Obiceiuri şi tradiţii: Boboteaza cailor la Dunărea de Jos

Boboteaza are o semnificaţie aparte pentru locuitorii comunei tulcene I. C. Brătianu, delimitată de Dunăre faţă de judeţul Galaţi, după ce au adoptat obiceiul păgân de botezare a cailor.
Localitatea se numea pe vremuri Zaclău, este atestată documentar de câteva sute de ani şi a fost locuită de o comunitate de tătari, care aveau obiceiul să se întreacă la fiecare început de an în curse de cai.

Cu timpul, creştinismul a adoptat tradiţiile păgâne, astfel încât, după cum spune preotul satului, Andrei Silviu Oltean, a apărut o nouă sărbătoare - Boboteaza cailor.

Ziua de Bobotează începe la I. C. Brătianu, ca în toate localităţile de pe malul Dunării, cu slujba de dimineaţă, care este urmată de aruncarea crucii în apele fluviului.

În acest an, temperatura apei a fost extrem de scăzută şi pentru scoaterea crucii sfinţite din apa plină de sloiuri s-au înscris doar trei temerari. A câştigat un tânăr de 19 ani, agricultor în sat.

Imediat după ce crucea a fost recuperată din apă, caii din comună au fost adunaţi pe un imaş din apropiere şi au fost sfinţiţi de preot.

Botezul cailor, cum mai este cunoscut acest obicei, reprezintă purificarea animalelor pentru anul care tocmai a început.

După sfinţirea cailor, zece săteni s-au întrecut într-o cursă călare, câştigată de un bărbat de 23 ani, care a primit un premiu de 100 lei din partea primăriei şi respectul comunităţii.

Câştigătorii celor două concursuri sunt veri şi sunt convinşi că sunt binecuvântaţi de Dumnezeu şi că vor avea un an spornic.

Tradiţia populară susţine că niciunul dintre caii care sunt binecuvântaţi de Bobotează nu se îmbolnăveşte în cursul anului.