Istoricul retelei de prognoza si avertizare fitosanitara din Romania

Notiuni cu privire la determinarea momentelor aplicarii masurilor de combatere a bolilor si daunatorilor se gasesc din timpuri mai îndepar­tate. Astfel, legat de clima, viticultorii dadeau alarma pentru stropirea viilor atunci cand cadeau precipitatii sub forma de ploaie pe timp în­sorit „ploua cu mana". La daunatori notiuni empirice se gasesc mai multe, deoarece observarea de focare de daunare sau zborurile lacustelor puteau fi puse mai usor în evidenta.
Inceputul lucrarilor de prognoza si avertizarea tratamentelor pe baze stiintifice în România îl marcheaza primele statii de avertizare organizate împotriva manei la vita de vie de catre Traian Savulescu, începînd din anul 1927. In lucrarile sale Traian Savulescu s-a inspirat din activitatea primelor statii de avertizare din Franta or­ganizate de Cazeau, Cazalet, Capus si Ravaz, precum si din lucrarile lui Muller din Germania, care dezvolta primul criteriul biologic, recomandand tratamente împotriva manei vitei de vie dupa curba de incubatie a ciupercii Plasmopara viticola Beri. et De Toni. Mana cartofului produsa de ciuperca Phytophthora infestans (Mont) De Bary a constituit, de asemenea, un obiect la care avertizarea combaterii s-a axat de multa vreme pe criteriile utilizate si în prezent 17517b115r în lucrarile statiilor de prognoza si avertizare.

Bazat pe rezultatele primelor statii de avertizarea tratamentelor împotriva manei de la Petresti si Pietroasele, Traian Savulescu organizeaza noi statii la Odobesti, Dragasani si în alte podgorii de la care generalizeaza datele în lucrarea sa monografica „Mana vitei de vie" aparuta în anul 1940, în care dezvolta larg aspectele de prognoza si avertizare. Pentru prima data în tara noastra apare un grafic de aver­tizare în care sunt luate în considerare criteriile biologic, fenologic si eco­logic.

In anii 1932-1940, Juncu a înfiintat si a condus la Scoala de viticultura Minis (jud. Arad) o statie centrala de avertizare a manei vitei de vie, care a functionat pe baza datelor furnizate de 9 statii de averti­zare.

Lucrarile de prognoza si avertizare se extind mult dupa anii 1948-1950 cand se trece la agricultura socialista, în care rationalizarea comba­terii devine un imperativ de ordin economic si social. Astfel, în anul 1957 numai pentru mana vitei de vie existau mai mult de 40 statii de avertizare, distribuite în aproape toate podgoriile tarii. în acelasi timp se extind lucrarile de prognoza si avertizare la fainarea vitei de vie si ia daunatorii pomilor si vitei de vie. In aceasta perioada, Alice Savulescu, cu un numar important de colaboratori de la statiunile pomicole, dezvolta cercetari privind fondarea unei metodologii de lucru pentru avertizarea tratamentelor împotriva unor ciuperci din clasa Ascomycetes, avînd ca test de baza ciuperca Endostigme inaequalis (C k e.) Syd. care produce patarea frunzelor si rapanul merelor.

Din anul 1957, prin înfiintarea Institutului de Cercetari Horti-Viticole Rafaila si Savescu fac cercetari de amploare, primul în dome­niul fitopatologiei si al doilea în cel al entomologiei, angrenand cerceta­torii de profil de la toate statiunile experimentale din sectorul horti-viticol.

In aceasta perioada, în cadrul Institutului se elaboreaza, an de an, metodici de prognoza si avertizare, care sunt introduse ca îndreptar de lucru în reteaua operativa.

Paralel sunt abordate si lucrari de prognoza la cartof, sfecla de zahar, la cereale si plante industriale, atît la boli cat si la daunatori.

Din anul 1960, în cadrul Ministerului Agriculturii se înfiinteaza un sector de „Evidenta, Dinamica, Avertizare" (E.D.A.) care si-a desfa­surat activitatea pe langa Laboratorul Central de Carantina Fitosanitara. La acea data reteaua operativa se compunea din 9 statii de prognoza si avertizare, pentru boli si daunatori din pomicultura si viticultura, precum si 50 de statii si 130 puncte de sprijin, pentru avertizarea trata, mentelor împotriva manei la vita de vie.

In anul 1963, reteaua de prognoza si avertizare se organizeaza pe întreg teritoriul tarii si la toate felurile de culturi, fiind compusa din 16 centre regionale de prognoza, 69 statii de avertizare pentru daunatori si boli si 101 puncte de sprijin, numarul unitatilor crescand pina în anul 1969 la 123 statii de avertizare si 173 puncte de sprijin.

Indrumarea metodologica din aceasta perioada a revenit Labora­torului de prognoza si avertizare si Laboratorului de fitopatologie din cadrul Sectiei centrale de protectia plantelor din I.C.C.A. (Institutul Central de Cercetari Agricole), iar din anul 1967, Sectiei de prognoza si combatere biologica din I.C.P.P. (Institutul de cercetari pentru pro­tectia plantelor), prin Alice Savulescu si C. Rafaila. Aparitia unor noi metodici de prognoza si avertizare ca urmare a aprofundarilor cercetarilor, a atras dupa sine si înfiintarea de noi statii si puncte de aver­tizare, fapt ce a determinat largirea continua a retelei, precum si aparitia de noi sarcini si implicit a unui sector de coordonare a activitatii, pe plan organizatoric si tehnic. Astfel, din anul 1967, acest sector organizat în cadrul Laboratorului central de carantina fitosanitara, preia îndrumarea tehnico-organizatorica, se reglementeaza prin ordine ministeriale atri­butiile, cercetarea avand sarcini de elaborare de noi metodici, perfectio­narea metodicilor pe baza datelor din retea, precum si sarcina de a efec­tua permanent control metodologic.

Din anul 1971 apar reglementari noi, reteaua este alipita adminis­trativ inspectoratelor judetene de protectia plantelor, statiile capata caracter complex în sensul ca trebuie sa emita avertizari pentru un nu­mar mai mare de boli si daunatori.

Statiile de avertizare, în marea lor majoritate, sunt grupate în cadrul judetelor pe langa centrele de com batere, inginerul sef de centru devenind si seful statiei de prognoza si avertizare. Trecerea la judete a activitatii de prognoza si avertizare reprezinta un salt calitativ în sensul ca apare o coordonare permanenta pe plan local.

Astfel, în cadrul inspectoratelor judetene de protectia plan­telor se încadreaza specialisti - ingineri sau biologi - în ale caror atri­butii stau în primul rînd lucrarile de prognoza si avertizare precum si lucrarile de diagnoza.

Se poate deci afirma ca acest domeniu este în prezent bine contu­rat, cu problematica de-sine-statatoare si cu tendinta de continua per­fectionare spre a putea raspunde noilor imperative pe care le impun teh­nologiile fiecarei culturi agricole.

Astfel, din punct de vedere organizatoric, în prezent, activitatea de prognoza si avertizare se desfasoara dupa cum urmeaza :

Pe plan central :

Prin laboratorul de carantina fitosanitara de pe lînga serviciul de protectia plantelor din Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor, avand ca veriga de lucru un sector de prognoza si avertizare, care exercita functia de organizare si coordonare tehnico-administrativa a întregii retele din tara, formata din 176 statii.

Prin Institutul de cercetari pentru protectia plantelor, care are un laborator de prognoza si avertizare în care sunt abordate cercetari pentru continua îmbunatatire a metodologiei existente si pentru elaborarea de noi metodici de prognoza si avertizare la boli si daunatori cu pondere eco­nomica importanta. Cercetari privind elaborarea de noi metodici de prognoza si avertizare se fac, de asemenea, la institutele de profil care au sectii si laboratoare de protectia plantelor.

Prin antrenarea tuturor cercetatorilor din unitatile de cercetare si de învatamînt superior agricol, precum si prin luarea în consideratie a cercetarilor de protectia plantelor, Institutul de Cercetari pentru Pro­tectia Plantelor exercita un control metodologic al retelei operative de la judete, îndruma personalul retelei în abordarea noilor metode si trans­mite cele mai noi rezultate obtinute în cercetare.

Prin inspectoratele judetene de protectia plantelor pe langa care functioneaza cate un sector de prognoza, avertizare si diagnoza condus de un inginer sau biolog, acesta fiind si seful statiei model pe judet pen­tru prognoza si avertizare. In fiecare judet pentru agricultura coopera­tista actiunile de combatere se organizeaza prin centre de combatere în numar de 3-7 în fiecare. Pe langa fiecare centru de combatere, precum si în statiuni experimentale, sunt organizate statii de prognoza si aver­tizare conduse de ingineri sefi de centre de combatere si de cercetatori cu protectia plantelor din statiuni.

Pe langa unele statii cu raza de actiune mai extinsa functioneaza puncte de sprijin (informare) care culeg si trans­mit date climatice, de fenologie si aparitia unor focare de boli si dau­natori.

Intreprinderile agricole de stat organizeaza independent combaterea bolilor.si daunatorilor folosindu-se de avertizarile emise de statii.

DOTAREA RETELEI DE PROGNOZA

Dotarea cu aparate, instrumente, instalatii si mijloace diverse, care sa asigure întreaga activitate a retelei de prognoza si avertizare este asigurata pe plan central de catre sectorul de prognoza din laboratorul central de carantina fitosanitara precum si pe plan judetean de catre inspectoratele de protectia plantelor.

Fiecare statie de prognoza si avertizare este dotata cu :

● Statie meteorologica de gradul II cu o platforma tip-26/26 sau 26/16 m cu o dotatie completa (vezi capitolul statiile meteorologice). Pentru înlocuirea operativa a aparatelor si instrumentelor defecte s-au creat pentru grupuri de 5-6 inspectorate cîte un punct de stocaj a aparaturii si instrumentarului de rezerva, astfel ca fiecare aparat defect poate fi înlocuit în timp util. Sunt unele statii de prognoza si avertizare care se gasesc în imediata apropiere a statiilor meteorologice IMH, si care preiau datele de la aceste statii.

● Platforma pentru material biologic în care sunt amplasate microculturi de plante pentru crearea de focare artificiale de infectii, custi pentru conservarea si cresterea daunatorilor si agentilor patogeni, instrumentar si utilaje pentru executarea sondajelor, instrumente si aparate meteorologice înregistratoare pentru urmarirea conditiilor de microclimat.

● Lot demonstrativ, reprezentat de o suprafata variabila, în care sunt amplasate culturile reprezentative din zona de deservire, unde se fac tratamente recomandate, se urmaresc rezultatele care servesc drept etalon si loc de instruire a personalului tehnic din unitati. Multe din loturile demonstrative ale statiilor sunt amplasate direct în unitati pro­ductive.

● Laborator de protectia plantelor, înzestrat cu aparate si instru­mente pentru diagnoza expeditiva si urmarirea ciclului-biologic al agen­tilor patogeni si daunatorilor. Minimum de utilare în laborator este: microscop, lupa binoculara (stereo microscop), lupe de mîna, instrumente si sticlarie pentru executarea de preparate microscopice, capcane pentru colectat insecte si pentru urmarirea curbei de zbor, întinzatori de fluturi, insectare, ierbare, borcane pentru prepararea exponatelor, rigle gradate pentru urmarirea cresterii plantelor etc.

La unele din statii, în special la centrele judetene, se executa si lucrari mai de profunzime si în acest scop mai exista în dotare autoclave, termostate, aparate de distilat apa, sticlarie, chimicale si reactivi pentru cultivarea agentilor patogeni si cresterea insectelor pe medii nutritive sintetice.

In fiecare laborator de la statii se organizeaza prin dotare centrali­zata o biblioteca de specialitate si un fond de registre tip pentru urma­rirea bioecologiei testelor, la care se dau avertizari, si fenologia plan­telor gazda.

METODOLOGIA DE LUCRU

Activitatea de prognoza si avertizare în protectia plantelor din Româ­nia se caracterizeaza printr-un sistem organizatoric si metodologie de lucru unitara si se încadreaza în legislatia de protectia plantelor, ordine, instructiuni, planuri si metodici de lucru specifice pentru fiecare agent patogen sau daunator.

Pe plan central se planifica activitatea pe timp de un an privind combaterea bolilor si daunatorilor în care este inclusa si activitatea de prognoza si avertizare.

Conform cu specificul zonei si planul de culturi, fiecare statie primeste o lista a testelor pentru care se face prognoza aparitiei în masa, respectiv dinamica populatiilor si avertizarea tratamentelor. In acest sens se întocmesc grafice pentru efectuarea sondajelor, culegerea si conservarea materialului biologic. Se planifica, de asemenea, formularistica, harti, materiale curente, instrumente etc.

Pe baza datelor meteorologice, a elementelor din biologia testelor urmarite, a fenologiei plantelor gazda si în conformitate cu metodica de prognoza si avertizare, personalul de la statie (inginerul si cadrul tehnic) stabileste oportunitatea aplicarii masurilor de combatere în fiecare caz. Pentru siguranta seful statiei are datoria sa se consulte cu personalul de specialitate de la statiunea experimentala (daca exista) si cu biologul sau inginerul specialist în prognoza si avertizare de la statia etalon judeteana.

De îndata ce s-a stabilit necesitatea aplicarii tratamentului împotriva unui daunator sau unei boli, la o cultura, se emite buletinul de aver­tizare (fig. 23) care trebuie sa cuprinda pe scurt conditiile în care s-a declansat atacul, termenul sau perioada în care trebuie aplicat tratamentul (de la data ... pana la data) substantele si utilajele cu care sa se aplice tratamentul, masuri speciale pentru prevenirea intoxicatiilor sau altor accidente, masuri de protejarea faunei utile inclusiv albinele, eventuale preveniri asupra fitotoxicitatii si remanentei produselor recomandate, precum si modul de urmarire a eficacitatii tratamentului.