Influenţa amendamentelor asupra însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale solului

Carbonatul de calciu este greu solubil în apa lipsită de CO2. În apa încărcată cu CO2 solubilitatea lui creşte de 50 - 60 ori. Presiunea CO2 din atmosfera solului este de câteva sute de ori mai ridicată decât aceea de la suprafaţa solului, ceea ce favorizează solubilizarea CaCO3 din amendament şi transformarea lui la bicarbonat de calciu. Bicarbonatul şi hidroxidul de calciu intră în reacţie cu fracţiunea coloidală, micşorând aciditatea solului.
După aplicarea amendamentului în sol, calciul şi magneziul se află, pentru un anumit timp, în trei forme chimice:

• în stare de carbonat de Ca şi Mg;
• în formă schimbabilă la fracţiunea coloidală a solului;
• în stare ionică în soluţia solului ca bicarbonat sau hidroxid.

Cu timpul, carbonatul se dizolvă în întregime, contribuind la neutralizarea acidităţii solului, iar o parte din calciu este îndepărtată din stratul arat odată cu recoltele şi prin levigare. Cercetări efectuate atât la noi în ţară cât şi în alte ţări au arătat că anual se pierde din sol 100 – 250 kg Ca/ha. şi 30 – 80 kg. Mg, ceea ce duce la concluzia că după un număr de ani, trebuie să se revină cu aplicarea amendamentelor.

Efectul asupra însuşirilor fizice se datorează calciului care, coagulând coloizii solului prin formarea de humaţi de calciu contribuie la legarea particulelor de sol în agregate stabile, şi asta duce la îmbunătăţirea circulaţiei apei şi a aerului, micşorarea posibilităţilor de formare a crustei la suprafaţă. Solul se lucrează mai uşor, creşte lent conţinutul de humus dacă se aplică îngrăşăminte, se dezvoltă mai bine microorganismele heterotrofe, contribuind la formarea humusului şi la dispariţia produşilor toxici intermediari.

Schimbarea reacţiei solului determină modificări ale mobilităţii elementelor nutritive. Dacă reacţia devine slab acidă sau neutră, scade conţinutul de aluminiu, fier, mangan sub limită la care aveau efect nociv asupra plantelor şi microorganismelor. Bacteriile fixatoare de azot se dezvoltă bine pe această cale rezultând, o creştere a conţinutului de azot asimilabil.

Amendamentele măresc conţinutul formelor accesibile la fosfor din sol. Din activitatea microorganismelor ce descompun materia organică rezultă diverşi acizi organici, care formând compuşi de tip chelat cu fierul şi aluminiul împiedică retrogradarea fosforului. Mobilitatea potasiului poate să crească sau să scadă în funcţie de condiţii.

În privinţa microelementelor cu excepţia molibdenului, a cărui mobilitate este scăzută în condiţiile unui sol acid şi ridicată în mediul neutru sau alcalin, mobilitatea celorlalte microelemente scade în urma aplicării amendamentelor. Concentraţia Mn2+ din soluţia solului scade sub limita de toxicitate pentru plante. Mobilitatea borului poate scădea până la apariţia fenomenului de insuficienţă. Corpul devine mai puţin accesibil plantelor deoarece este reţinut prin absorbţie la particulele de calcar, sau formează compuşi insolubili cu diverse substanţe organice.

Folosirea îngrăşămintelor cu microelemente pe soluri tratate cu amendamente contribuie la obţinerea de sporuri de recoltă. Pe soluri montane folosite ca pajişti, sub influenţa amendamentelor dispar speciile de ierburi cu valoare furajeră scăzută şi apar specii valoroase, printre care şi leguminoase.

Autor: ing. Vasile Toma