Ing. Constantin Cristea: Cresterea strutilor in captivitate

Creşterea struţilor este o preocupare recentă în lume, primele începuturi fiind făcute în Africa de Sud şi în Australia, ţări în care struţul trăieşte în stare sălbatică, de unde s-a extins în ţările Americii Centrale şi de Nord în Kenia, Egipt, Noua Zeelandă, Argentina, Canada şi în ţările din Europa de vest (Franţa, Italia, Anglia, Scoţia, Germania, Ungaria) cu tendinţa de extindere rapidă şi în alte ţări.
Struţii fac parte din speciile de păsări alergătoare viteza de deplasare fiind singura lor armă de apărare în faţa duşmanilor, sunt cele mai mari păsări de pe pământ.
Extinderea cu repeziciune a creşterii struţilor în ultimii ani a fost determinată de apariţia encefalitei spongiforme a taurinelor (boala vacii nebune) în Anglia, care a condus la scăderea drastică a consumului de carne de bovine, fiind că această boală este transmisibilă de la animal la om, se transmite prin consumul de carne şi este incurabilă.
Carnea de struţ este foarte asemănătoare cu carnea de bovine, atât ca aspect cât şi ca gust. Struţul produce o carne de culoare roşie, cu un conţinut redus de grăsime, cu un conţinut ridicat de proteine şi un conţinut foarte redus de colesterol. În afara producţiei de carne struţii se cresc şi pentru piele si pene care erau considerate nu demult obiecte de mare lux.

Pielea struţilor poate avea după sacrificare la 12-14 luni, suprafeţe între 1,2-2 m2, iar durabilitatea şi rezistenţa acesteia este de 4-5 ori mai mari decât ale pieii de bovine. Aceste piei sunt prelucrate în Occident (Canada) în tăbăcării speciale pentru prelucrarea pieilor de struţ, iar valoarea lor este destul de ridicată până la 70-75 $ pe bucată, preţ care nu se obţine de la altă specie. Pielea de struţ se pretează foarte bine la prelucrare în industria încălţămintei, marochinăriei.
Struţii sunt păsări de mari dimensiuni putând ajunge la înălţimea de 2,3-2,8 m. şi greutatea de 120-150 kg., unele exemplare ajungând chiar şi la 200 kg. Durata de viaţă a struţilor este de 60-70 ani, iar vârsta la care apare maturitatea sexuală este de 2-3 ani, vârstă la care începe şi ouatul.

Reproducţia

Pentru a se obţine ouă bune pentru incubaţie la două femele se repartizează câte un mascul. Într-un sezon o femelă de struţ depune 70-100 ouă. Maturitatea corporală a struţilor este la 4-5 ani, când începe depunerea de ouă în mod constant. Femela de struţ depune câte un ou la două zile in serie de 10-15 ouă timp de 20-30 de zile. După un ciclu de ouat de 10-15 ouă urmează o perioadă de refacere de 3-6 zile după care începe un nou ciclu de ouat. Perioada de incubaţie a ouălor de struţ este de 6 săptămâni cu limite între 41-43 de zile. Durata reproducţiei la struţ este de 45-48 ani, timp în care femela depune ouă.

Creşterea puilor de struţ

Puii sunt foarte sensibili în primele zile de viaţă, sensibilitate care se menţine până la vârsta de 80-90 zile, perioadă în care mortalitatea este destul de ridicată putând ajunge la 17-25 %. În această perioadă puilor de struţ li se asigură aceleaşi condiţii de microclimat şi furajare ca şi celorlalte păsări domestice.

Puii de struţ, imediat după ecloziune, trebuie adăpostiţi în hale speciale unde li se asigură o temperatură optimă cu ajutorul unor surse de încălzire asemănătoare celor folosite la păsările domestice. Puii se menţin în hale speciale până la vârsta de 3 luni după care se trec în hale de tineret, care sunt adăposturi simple unde li se asigură hrănitori şi adăpători suficiente pentru ca toţi puii să poată consuma apă şi hrană simultan.

Tineretul destinat pentru reproducţie se alege în momentul în care penajul este complet, fiind crescut în loturi separate cu condiţii de întreţinere şi alimentaţie foarte bune. Ceilalţi pui se grupează în loturi separate destinate producerii de carne.
Sacrificarea tineretului de struţ pentru carne se face la vârsta de 9-12 luni. Vârsta de sacrificare este determinată şi de dezvoltarea corporală reală a tineretului, în general când se realizează dimensiunea corpului cu o circumferinţă de 110-115 cm. la nivelul pieptului măsurarea făcându-se în faţa inserţiei aripilor.

Dimensiunea pielii obţinută de la struţii care au această circumferinţă este în medie de 1,2-1,5 m2 putând ajunge până la 2 m2. Greutatea la sacrificare poate ajunge la 95-110 kg., putându-se ajunge la greutăţi mai mari la păsări cu vârstă mai mare. După prelucrarea acestor carcase se obţin cca. 40-45 kg. carne fără os.

Hrănirea şi îngrijirea struţilor adulţi

Struţii sunt păsări rezistente, foarte puţin pretenţioase la condiţiile de climă şi alimentaţie. Pot rezista şi la temperaturi de îngheţ, dar nu este recomandată întreţinerea lor în aceste condiţii deoarece scade performanţa productivă. Iarna se menţin în adăposturi simple care se pot închide complet, unde li se administrează hrana dar mai ales apa pentru a evita îngheţarea ei. Pe timpul verii sau pe vreme favorabilă struţii se menţin în adăposturi uşoare, cu acces la păşuni naturale sau artificiale.

Struţii sunt păsări erbivore care pot creşte cu mare uşurinţă în sistem extensiv ecologic, hrana de bază fiind asigurată pe păşune. Suprafaţa necesară de păşune pentru un struţ este de 200-250 m2, respectiv o densitate de 40-50 struţi/ha. Struţii valorifică foarte bine iarba dar consumă cu plăcere şi rădăcinoasele şi cerealele.

Dintre rădăcinoase consumă bine sfecla de zahăr, bostănoasele, administrate tocate, iar în hrana puilor de struţ până la 90 zile este bine să se asigure morcovi furajeri.

Pentru asigurarea aportului proteic se vor administra şi boabe de cereale nemăcinate deoarece stomacul struţilor are o asemenea fiziologie încât trebuie să consume nutreţuri grosiere. Datorită acestei particularităţi a digestiei, struţul ingerează corpuri străine (nealimentare) foarte dure de orice fel de unde vine zicala „stomac de struţ”.

Struţii trebuie feriţi de consumul acestor corpuri străine, prin curăţirea cu atenţie a păşunilor şi a padocurilor. Apa de băut se asigură în permanenţă proaspătă şi curată.

La noi în ţară s-a construit cel mai modern abator specializat pentru sacrificarea struţilor din Europa în judeţul Giurgiu şi tot aici există şi cea mai mare fermă de creşterea struţilor din ţară.

Autor: ing. Constantin CRISTEA