Factorii de mediu care influenteaza cresterea si dezvoltarea plantelor

Lumina influenteaza cresterea si dezvoltarea plantelor prin intensitate, durata si lungime de unda. Participand ca sursa de energie in fotosinteza, lumina constituie conditia de baza in realizarea unor productii mari si de calitate. Ajunge la suprafata solului sub doua forme: lumina directa si lumina difuza. Difuzia este produsa de moleculele gazoase ale atmosferei, de particulele lichide si solide (praf) aflate in suspensie in atmosfera, de nori etc.

Ea este distribuita inegal in raport cu iregularitatile reliefului. Procesul diurn de insorire – umbrire al unui teren este influentat de expozitie, panta, pozitia pe versant, inaltimea obstacolului si largimea vaii. Pe un versant sudic, deschis, insorirea este totala in tot cursul zilei, in timp ce pe unul adapostit de un versant nordic, in prima si ultima parte a zilei umbrirea este totala.

Pe versantii nordici insorirea se reduce mult in cursul unei zile,umbrirea de la inceputul si sfarsitul zilei fiind uniforma. Un versant estic deschis este insorit in cea mai mare parte a zilei si numai catre apusul soarelui apare o umbrire uniforma.

Acelasi fenomen se petrece si cu versantii vestici numai ca umbrirea apare la inceputul zilei. La ambele expozitii timpul de umbrire depinde numai de inclinarea versantului. Gradul de insorire si umbrire depinde si de fitotehnia aplicata. Alegerea distantelor de plantare mai ales la speciile pomicole, precum inaltimea pomilor este in stricta corelatie. Pentru folosirea intensa a luminii orientarea cardinala a randurilor de plante are o importanta deosebita.

Temperatura provine din radiatia solara ca si din lumina, cu care actioneaza impreuna. Temperatura aerului determina direct intensitatea proceselor biochimice in partea aeriana a plantelor si actioneaza indirect asupra acestora prin influenta ce o are asupra regimului termic al solului si formarea umiditatii in stratul aerului de langa sol, precum si asupra evaporatiei.

Cresterea si fructificarea plantelor depind atat de temperatura aerului cat si de cea a solului. Aerul se incalzeste ziua, in principal, pe seama radiatiei reflectata de suprafata solului, iar noaptea prin preluarea radiatiei emanata de pamant dupa incalzirea din timpul zilei.

Temperatura solului este mai ridicata cu cateva grade decat a aerului, in functie mai ales de umiditatea solului. Caldura ca factor limitativ al vegetatiei are o manifestare extrem de variata pe un teritoriu si o influenta usor de demonstrat asupra cresterii si dezvoltarii plantelor.

Gradul de favorabilitate al unei zone sub raport termic, pentru o anumita specie de planta cultivata se determina dupa:

 

Formele si elementele de relief determina importante modificari si in regimul termic al aerului si al solului. Cele mai ferite de inghet sunt culmile, varful si mijlocul pantelor. Cele mai expuse la inghet sunt: fundul vailor si al depresiunilor. In astfel de vai se formeaza lacuri de frig.

La amplasarea culturilor pe teritoriu trebuiesc luate in considerare fragmentarea pe verticala a reliefului. Regimul vanturilor constituie un factor de redistribuire topo-climatica a pericolului de inghet. Pe coamele si culmile deschise ale dealurilor creste asprimea conditiilor climatice nefavorabile ,datorita amplificarii vantului.

Fiecare specie si chiar soi are exigente termice specifice ceea ce face ca temperatura sa aiba o actiune limitativa asupra raspandirii acestora. Optimul termic al diferitelor fenofaze pentru fiecare specie este cunoscuta, in caz de neasigurare planta raspunde prin micsorarea productiei.

Trebuie tinut seama ca temperaturile scazute de (-)1C pana la (-) 5C, cat si cele foarte ridicate de pana la 30C din perioada de vegetatie sau cele foarte coborate de (-) 25C din perioada repaosului relativ, constituie factori limitativi in cultivarea plantelor. Dupa cerintele plantelor pentru temperatura, legumele din grupa tomate, ardei, vinete, castraveti, sunt specii termofile.

Pe langa participarea directa la alcatuirea corpului plantei (radacinile contin intre 60 – 85% apa, frunzele circa 75% iar fructele pana la 90%), contribuie si la procesele fiziologice vitale ale acesteia, apa exercita si o influenta indirecta asupra plantelor, prin modificarea regimului de umiditate al solului si a umezelii relative a aerului, precum si a principalilor indicatori si determinanti ai fertilitatii solului, - substante nutritive, aer, consistenta reactie (pH), caldura, activitate biologica, procese fizico-chimice si biochimice, cu rol hotarator pentru desfasurarea proceselor de formare a recoltelor.

Spre deosebire de temperatura, care nu se poate stoca si apoi utiliza in timp, precipitatiile cazute pe o anumita suprafata de teren se pot acumula in sol si apoi consuma pe parcursul perioadei de vegetatie in fotosinteza si evapo-transpiratie, procese fiziologice care coreleaza direct cu productia agricola vegetala.

Precipitatiile luate ca apa inmagazinata in sol, sunt supuse unei importante redistribuiri sub actiunea factorilor climatici, de relief si sol.

Apa retinuta in sol depinde de pierderile prin scurgere la suprafata, care sunt direct proportionale cu inclinarea pantei, de pierderile prin evaporare determinate de insolatie si temperatura, de pierderile sau acumularile. Sub actiunea factorilor de sol si a scurgerilor interne in care intra grasimea si textura solului, configuratia terenului, durata timpului de insorire – umbrire etc.

Ca indicator al apei folosita de plante se utilizeaza notiunea de “Coeficientul transpiratiei” care reprezinta cantitatea de apa ce trebuie sa treaca prin planta pentru ca sa se produca un gram de substanta uscata.

Cifra este specifica fiecarei specii –variind intre 100 – 500 grame apa. Fiecare specie in diferite faze de vegetatie are cerinte diferentiate fata de apa. Cerintele diferitelor specii de plante cultivate in conditiile tarii noastre, pentru crestere si rodire normala sunt in medie de 500 – 800 mm precipitatii anuale, repartizate uniform in timpul anului din care in perioada de vegetatie mai – august minim 250 – 300 mm.

In zonele unde nu sunt asigurate cerintele plantelor fata de apa se impune suplimentarea de apa prin IRIGARE. Contributia ploilor de 3 – 5 mm este putin importanta pentru majoritatea plantelor de cultura, deoarece se evaporeaza foarte repede la suprafata solului. Ploile pana la 10 mm, care patrund in sol 5 – 15 cm, in functie de textura acestuia, daca sunt urmate de insolatie puternica si caldura, nu sunt utilizate eficace de radacinile plantei.

Nici precipitatiile cu caracter de aversa nu sunt utilizate eficace de radacinile plantei. Ploile active, de obicei sunt cele care depasesc 10-15 mm. Precipitatiile in exces pot influenta vegetatia, cresterea si dezvoltarea plantelor.

Timpul ploios si rece prelungeste vegetatia, diminueaza fotosinteza si impiedica legarea, maturarea si colorarea fructelor. Umiditatea in exces al solului produce asfixierea partiala sau totala a sistemului radicular cu urmari grave, iar umezeala relativa a aerului peste 70% favorizeaza atacul de mana, putrezirea coletului. Foarte daunator este excesul de umiditate in sol si atmosfera in perioada coacerii si recoltarii (incoltirea bobului in spic, putrezirea legumelor etc.).

Scaderea higroscopicitatii atmosferice sub 40% duce la stanjenirea proceselor vitale la o serie de specie horticola, favorizand inmultirea unor daunatori (paduchi), iar cand aceasta ajunge la valoarea de 20% asimilatia inceteaza. Dupa cerintele lor pentru apa, speciile planetelor cultivate se remarca ca foarte exigente: ardei, vinete, varza, capsuni, cu cerinte mai reduse graul, caisul etc.

Influenteaza asupra plantelor de cultura prin compozitia sa atmosferica si din sol, temperatura, higroscopicitate si vantul. Oxigenul este utilizat in respiratie iar dioxidul de carbon in fotosinteza. Asigurarea cu CO2 se realizeaza prin miscarea aerului si prin descompunerea materiilor organice in sol. De altfel miscarea permanenta a aerului asigura primenirea cu O2,CO2 si reducerea excesului de umiditate atmosferica.

Vanturile puternice sunt intotdeauna defavorabile majoritatii speciilor de plante cultivate deoarece sub actiunea lor mecanica se produc pagube, rup ramurile de pomi, inclina, dezradacineaza plantele etc.

Vantul prin intensitatea si durata sa intervine direct in polenizarea plantelor, la o viteza ce depaseste 10 m/sec zborul albinelor este imposibila. In timpul iernii, vanturile puternice accentueaza efectul negativ al temperaturii scazute, iar prin spulberarea zapezii favorizeaza inghetarea solului si degenerarea partiala a radacinilor.

Terenurile expuse vanturilor puternice vor fi cultivate cu plante cu talie joase, rezistente.