Ing. Ludovic Vaida: Fiziologia secreţiei laptelui şi tehnologia mulsului

Într-o crescătorie de vaci lucrarea care presupune cea mai mare pricepere, dăruire şi răbdare este mulsul vacilor. Un muls corespunzător vom putea efectua numai atunci când luăm în considerare toate procesele fiziologice care au loc în organismul vacilor înainte şi în timpul mulsului.
Laptele este secretat în ugerul vacilor de câtre alveolele, de fapt de celulele secretorii care alcătuiesc peretele alveolar. Alveolele sunt formaţiuni globuloase, de dimensiuni foarte mici şi care sunt prevăzute cu vase sanguine şi înconjurate de nişte formaţiuni cu capacitate de contractare, denumite elemente contractile. Alveolele sunt grupate şi formează lobulii alveolari. Laptele secretat de alveole se adună în lumenul alveolelor, de unde prin canalele colectoare ajunge în cisterna laptelui. Imediat după muls, când secreţia laptelui este cea mai intensă, laptele se adună în cisterna laptelui, iar după umplerea acesteia laptele rămâne depozitat în alveole şi canale colectoare. Când presiunea laptelui din alveole atinge un anumit nivel, nivelul presiuni sângelui, secreţia laptelui se opreşte, dar se reia din nou imediat după începerea mulsului, când scade presiunea laptelui din alveole.

Acest lucru are importanţă practică în stabilirea orelor când va avea loc mulsul, şi eventual în stabilirea numărului de mulsori pe zi, în vederea reducerii la minim a timpului în care secreţia este oprită.

Substanţele necesare fărmării laptelui, precursorii, sunt transportaţi la uger prin intermediul sângelui. Cu cât este mai mare producţia de lapte a vacii cu atât trebuie să treacă prin uger o cantitate mai mare de sânge, deoarece pentru secreţia a 20 de litrii de lapte sunt necesare să treacă prin uger aproximativ 10 000 litrii de sânge. Putem aprecia producţia de lapte a unei vaci şi după mărimea şi abundenţa vaselor de sânge care se văd prin pielea fină al ugerului.

Cu toate că ugerul este plin şi presiunea laptelui este mare mulsul nu este posibil, sau se poate face numai parţial. Ca mulsul să fie posibil este nevoie de prezenţa unui hormon, numit oxitocină, care face ca elementele contractile care înconjoară alveolele să se contracteze, iar pereţii canalelor colectoare şi muşchiul sfincterului mamelonar să se relaxeze. Sub acţiunea oxitocinei laptele acumulat în lumenul alveolelor este presat câtre cisterna laptelui de unde poate fi evacuat prin muls.

Oxitocina se produce sub acţiunea stimulilor provocaţi de prezenţa mulgătorului, de zgomotele specifice mulsului, dar cei mai importanţi stimuli sunt spălarea cu apă caldă, ştergerea şi masajul pregătitor al ugerului efectuat de câtre mulgător. Sub acţiunea stimulilor începe imediat secreţia oxitocinei în creier, de unde prin intermediul sângelui ajunge în uger unde în mai puţin de un minut îşi manifestă efectul.

Trebuie ştiut că din totalul laptelui secretat între două mulsori numai o parte este depozitat în cisterna laptelui, iar cantitatea mai mare se află acumulat în alveole şi canale, cantitate ce se poate extrage numai sub acţiunea oxiticinei.

Prin masajul ugerului mulgătorul nu face altceva decât imită suptul natural al viţelului, când acesta face un masaj lovind energic ugerul cu capul.

Efectul oxitocinei se manifestă aproximativ 6-8 minute, după care dispare din sânge. Mulsul trebuie efectuat în acest interval de timp, deoarece în lipsa oxitocinei laptele nu mai poate fi evacuat din alveole.

Cedarea laptelui se opreşte şi atunci când în timpul mulsului intervin perturbări, de exemplu: lovirea vacii, zgomote străine etc, care produc apariţia unui alt hormon în organism, a adrenalinei, care anihilează imediat efectul oxitocinei.

Scopul este asigurarea unor condiţii normale, fără perturbări, iar cu pregătirea animalului pentru muls şi masajul pregătitor să asigurăm secreţia normală a oxitocinei.

Faptul că vaca „nu cedează laptele” în anumite situaţii are o explicaţie fiziologică, iar responsabilul în majoritatea cazurilor este mulgătorul şi factorii de stres care apar în timpul mulsului.

Acţiunea oxitocinei a fost demonstrată şi prin experimente, când la un lot de vaci imediat după terminarea mulsului s-a administrat prin injecţie oxitocină şi s-au mai putut mulge cantităţi de lapte între 0,5 şi peste 1 litru pe vacă.

În realitate nu putem vorbi de un muls complet, deoarece în uger totdeauna mai rămâne o cantitate de lapte, care se numeşte lapte rezidual, dar această cantitate să nu depăşească 5-10 % din laptele muls. O cantitate mare rămasă nu înseamnă numai pierdere economică, datorită procentului mare de grăsime, dar constituie şi o piedică în procesul secreţiei laptelui, deoarece ugerul se umple mai repede, crescând presiunea laptelui, secreţia se opreşte iar vaca nu mai produce.

Mulsul nu poate să fie o activitate de rutină, pe care oricine şi oricând poate efectua. Pentru un muls corect şi cât mai complet este necesară pregătirea corespunzătoare a vacilor, o atmosferă liniştită, fără perturbări, executarea mulsului la aceleaşi ore, şi executarea mulsului imediat după efectuarea spălării, ştergerii şi masajului ugerului, ca efectul oxitocinei să se manifeste pe tot parcursul mulsului.

În orice crescătorie de vaci sunt totdeauna exemplare la care mulsul se va executa manual, de exemplu situaţia când vaca se află sub tratament, dar şi în acest caz vaca trebuie pregătită în vederea efectuării unui muls cât mai complet. Aici trebuie subliniat că singura metodă de muls manual este cea cu mâna plină.

La ora actuală mulsul manual a fost înlocuit aproape în totalitate de câtre aparatul de muls, dintre care unele sunt realizări de vârf a industriei de specialitate. Dar pentru extragerea laptelui în condiţii igienice şi fără periclitarea sănătăţii vacilor este necesară, pe lângă un aparat de muls corespunzător, şi un personal calificat care cunoaşte bine funcţionarea aparatului, dar şi procesele fiziologice care au loc în organismul vacii înainte şi în timpul mulsului.

Fazele mulsului mecanic
Am văzut deci că în vederea unui muls corespunzător şi cât mai complet ugerul trebuie pregătit în vederea secreţiei unei cantităţi corespunzătoare de oxitocină şi în vederea obţinerii laptelui de calitate cu un număr de germeni cât mai mic. După efectuarea pregătirii ugerului se vor ataşa paharele de muls şi se va executa mulsul. Este foarte important timpul de muls, care să nu depăşească cel mult 6-8 minute, adică durata efectului oxitocinei.

Trebuie amintit că în procesul selecţiei viteza de muls constituie un criteriu strict de selecţie, fiind eliminate de la reproducţie exemplarele cu durată mai mare de muls, chiar dacă sunt foarte bune producătoare de lapte.

După terminarea mulsului mecanic şi scoaterea aparatului să verificăm dacă nu a rămas lapte în nici un sfert, după care sfârcul se dezinfectează.

Fazele mulsului mecanic pot fi grupate astfel: 1. Spălarea ugerului cu apă la 35-40 de grade:
Are ca scop îndepărtarea murdăriei care conţin cantităţi foarte mari de organisme microscopice, denumite „germeni”.
Cele mai frecvente greşeli sunt: o spălare superficială; folosirea apei reci; neschimbarea apei de spălat după fiecare animal.
2. Ştergerea şi masajul ugerului.
Scopul: îndepărtarea apei de spălat, care conţin cantităţi foarte mari de germeni; producerea excitaţiei în vederea declanşării secreţiei de oxitocină.
Greşeli: o ştergere superficială, chiar neexecutarea ei; neexecutarea masajului; un masaj prea dur.
3. Mulgerea separată a primelor jeturi de lapte.
Scopul: îndepărtarea primelor jeturi care conţin cantităţi foarte mari de microorganisme; depistarea mamitelor prin observarea organoleptică a laptelui.
Greşeli: neexecutarea acestei operaţiuni; mulgerea primelor jeturi pe aşternut.
4. Ataşarea paharelor de muls.
Cele mai importante greşeli: ataşarea prea încet a paharelor (din cauza vidului ajung impurităţi în aparat); ataşarea cu întârziere a paharelor (între timp oxitocina pierde din efect).
5. Aranjarea paharelor de muls pe sfârcuri şi observarea pornirii laptelui.
Scopul: observarea sfârcului cu canalul obstrucţionat prin răsucire.
Greşeala cea mai mare este nesupravegherea pornirii laptelui.
6. Executarea masajului de întreţinere, prin apăsarea colectorului în jos câteva secunde.
Scopul: evacuarea ultimelor cantităţi de lapte din uger.
Greşeli: neexecutarea acestei operaţiuni.
7. Scoaterea aparatului de muls de pe uger.
Greşeli: scoaterea cu întârziere a paharelor de muls (muls în gol); detaşarea paharelor fără închiderea robinetului de vacuum: scoaterea brutală a paharelor; atingerea pardoselii cu paharele de muls.
8. Controlul mulsului prin mulgerea manuală.
Are ca scop verificarea golirii complete a fiecărui sfert, având în vedere că aparatul trebuie scos când dintr-un sfert nu mai curge lapte.
9. Ştergerea picăturilor de lapte de pe sfârc şi dezinfecţia sfârcurilor. Are ca scop împiedicarea germenilor să intre în canalul mamelonar între două mulsori.

Executarea acestor operaţiuni fără profesionalism, superficial sau neexecutarea lor constituie greşeli grave şi poate să aibă ca rezultat diminuarea sănătăţii ugerului, obţinerea laptelui de calitate inferioară, toate cu efecte nefavorabile asupra veniturilor realizate de fermă, sau chiar nepreluarea laptelui obţinut de către beneficiari.

Autor: Ing. Ludovic Vaida