De ce vin străinii să dea cu sapa în România

Din ce în ce mai mulţi străini vin în satele româneşti pentru vacanţe active: turiştii muncesc cot la cot cu gazdele lor, primind în schimb casă şi masă. Francezi, germani sau americani renunţă la confortul hotelurilor ca să experimenteze un alt stil de viaţă, dar şi pentru "a găsi suflet".

Negocierea

Stăpânul casei dă ordine scurte, precise. Responsabilităţile se împart după micul dejun. Gazda are de rezolvat o problemă
. Vechiul pridvor trebuie înlocuit cu o construcţie similară, dar nouă. Casa în stil săsesc datează din 1938, după cum scrie pe frontispiciul ei. Dacă nu era vorba de treaba asta, atunci am fi avut altceva de făcut - să curăţăm grajdurile, să cărăm gunoiul, să cosim. E drept că la anumite munci, precum cositul, se bagă un cunoscător. Gazda discută de la început cu fiecare dintre oaspeţii săi - tu la ce te pricepi? Ca să execuţi cu spor doar ce ştii mai bine.

Schiţă germană

Martin, venit din Germania, un tip înalt, uscăţiv, bărbos, cu faţa arsă de soare şi părul lung, prins într-o coadă groasă, se pricepe la tâmplărie. El face schiţele. Discută cu stăpânul casei. Cum va arăta viitorul pridvor. Trebuie ţinut cont de două lucruri - să fie o treabă cât mai rapidă, la un preţ cât mai mic al materiei prime, în speţă lemnul
. Planul fiind aprobat, se trece la treabă. Tamara şi Florian, doi tineri, tot din Germania, studenţi la pedagogie specială, cu zâmbetul pe buze şi mereu disponibili pentru orice misiune, trec la lopată. Martin demontase deja, zilele trecute, lemnăria vechii tinde. A rămas doar zidul exterior, de sprijin, care va fi păstrat. Sub lemnărie se ascunde o cantitate mare de pământ, de eliminat. Alt ajutor vine de la Paul, un elveţian taciturn, înalt, cu o barbă bogată. Are de învăţat despre viaţa la ţară, pentru că tocmai şi-a cumpărat o proprietate într-un sat sibian - Ighişu Vechi. Revin la omul cu tâmplăria, la Martin. E însoţit de prietena lui, Leo, şi de copilaşul lor de numai şapte luni - Teo. Micuţul priveşte totul de la ferestruica autorulotei care e casă pentru familia lui, plecată într-un periplu prin Europa. Munca se face în ritm de dans. A fost instalată o boxă, în mijlocul curţii, prin care se scurg sunetele stocate în memoria unui stick.

Hrană contra muncă

Treaba merge ca pe roate, de dimineaţă până seara. Cu două roabe se cară pământul. Alţii sapă. Pune umărul la muncă şi stăpânul gospodăriei, Willy Schuster, lat în spate, înalt. Şi el e bărbos. Soţia lui, Lavinia, nu stă o clipă în bucătărie. Pe lângă brânzeturile pe care le face zilnic, mai trebuie să prepare şi mâncarea pentru atâtea guri flămânde, câte sunt în gospodăria asta. Oaspeţii au venit într-un fel de vacanţă activă. Casa soţilor Schuster face parte, de şase ani încoace, dintr-o reţea internaţională, numită WWOOF, pe româneşte "oportunităţi din lumea întreagă la ferme ecologice". Asta înseamnă că vin la tine în casă oameni care vor să vadă cum e traiul într-o gospodărie tradiţională. Ca oaspete, primeşti cazare şi masă. Trebuie să munceşti, în schimb, pentru cel care te găzduieşte.

Citeste mai mult in Romania Libera