În loc să le transforme în mraniţă, administratorii parcurilor aruncă frunzele uscate la gropile de gunoi, dar importă îngrăşământul pentru flori din Europa. Frunzele căzute se îngropau pe vremuri în pământul din parcuri, se lăsau la macerat, iar produsul rezultat se folosea ca îngrăşământ ecologic pentru plante.
În fiecare dimineaţă, în jur de zece oameni se trezesc cu noaptea-n cap şi se gândesc câtă brumă s-a pus pe frunzele din Herăstrău.
Când se apropie iarna, bruma şi îngheţul le fac munca mai grea. În câteva ore trebuie să adune frunzele şi să le ridice cu braţele şi cu furcile în remorca operatorului de salubritate. În cele din urmă, uscăturile iau drumul gropilor de gunoi.
Gheorghiţa Chiriţă, 58 de ani, munceşte de-o viaţă ca floricultor în parcul Herăstrău. Primăvara plantează flori şi coseşte iarba, iar toamna curăţă aleile de frunzele uscate de toamnă. Mai are un an şi iese la pensie.
Primeşte un salariu de 700 de lei, dintre care aproape 200 se duc în fiecare lună pe transportul zilnic din Ilfov în Bucureşti. “Îmi place ceea ce fac, eram doar un copil în momentul în care m-am apucat de asta şi acum fac 40 de ani de când lucrez în parc”, spune ea.
Frunzele uscate, care erau pe vremuri macerate şi folosite ca îngrăşământ natural pentru florile din parc, ajung acum la gropile de gunoi. Acelaşi drum îl ia, de câţiva ani, şi iarba cosită, care înainte era dată la animalele din grădinile zoologice.
“Acum vreo cinci-şase ani, strângeam frunzele, le făceam grămezi pe alei, săpam câteva gropi şi le băgam acolo, le udam cu apă şi pe urmă le astupam cu pământ. Ploua peste ele şi stăteau aşa un an-doi, până putrezeau. După aia dădeam frunzele şi pământul la o parte, băgam ciurul şi cerneam mraniţa. După aia, o luam şi-o puneam primăvara la plante”, îşi aminteşte Gheorghiţa.
În ultimii ani, însă, frunzele uscate din parcul Herăstrău n-au mai fost valorificate. Nimeni nu mai este interesat de ele. Tractoarele operatorului de salubritate Romprest le basculează pe câmpuri sau la gropile de gunoi unde zilnic ajung numai din Herăstrău opt remorci a câte circa 700 de kilograme.
Nimănui nu i-ar conveni să facă munca lor, susţin muncitorii din parc, care zilnic fac naveta Ilfov sau Giurgiu – Bucureşti.
Dar nu se plâng şi spun că, spre deosebire de “vorbitorii de la televizor” care se dau drept “apărătorii mediului”, numai ei sunt cu adevărat ecologişti.
Citeste mai mult in Adevarul
În fiecare dimineaţă, în jur de zece oameni se trezesc cu noaptea-n cap şi se gândesc câtă brumă s-a pus pe frunzele din Herăstrău.
Când se apropie iarna, bruma şi îngheţul le fac munca mai grea. În câteva ore trebuie să adune frunzele şi să le ridice cu braţele şi cu furcile în remorca operatorului de salubritate. În cele din urmă, uscăturile iau drumul gropilor de gunoi.
Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Cultura de sofran
Afla acum tot ce trebuie sa stii despre cultura de sofran - "aurul rosu" Iti propunem afacerea anului cultura de sofran De ce tocmai sofran Pentru ca Sofranul Crocus stativus furnizeaza cel mai scump condiment din lume Si nu numai Este si cel mai scump aliment mai scump decat caviarul carnea de vita Kobe sau otetul...
Oferta Speciala
valabila 48h
valabila 48h
Gheorghiţa Chiriţă, 58 de ani, munceşte de-o viaţă ca floricultor în parcul Herăstrău. Primăvara plantează flori şi coseşte iarba, iar toamna curăţă aleile de frunzele uscate de toamnă. Mai are un an şi iese la pensie.
Primeşte un salariu de 700 de lei, dintre care aproape 200 se duc în fiecare lună pe transportul zilnic din Ilfov în Bucureşti. “Îmi place ceea ce fac, eram doar un copil în momentul în care m-am apucat de asta şi acum fac 40 de ani de când lucrez în parc”, spune ea.
Frunzele uscate, care erau pe vremuri macerate şi folosite ca îngrăşământ natural pentru florile din parc, ajung acum la gropile de gunoi. Acelaşi drum îl ia, de câţiva ani, şi iarba cosită, care înainte era dată la animalele din grădinile zoologice.
“Acum vreo cinci-şase ani, strângeam frunzele, le făceam grămezi pe alei, săpam câteva gropi şi le băgam acolo, le udam cu apă şi pe urmă le astupam cu pământ. Ploua peste ele şi stăteau aşa un an-doi, până putrezeau. După aia dădeam frunzele şi pământul la o parte, băgam ciurul şi cerneam mraniţa. După aia, o luam şi-o puneam primăvara la plante”, îşi aminteşte Gheorghiţa.
În ultimii ani, însă, frunzele uscate din parcul Herăstrău n-au mai fost valorificate. Nimeni nu mai este interesat de ele. Tractoarele operatorului de salubritate Romprest le basculează pe câmpuri sau la gropile de gunoi unde zilnic ajung numai din Herăstrău opt remorci a câte circa 700 de kilograme.
Nimănui nu i-ar conveni să facă munca lor, susţin muncitorii din parc, care zilnic fac naveta Ilfov sau Giurgiu – Bucureşti.
Dar nu se plâng şi spun că, spre deosebire de “vorbitorii de la televizor” care se dau drept “apărătorii mediului”, numai ei sunt cu adevărat ecologişti.
Citeste mai mult in Adevarul
Autor: AgroRomania.ro
Votati articolul
Nota: 5 din 1 voturi
Urmareste-ne pe Google News
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
