Pădure unicat distrusă de programe informatice

Singura pădure de pe malul românesc al Mării Negre a intrat, cu ajutorul autorităţilor, pe mâna unor afacerişti controversaţi. Expertul cadastral care a înlesnit această şmecherie imobiliară nu se consideră vinovat. Vinovat este computerul care ar fi transformat pădurea în curţi construcţii. Cu toate că neregulile sunt strigătoare la cer, Agenţia Naţională pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu a făcut până acum nici un control.
Pădurea Comorova, un experiment silvic conceput între 1890 şi 1910, se întinde de la Olimp până aproape de Mangalia. Între 1967 şi 1968, o parte din ea a fost tăiată pentru a se construi staţiunile Olimp, Neptun şi Jupiter. În 1971 a fost scoasă din fondul forestier na­ţional şi trecută în administrarea Gospo­dăriei de Partid, devenind pădure de in­teres republican. După 1989, Gospo­dăria de Partid s-a transformat în Olimpus SA. Pe măsură ce dezvoltarea imobiliară a atins şi litoralul, pădurea Comorova a de­venit o ţintă a pieţei imobiliare. Cine nu şi-ar dori o vilă într-o pădure la 100 de metri de malul mării?

În 1998, printr-o hotărâre de Guvern, în care era precizat clar că terenul era împădurit, fără construcţii, 519 hectare din Comorova au trecut din administrarea Olimpus SA în cea a Consiliului Local al Primăriei Mangalia pentru înfiinţarea unui parc municipal. Acesta a fost începutul unor combinaţii menite să ducă la dispariţia acestei pă­duri unicat în România. În 2000, printr-o altă hotărâre de Guvern, pădurea a fost trecută în proprietatea publică a Primă­riei Mangalia. Explicaţia nu poate fi decât că prin şedinţele publice ale Consiliului Local orice acţiune în pădure trebuia dez­bătută public.

Din momentul în care a trecut în administrarea Primăriei, pericolul publicităţii a dispărut şi, la nici do­uă săptămâni de la publicarea în noiembrie 2000 în Monitorul Oficial a celei de-a doua hotărâri de Guvern, pădurea a trecut din proprietatea publică în proprieta­tea privată a oraşului. Şi dezastrul a în-ceput! Dintr-o dată, investitorii în pă­du­rea devenită parc au apărut precum ciu­percile după ploaie, dornici fiind să de­frişeze zona pentru a-şi construi vile, ho­teluri şi alte asemenea acareturi. Prima­rul de atunci al Mangaliei, Zamfir Ior­guş, deşi a ştiut clar care este destinaţia pă­du­rii, a aprobat în noiembrie 2004 pla­nul urbanistic zonal prin care intravilanul Mangaliei se extindea şi peste Comorova.

Citeste mai mult in Jurnalul National