Molia tomatelor a făcut ravagii în Turcia, unde preţul roşiilor a explodat în luna octombrie. Ce pericol îi pândeşte pe legumicultorii români

In luna octombrie, preţul roşiilor a crescut de trei ori pe pieţele din Turcia, comparativ cu luna septembrie. Explozia preţurilor se datorează recoltei mici la tomate, cultură care anul acesta a fost grav afectată de boli şi dăunatori, în special de molia minieră a frunzelor - Tuta absoluta. Turcia este al treilea mare producator mondial de roşii, după China si Sua, şi obţine anual p producţie de circa 11 milioane tone. Citeşte în articol despre pericolul reprezentat de acest dăunător pentru legumicultorii din România.
Molia tomatelor, semnalată şi în România, anul trecut
În 2009, molia minieră a frunzelor de tomate a fost semnalată în judeţul Maramureş la o gospodărie din municipiul Baia Mare. Dăunătorul mai fusese semnalat în România o singură dată, în luna iunie 2009, la o probă prelevată dintr-o piaţă din judeţul Bihor, tomatele respective având ca posibilă ţară de origine Spania.

În Europa, dăunătorul a fost depistat pentru prima dată în Spania, în anul 2006. Apoi, între 2007 şi 2009 a fost depistat în Maroc, Franţa, Algeria,Tunisia, Italia, Malta şi Olanda.

Dăunătorul atacă în principal tomatele, dar şi cartofii, vinetele şi ardeii, precum şi unele specii de buruieni din familia solanacee. Larvele tinere pătrund în fructele de roşii, în frunze, unde fac galerii pe care pot pătrunde diverşi agenţi fitopatogeni (ciuperci, bacterii).

La frunză consumă numai mezofilul, lăsând intactă epiderma. Se adăpostesc în tulpina plantei, în mugurii apicali, în fructele în curs de maturare şi în cele coapte, cauzând mari pierderi de producţie în zonele legumicole, 80-100%. Larvele pot fi depistate cu uşurinţă după resturile de culoare neagră produse după hrănire.

Descrierea moliei miniere şi măsuri de combatere (Melania Oltean, Unitatea Fitosanitară Maramureş)

Adultul este un microlepidopter (molie). Fluturii au o lungime de 5-7mm, sunt de culoare maronie cu nuanţe de gri închis, cu anvergura aripilor de 8-10 mm, cu antene filiforme, tip mărgea, de culoare crem. Ouăle sunt mici, cilindrice de culoare crem, de 0,35 mm lungime, sunt depuse pe dosul frunzei. Incubaţia are loc în 4-5 zile.

Morfologie. Larva este de culoare crem verzui, cu capul negru. Perioada larvară este de 10-15 zile. Pupa este de culoare maro. Impuparea are loc în sol sau în frunzele de la suprafaţa solului, în termen de 10 zile.

Biologie. Ciclul biologic este finalizat în 29-38 zile, în funcţie de condiţiile de mediu. Zborul adulţilor este nocturn, ziua se ascund între frunze. Femelele depun ouăle pe părţile aeriene ale plantelor gazdă: frunze, fructe, tulpini. O femelă unică poate stabili un număr total de aproximativ 260 de ouă în timpul sau pe durata de viaţă. După eclozarea ouălor, apar larvele. Pentru maturizarea completă, acestea trec prin 4 stadii larvare. Larve tinere pot apărea la sfârşitul iernii. Împuparea are loc în sol sau în frunzele de la suprafaţa solului, în termen de 10 zile. Durata totală a unui ciclu de dezvoltare este de 30-40 de zile. Într-un an dăunătorul poate avea 10-12 generaţii.

Forma atacului. La început, minele apar ca nişte pete mici pe frunze, de culoare albă, iar pe măsură ce larvele cresc, ele se măresc, devin alb verzui, apoi gălbui. Minele sunt de formă neregulată, separate sau unite, în funcţie de densitatea populaţiei.

Modul atacului. Este o insectă vătămătoare datorită rănilor pe care le produce în stadiul de larvă, prin minarea frunzelor pe faţa superioară, precum şi a pieliţei fructelor. Mina este rezultatul procesului de hrănire a larvelor sub epidermă de pe faţa superioară a frunzei tomatelor, în interiorul ţesutului palisadic, epiderma rămânând întotdeauna intactă, ca şi ţesutul de parenchim conducător şi epiderma de pe faţa inferioară.

Forme ale atacului. După eclozarea ouălor, larvele tinere îşi caută adăpost şi hrană, săpând galerii în toate organele vegetative ale plantei: muguri, tulpini, frunze, fructe. Epiderma din dreptul galeriei devine de culoare albă.

Căi de răspândire a dăunătorului

Plantele din speciile gazdă destinate plantării şi fructele de tomate sunt principalele căi de răspândire a dăunătorului. Tuberculii de cartofi nu sunt atacaţi şi deci nu sunt consideraţi o sursă posibilă de răspândire. O altă sursă de răspândire este prin intermediul ambalajelor în care se transportă răsaduri şi fructe de tomate. Un studiu de monitorizare din Marea Britanie (martie 2009) la staţiile de ambalare situate în imediata apropiere a cultivatorilor de roşii a confirmat infestări cu Tuta absoluta. Se mai poate transmite prin intermediul uneltelor lucrătorilor, precum şi prin îmbrăcămintea acestora.

Măsuri de combatere

Măsuri curative. Combaterea chimică este principala metodă de control pentru acest organism de dăunare însă este dificilă datorită modului de atac al larvelor (hrănire internă: galerii în frunze, tulpini şi fructe).

Produse recomandate: Din experienţele altor state, produsele pe bază de Abamectin: (Vermitec 1,8 EC 0,08%, Safran 1,8 EC 0,09%). Imidaclorpid: (Confidor Energy 0,13%) s-au dovedit a fi mai eficace în combaterea acestui dăunător, dar prin modul de viaţă endofit al larvelor eficacitatea este totuşi scăzută.

Combatere biologică. Combaterea biologică prin: folosirea paraziţilor şi prădătorilor naturali (Trichogramma şi Macrolophus); folosirea preparatelor pe bază de Bacillus thuringiensis; amplasarea capcanelor cu feromoni (25/ha) pentru reducerea nivelului populaţiei; pentru obţinerea de producţii sănătoase este necesară respectarea normelor impuse de legislaţia fitosanitara în vigoare pe teritoriul României.