Dezvoltarea durabila si conceptul de microfinantare rurala

Ce este dezvoltarea durabila? Dezvoltarea care îndeplinind cerintele generatiei actuale, nu împiedica generatiile viitoare în împlinirea propriilor optiuni reprezinta dezvoltarea durabila.
Conceptul si definitia au fost lansate în anul 1987, la Stockholm, prin Raportul Bruntland, privind viitorul nostru comun. Pentru România, dezvoltarea durabila constituie o prioritate economica, sociala si bineînteles politica.



Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse.

Ea poate determina arderea unor etape istorice, parcurse de statele industrializate, precum si saltul catre societatea informatizata de mâine, adoptarea din mers, odata cu restructurarea, privatizarea si modernizarea social - economica si a tehnologiilor si infrastructurilor viabile din punct de vedere ecologic.

Optiunea pentru dezvoltarea durabila implica trecerea de la o societate bazata pe consum si deci pe necesitatea producerii unei cantitati tot mai mari de bunuri, catre o societate în care conditiile materiale de viata nu sunt opulente, dar fiind optime, aspectele calitative ale vietii oamenilor sunt ridicate la un nivel mult mai înalt, armonizându-se relatia organica a omului cu mediul sau ambiant.

Prefigurata prin Agenda XXI, dezvoltarea durabila propune opt programe de baza pentru asezarile umane:

• Asigurarea unui adapost adecvat pentru toti, în prezent circa un miliard de oameni
  neavând acces la o locuinta sigura si sanatoasa;
• Îmbunatatirea managementului asezarilor umane (tehnicieni si administratori), zonele
  urbane producând circa 60 % din produsul national brut si trebuind sa-si dezvolte
  capacitati productive nepoluante;
• Promovarea planificarii si gestiunii responsabile a terenurilor, fiind necesar
  inventarul resurselor funciare si planificarea pe folosinte adecvate a terenurilor,
  pentru toate categoriile populatiei, inclusiv cu venituri mici, precum si identificarea s
  protectia zonelor ecologic fragile;
• Asigurarea unor infrastructuri cu caracter ecologic (apa, canalizare, servicii sanitare,
  gestiunea deseurilor, etc.);
• Dezvoltarea tehnologiilor eficiente energetic, a resurselor de energie alternativa,
  recuperabila si a unui transport durabil, prin extinderea celui în comun si fara motor;
• Promovarea activitatilor într-o industrie durabila a constructiilor;
• Sprijinirea zonelor amenintate de dezastre, prevederea si apararea la dezastre naturale,
  care în perioada 1972- 1992 au provocat 3 milioane de morti si 800 milioane de
  afectati, cu pierderi totale de 50 de miliarde dolari pe an;
• Dezvoltarea resurselor umane si a capacitatilor de construire pentru toate programele
  de mai sus.

Programele de microfinantare rurala

Obiectivele microfinantarii rurale graviteaza in jurul unor intrebari fundamentale intre care pot fi amintite:
1. Sistemele de microcreditare rurala vor influenta, in urmatorii ani, politica
agrara si rurala in România?
2. Creditul singur poate sprijini procesul de dezvoltare rurala?

Sunt intrebari la care inginerul Tiberiu Stef a incercat sa raspunda in urma cu doi ani. Acesta a studiat impactul strategiilor de dezvoltare in mai multe tari, a colectat date privind agricultura romaneasca in perioada 2000-2006, analizand in special agricultura judetului Mures. In teza sa de doctorat, "Managementul programelor de dezvoltare rurala", sustinuta in 2007, acesta concluzioneaza:

Concluzia finala a studiului asupra careia trebuie indreptate judecatile legate de problematica abordata in cadrul acestei teze de doctorat este urmatoarea: aderarea Romaniei la structurile economico-sociale ale Uniunii Europene inseamna reformarea structurii fundamentale a economiei, adeseori dificila, lenta si contradictorie, o stabilizare economico-sociala pe termen lung si o imbunatatire constanta a mediului
concurential economic. Drept urmare, in economia romaneasca trebuie sa se produca ameliorari substantiale in ceea ce priveste potentialul economic, comportamentul agentilor economici, forta de competitie a produselor si producatorilor agricoli si nu in ultimul rand capacitatea institutionala si administrativa cu abordare speciala pentru mediul rural. În caz contrar, exista riscul ca Romania sa devina, inca o anumita perioada de timp, preponderent o piata de desfacere pentru produsele agroalimentare din Uniunea Europeana, situatie in care producatorii agricoli romani ar fi expusi la practicarea unei agriculturi primare, de subzistenta.

Microfinantarea este un instrument puternic impotriva saraciei. Conform societatii FAER SA, accesul la servicii durabile din punct de vedere financiar permite saracilor sa isi mareasca veniturile, sa construiasca valori si sa reduca vulnerabilitatea fata de socurile externe. Microfinantarea permite gospodariilor sarace sa treaca de la supravietuirea de zi cu zi la planificari pentru viitor, investitii intr-o mai buna nutritie, conditii de viata mai bune.

Societatea de microfinantare rurala FAER SA ofera microcredite incepand de la 1.500 de lei, cu o perioada de rambursare de pana la 5 ani si o perioada de gratie de noua luni. Pentru creditele de pana la 5.000 de euro sunt suficiente semnaturile a doi giranti, iar pentru sume care depasesc 5.000 de euro sunt necesare garantii imobiliare, se precizeaza pe situl societatii.