Fertilizarea de primavara pentru cereale si rapita

La inceputul sezonului, ar trebui aplicate ingrasamintele pentru cereale, evitand insa lucrarea pe campurile acoperite inca de zapada. Potrivit specialistilor companiei de consultanta tehnica agricola AgroAdvice, prin aplicarea ingrasamintelor in aceste conditii se poate pierde o mare parte din azotul aplicat. La desprimavarare, odata cu revenirea in vegetatie, ingrasamintele pot fi aplicate dimineata, cand temperatura la nivelul solului este inca sub zero grade.

Experientele au aratat ca productia nu este afectata de momentul primei aplicari, care poate fi in primele 2-3 saptamani de la plecarea in vegetatie. Daca se foloseste gunoi de grajd acesta poate inlocui fie prima fie a doua aplicare a ingrasamintelor chimice.

Cultura	aplicarea in doua etape		Ingrasaminte intr-o aplicare
	Prima aplicare Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos: Ghid practic Realizarea de sapun natural Realizarea de sapun natural este cea mai profitabila afacere Obtii venituri de 1 000 de lei pentru doar 2 ore de munca Ce contine Ghidul practic pentru realizarea de sapun natural Cum sa faci sapun 100 natural – nu numai informatiile de baza ci toate sfaturile si trucurile necesare pentru a obtine inca de la prima incercare ... Oferta Speciala valabila 48h DA, vreau produsul  |  Detalii si Cuprins	a doua aplicare
Grau	Plecarea in vegetatie (40-80 N kg/ha)	Inceputul lui aprilie	Jumatatea lui martie
Orz	Plecarea in vegetatie (40-80 N kg/ha)	Tarziu in martie	Jumatatea lui martie
Secara	Plecarea in vegetatie (40-60 N kg/ha)	Jumatatea lui aprilie	Inceputul lui aprilie
Triticale	Plecarea in vegetatie (40-80 N kg/ha)	Jumatatea lui aprilie	Inceputul lui aprilie
rapita	Plecarea in vegetatie (80 N kg/ha)	Tarziu in martie	februarie

Urmatoarele rezultate obtinute de-alungul timpului prin multe experiente ar trebui sa fie luate in considerare:

In cazul campurilor dezvoltate normal productia nu este influentata de momentul aplicarii ingrasamintelor, chiar daca aplicarea ingrasamintelor se realizeaza inaintea inceperii cresterii plantelor sau daca se face la 2-3 saptamani dupa ce plantele au inceput sa se dezvolte.

Consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grau are loc intr-o perioada scurta de timp de la alungirea paiului si pana la coacere. In acest interval sunt absorbite peste 80% din azot si fosfor si peste 85% din potasiu. In acest interval graul trebuie sa aibe la dispozitie cantitatile necesare de elemente nutritive.

Este nevoie de o aplicare timpurie in cazul campurilor slab dezvoltate in toamna pentru a forma frati in primavara.

In campurile in care culturile sunt mari si bine dezvoltate, cu multi frati, aplicarea timpurie a ingrasamintelor creste posibilitatea frangerii plantelor. In astfel de campuri este recomandata intarzierea aplicarii ingrasamintelor.

NU exista diferente esentiale intre tipurile de ingrasaminte. Este important ca a doua administrare sa se efectueze pe o vreme rece si umeda pentru a reduce evaporarea amoniacului (pierderea azotului).

Tipul ingrasamintelor
Daca solul necesita fosfor potasiu sau sulf, acestea ar trebui furnizate la prima fertilizare cat mai devreme.

Azotul este principalul element nutritiv, el influenteaza dezvoltarea vegetativa a plantelor , formarea de plante viguroase, bine infratite cu frunze de culoare verde inchis si ajuta la formarea componentelor de productie. Insuficienta azotului conduce la plante slab dezvoltate de culoare verde-galbui care dau productii reduse.

Excesul de azot determina dezvoltarea vegetativa prea puternica, infratirea este mare, cultura are consum mare de apa si elemente nutritive, se amplifica atacul de boli si creste pericolul de sistavire.

Sulfatul de amoniu, (NH4)2SO4. Contine 21 % N si 24 % S. Dintre îngrasamintele cu N, sulfatul de amoniu are cel mai puternic efect acidifiant rezidual pe kg N aplicat, de aceea este contraindicat pe solurile acide, fiind recomandat numai pe solurile alcaline.
Datorita continutului ridicat de sulf, (NH4)2SO4 este un bun îngrasamânt pentru solurile deficitare în acest element. Pentru evitarea pierderilor de N prin volatilizare îngrasamântul trebuie încorporat în sol. Se poate aplica in toamna inainte de efectuarea araturi sau in primavera devreme

Azotatul de amoniu, NH4NO3. Îngrasamântul contine 33–34 % N, jumatate sub forma nitrica si jumatate sub forma amoniacala, fiind o excelenta sursa de N pentru plante. Este unul dintre cele mai folosite îngrasaminte cu N. Se prezinta sub forma de granule de culoare galbuie si este foarte solubil în apă si foarte higroscopic; de aceea se ambaleaza în saci din material plastic.
Este un îngrasamânt cu efect acidifiant, se poate aplica pe toate solurile si la toate culturile, atât la fertilizarea de baza, cât si la cea suplimentara, în cursul vegetatiei. Se asimileaza treptat si in conditii bune.

Ureea, CO(NH2)2. Ca îngrasamânt contine 46 % N, este foarte solubila în apa. Este singurul îngrasamânt organic de sinteza. Are continut ridicat de N, fapt ce reduce cheltuielile de transport, depozitare si aplicare. Se prezinta sub forma de granule rotunde, perlate, de culoare albă.

Daca folositi uree, fiti atenti la evaporarea amoniacului. Ureea se aplica atat prin imprastiere la sol, cat si pe vegetatie, dar nu se aplica localizat sau concomitant cu semanatul deoarece amoniacul care rezulta prin hidroliza are efecte vatamatoare asupra germenilor sau tinerelor plantute. De aceea, în general se recomanda încorporarea îngrasamântului, pierderile scazând cu adâncimea de încorporare.

Nitrocalcarul, NH4NO3·CaCO3. Se produce din azotat de amoniu si carbonat de calciu (15–25 %) si contine în general 18–20,5 % N si 6–10 % Ca, cele doua forme de azot existând în proportii egale. Concentratia de N poate însa varia de la 15 la 28 % N si chiar mai mult, în ultima vreme existând tendinta sa se produca nitrocalcar cu un continut cât mai mare de N. Contine Ca si nu are efect acidifiant, fapt care-l recomanda în mod special pe solurile acide. Îngrasamântul este granulat, este higroscopic, dar mai putin ca azotatul de amoniu. Se aplica atat prin imprastiere, la pregatirea patului germinativ, cat si localizat odata cu semanatul.