fost cazuri in care ocluzia s-a instalat si datorita ingestiei rapide de iarba cu firul lung. In aceste cazuri, pericolul mortii animalului este foarte mare.

Ocluziile cronice se instaleaza atunci cand animalul are un proventricul partial blocat, care permite trecerea unei anumite cantitati de materiale digerabile si nedigerabile. Acesti struti, de regula, nu castiga in greutate atat cat ar trebui, si inghit de regula o cantitate mare de materiale nedigerabile, care blocheaza proventriculul. Pe acest fond de supraalimentatie, aspectul strutului este de subnutritie.

S-a constatat ca ocluziile apat, cel mai adesea, atunci cand strutii se confrunta cu situatii neobisnuite, cum ar fi mutarea in alte locuri a fermei sau la alta ferma, schimbarea hranei, precum si la inceputul instalarii unor boli care fac strutul sa-si schimbe obiceiurile de hranire.

Tratamentul de urgenta consta in administrarea orala a uni lubrifiant, cum ar fi uleiul mineral, care ajuta la deblocarea ocluziei si la degajarea proventriculului. Dupa tratamentul de urgenta este necesara interventia chirurgicala care sa dea siguranta eliberarii tractului digestiv.

4.Prolapsul

La strutii tineri apare frecvent prolapsul rectului. Deoarece este posibil ca prolapsul sa duca la instalarea unor probleme mult mai grave, trebuie sa se intervina imediat. De regula, prolapsul rectal apare la struti cand au diaree, din cauza contractarii musculaturii zonei in timpul defecatiei. In aceste cazuri se intervine chirurgical.

Poate aparea un prolaps si la nivelul falusului. In acest caz, falusul trebuie sters, dezinfectat, lubrifiat si apoi impins inapoi in cloaca. De regula, interventia chirurgicala nu este recomandata.
5.Bolile respiratorii ale strutilor
Bolile respiratorii afecteaza, in special, strutii tineri sau la inceputul maturitatii. De asemenea s-a observat ca in foarte multe cazuri, bolile respiratorii se instaleaza ca urmare a supunerii animalului la stresuri semnificative: mutare, schimbarea hranei etc.
Daca observati ca strutului incepe sa-i curga nasul si sa-i lacrimeze ochii, atunci trebuie sa stiti ca acestea sunt semnele premergatoare clare ale declansarii unei boli respiratorii.
In cazurile mai grave, strutul are respiratia grea si , in repaos, se observa penajul umed.
Tratamentul infectiilor respiratorii include antibioticele cu spectru larg, administrarea suplimentara de vitamine, hrana si ingrijiri speciale.
Pneumonia de aspiratie apare rar, ca urmare a aspiratiei in trahee si plamani a unor lichide: apa sau lichde regurgitate. Principala cauza o reprezinta administrarea defectuoasa a lichidelor orale sau a medicamentelor.
6.Vaccinurile
Nu exista recomandari referitoare la vaccinarea strutilor
7.Bolile infectioase
Nematoza - produsa de parachocerca struphionus, parazit pulmonar; mecanism patogenic necunoscut
Struthiofilaria megalocephala - patogenie nedemonstrata, dar posibila
Lipostrongylus douglassi - parazit intestinal, sensibil la tratamentul antihelmintic cu fenbendazol
Cestoza - produsa de houttuynia struthionis, parazit numit si panglica strutului; sensibila la fenbendazol
Trematoza - produsa de philophthalamus gralli, parazit ocular ce produce iritatie si secretie oculara abundenta
Infectii cu protozoare - hexamitiaza care da infectii intestinale, frecvente la exemplarele tinere
Infectii cu arthropode - produse de struhiolipeurus nandu; duc la pierderea penajului; sensibile la Ivermectin.

ACTUALMENTE NU EXISTA ANTIBIOTICE CARE SA FIE TESTATE SUFICIENT PE STRUTI.

Cele mai larg utilizate medicamente - antibiotice, confirmate de practica in tratamentul cu succes a bolilor infectioase si virale la strut sunt:
amoxicilina 10mg/kg
amikacin sulfat 10mg/kg
batryl 2,25mg/kg
gentamicina 4mg/kg
sulfadimetoxina 25-50mg/kg
tetraciclina 15mg/kg
tribrissen 2ml/kg
trimethoprim/Sulfadiazine 48% (40mg/kg)


Dintre antihelmintice:
fenbendazol 15mg/kg
ivermectin 200mg/kg

Pentru purici:
carbaryl pulbere 5%

Nu uitati, singura persoana in masura sa diagnosticheze si sa recomande un tratament adecvat este medicul veterinar!