Plante medicinale: pelinul si rostopasca

Pelinul comun (Artemisia vulgaris) se deosebeşte de ruda sa mai cunoscută, pelinul alb (Artemisia absinthium), prin culoarea şi forma frunzelor, care sînt verzi pe deasupra, albicioase în partea inferioară şi foarte incizate. În scop terapeutic se folosesc doar părţile aeriene ale plantei.


Fitoterapeuţii moderni clasifică pelinul comun ca tonic, nervin, stimulent, diaforetic şi emenagog. Există numeroşi specialişti în medicină care afirmă că legătura dintre creier şi măduva spinării este atît de strînsă, încît plantele care influenţează coloana vertebrală au mari şanse să acţioneze asupra unei regiuni de pe creier. Pelinul, de exemplu, stimulează măduva spinării şi acţionează în congestia cerebrală. Deseori, somnambulismul este combătut cu pelin. Acesta este un excelent tonic cerebral.

Rostopasca este o planta medicinala utilizata in afecţiuni hepatice şi biliare. În scopuri terapeutice, de la rostopască se recoltează ramurile şi tulpinile tinere cu frunze în timpul înfloririi, fără părţile lemnoase ale tulpinii principale, fără rizomi şi rădăcini. Deşi exploatarea rădăcinilor este utilă în fitoterapie, aceasta poate duce la scăderea potenţialului bazinelor.

În rostopască s-au identificat alcaloizi din grupa naftofenantridinei: chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina; alcaloizi din grupa protoberberinei: coptizina şi tetrahidrocoptizina, cantităţi mici de berberina; alcaloizi din grupa protopinei: protopina şi a, b-alocriptopina; cantităţi mici de sparteină. În frunze s-au identificat cantităţi apreciabile de vitamina C. În părţile aeriene şi subterane s-au mai identificat rezine, ulei volatil, substanţe de natură flavonoidică şi saponozide.

Alcaloizii din rostopască au mai multe acţiuni farmacodinamice importante; în special chelidonina şi homochelidonina au acţiune similară morfinei, fiind deprimante ale miocardului, au acţiune sedativă şi narcotică asupra centrilor nervoşi superiori; relaxează musculatura netedă a vaselor mari şi, în special, a coroanelor; asupra respiraţiei au acţiune uşor stimulatoare. Sanguinarina are acţiune excitantă asupra centrilor medulari. Cheleritrina are proprietatea de a cobori presiunea arterială şi stimulează peristaltismul intestinal şi contracţiile uterine. În schimb, chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronhiale şi a altor organe, avînd în această direcţie acţiune antispastică de tipul papaverinei, prezentînd totodată avantajul unei toxicităţi mai reduse.

Pe lîngă acţiunile majore, extractele totale din această plantă au remarcabile efecte antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. Nici acţiunea mitoclazică a alcaloizilor din rostopască nu este lipsită de importanţă pentru fitoterapie. În special sanguinarina, după cercetări mai recente, s-a dovedit a avea efecte antitumorale de tip colchicinic.