Obiceiuri de Anul Nou

Popoarele lumii au fiecare propriile obiceiuri de Anul Nou. În Europa, acest moment este adesea un timp al superstiţiilor şi prezicerilor.

În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, celebru pentru bunătatea sa. O mâncare tradiţională este "vassilopitta", o prăjitură în care este pusă o monedă de argint sau de aur. Cine găseşte moneda va avea noroc în anul respectiv.


În Scoţia, de Anul Nou - "Hogmanay", în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate să se rostogolească pe străzi. Astfel, anul vechi este ars şi celui nou îi este permis să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

Un obicei spaniol de Anul Nou este să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare din cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, noaptea de Anul Nou este ocazia, pentru mirese, să-şi strecoare verigheta în cupa de şampanie şi să ciocnească.

Obiceiul boabelor de struguri există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.

La Liège, în Belgia, pe 1 ianuarie, există obiceiul de a mânca "choucroute" (varză murată si cârnaţi), având sub farfurie, în mână sau în buzunar, o monedă, pentru a avea bani tot anul.

La Napoli, în Italia, Anul Nou este întâmpinat printr-un obicei special. Se arunca pe fereastră obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor care trebuie să treacă în timpul nopţii pentru a face curăţenie..

"Oudejaarsdag" sau ziua anului trecut (31 decembrie) este sărbătorită, în Olanda, printr-un exces de focuri de artificii care încep în zori şi ţin până târziu în noapte. De altfel, aceasta este singura zi în care artificiile sunt autorizate şi sunt puse în vânzare cu numai trei zile înainte de Anul Nou.

De Anul Nou, multi latinoamericani călătoresc…local.Astfel, cei din Paraguay, Columbia, Chile şi Bolivia, în special, întâmpină sosirea noului an plimbându-se pe stradă cu un geamantan gol în mână, pentru a se umple de noroc. Conform unui alt obicei, tot pentru a aduce noroc, lenjeria intimă purtata în noaptea de Anul Nou, trebuie să aibă culori vii. Galbenul aduce prosperitate şi este considerat de bun augur de către mai toate femeile. Cele din Argentina, însă, preferă culoarea roz. În ritualurile de Anul Nou nu este uitat focul. În Peru, Ecuador sauArgentina de exemplu,se ard obiecte de mobilier, îmbrăcăminte uzată, păpuşi din hârtie, în scopul de a "curăţa" căminul. În schimb, în Cuba şi Puerto Rico există obiceiul de a arunca o găleată cu apă pe stradă, pentru a alunga tot răul. Potrivit unui ritual din Chile, familiile din unele zone pun masa de Anul Nou în cimitir, la mormântul rudelor. Ambianţa este festivă, cu muzică şi dans şi se bea "cola de mono" ( combinaţie de cafea, lapte, ţuică, scorţişoară, cuişoare şi zahăr). Brazilienii care locuiesc în apropiere de ţărm, imbrăcaţi în alb, se apropie de plajă şi depun o ofrandă pe nisip pentru Egum şi Exu, mesagerii zeilor. Apoi fac câţiva paşi în apă şi aşteaptă cel de-al şaptelea val pentru a arunca petale de trandafiri, în timp ce-şi spun dorinţele. În Venezuela şi El Salvador se întâmpină Anul Nou cu focuri de artificii şi petarde, iar în restul nopţii se dansează, se cântă.

Ruşii, la fel ca şi românii, obişnuiesc să bea şampanie la miezul nopţii şi, după ora 12, să deschidă uşile şi ferestrele pentru ca noul an să intre în casă.

În ebraică, Anul Nou se numeşte "Rosh Hashanah". Este o perioadă sacră, când oamenii se gândesc la ceea ce au făcut rău în trecut şi promit că vor fi mai buni în viitor. Ceremonii speciale au loc în sinagogi. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe şi produse din făină, pentru a aminti de vremea recoltei.

În calendarul islamic, care se bazează pe mişcările Lunii, data noului an este devansată cu 11 zile în fiecare an. În Iran, Anul Nou se sărbătoreşte pe 21 martie. Cu câteva săptămâni înainte de această dată, oamenii pun seminţe de grâu la încolţit. Până la sosirea anului nou, grâul creşte şi aminteşte de primăvară şi de viaţa nouă care începe.

În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori şi daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineaţa anului nou, copiii trebuie să ţină ochii închişi, până când sunt conduşi de mână la cutia cu daruri.

În aprilie, când soarele trece din Casa Peştilor în Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka încep să sărbătorească Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.

În Vietnam, Anul Nou este numit "Tet". El începe la 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcţie de an. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cât de bun sau rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut.

Anul Noul chinezesc este celebrat între 17 ianuarie şi 19 februarie, când este Lună Nouă, Yuan Tan. El este sărbătorit de chinezii din întreaga lume prin procesiuni pe stradă, unde sunt aprinse mii de lanterne.. Uneori, ei îşi sigilează ferestrele şi uşile cu hârtie, pentru a nu lăsa spiritele malefice să pătrundă în casă.

Pentru japonezi, Anul Nou - "Oshogatsu" este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie sunt organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai". Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, merg la cel mai apropiat templu pentru a asista la cele 108 de lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului). Pe 1 ianuarie, copiii primesc "otoshidamas" - mici cadouri cu bani înăuntru.

La români, ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic este numit Îngropatul Anului, denumirea de Revelion aparţinând timpurilor moderne.

Potrivit traditiei, asemănător divinităţii, timpul se naşte anual, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare pentru a renaşte după alte 365 de zile. Ciclul sărbătorilor de Anul Nou este un timp ritual, împărţit simetric: perioada dintre Crăciun şi miezul nopţii de 31 decembrie şi apoi până la Bobotează..