Ion Cristoiu: Vasile Netijaru fusese trimis director al Combinatului de creştere a porcilor la ordinul lui Ceauşescu

Vasile Netijaru fusese trimis director al Combinatului de creştere a porcilor la ordinul lui Ceauşescu. Acesta primi într-o zi, de la Securitate, un Raport despre furturile de carne din Combinat. Şi cum Combinatul producea doar pentru export, furturile, care se înmulţiseră îngrijorător în ultimul timp, provocau pagube însemnate în materie de valută. Din motive pe care n-avea să le afle niciodată, măgăreaţa căzu pe Vasile Netijaru, activist de rând la Secţia organizatorică a CC al PCR.
Numirea sa ca director avea la temelie o greşeală. Pe fişa sa de cadre scria: născut în Vintileasa, judeţul Ialomiţa. Când se luară la rând dosarele, secretarului cu organizatoricul îi sări în ochi numele Vintileasa. Şi deşi era vorba despre o altă Vintileasa, o comună prăpădită din Bărăgan, şi nu despre Vintileasa din zona viticolă a ţării, judeţul Floreşti, secretarul se opri asupra lui Vasile Netijaru, socotind că, fiind din zonă, se va familiariza mai uşor cu noua funcţie.

Vasile Netijaru a ajuns astfel în fruntea Combinatului cu misiunea precisă, transmisă de secretar ca venind din partea lui Ceauşescu personal, de a stopa furturile de carne. N-a fost deloc uşor. Toate măsurile luate de directorii anteriori, schimbaţi pe rând, tocmai pentru că eşuaseră în încercările lor, dăduseră chix. Ultimul din şirul care-l precedase pe Vasile Netijaru aplicase la Combinatul de creştere a porcilor dispozitivele de control instalate la ieşirea din bazele militare americane posesoare de focoase nucleare.

La plecarea din Combinat, toţi salariaţii erau verificaţi din priviri de paznicii care, de îndată ce suna sirena, ieşeau din cuştile lor de sticlă şi se postau de o parte şi de alta a culoarului strâmt (cât să încapă doar o persoană singură), pe care-l făceau două bare, în realitate nişte drugi de fier groşi cât mâna.

Dacă unuia dintre paznici i se părea ceva suspect, alerta, prin staţia sa de radio-emisie, echipa postată la capătul culoarului. Aceasta invita persoana suspectă la un control riguros, ce putea să meargă până la dezbrăcarea la piele într-una din cabinele special amenajate. Culoarul fusese conceput astfel încât celor douăzeci de supraveghetori, înşiraţi de o parte şi de alta, să nu le poată scăpa nici măcar o vrabie. Pentru aceasta, salariatul sau salariata trebuia să-şi încetinească paşii când intra pe culoar, să privească drept înainte, pentru a nu-i intimida pe supraveghetori şi să nu angajeze un dialog cu aceştia. Şi totuşi, din Combinat se scoteau zilnic însemnate cantităţi de carne.

Citeste mai mult in Jurnalul National