Porcul ars în drum, etalon al bunăstării

Localnicii din Boureni, comuna Balş, îşi scot godacii pe uliţa satului ca să le facă felul de Ignat. Sătenii din Boureni spun că, potrivit tradiţiei, porcul trebuie tăiat în văzul vecinilor pentru ca aceştia să vadă cât e de rotofei şi cât de bine a fost îngrijit în anul ce stă să se încheie.
La aproape 60 de kilometri de inima Iaşiului, pe drumul naţional care duce spre oraşul Hârlău, s-au răsfirat de o parte şi de alta a şoselei locuitorii din satele Boureni. Bine ancoraţi în tradiţiile moştenite din strămoşi, ei au o zi în care se pot făli cu eforturile depuse de-a lungul anului în gospodărie: Ignatul, când se taie porcul.

Sacrificarea animalului are însă o semnificaţie aparte pentru cei din Boureni. Întreaga operaţiune se desfăşoară nu în spatele casei, aşa cum se obişnuieşte în majoritatea gospodăriilor din zona rurală a României, ci în drum. Este, astfel, o demonstraţie a bunăstării familiei.

Mariţuca, model sătesc

„În fiecare an mai tragem cu ochiul la vecin să vedem ce secrete foloseşte sau cum arată porcul lui. Au fost ani când de Ignat se tăia porcul în fiecare poartă", explică Ionel Grumăzescu (52 de ani). Niculai Asmarandei (60 de ani) însă, gospodar din Boureni, a aşteptat cu nerăbdare venirea Ignatului ca să-şi etaleze rotofeiul pe „podium". Cum s-a făcut de ziuă, grijuliu, săteanul a scos în faţa porţii „năsălia" şi patru butuci sănătoşi.

Cu ochii mijiţi de vântul rece care răscolea satul, Niculai Asmarandei s-a uitat o clipă în lungul drumului. E primul de pe uliţă care îşi va sacrifica anul acesta de Ignat grăsunul. Are pregătite butelia şi paiele în cazul în care gazul „de la ruşi", cum îi place să spună, va îngheţa din cauza gerului. „Acuşi îl scot afară, numai să vină băieţii să mă ajute la tăiat", îşi freacă mâinile gospodarul.

După vreo 20 de minute, şi-au făcut apariţia şi „asistenţii", semn că sacrificarea Mariţucăi, o purceluşă cât o zi de post, poate începe în văzul întregii suflări. „Tăiatul porcului în drum e o tradiţie la noi, rămasă din generaţie în generaţie, bună mai ales dacă în curte nu ai loc să faci focul să-l pârleşti. Este însă şi un motiv de mândrie pentru fiecare gospodar, să vadă şi vecinii ce ai crescut în ogradă", spune Niculai Asmarandei. Odată sacrificat, animalul este trecut prin para focului până când şoriciul devine arămiu şi fraged. Înainte de începerea tranşării propriu-zise, porcul se alege cu o cruce „în numele Tatălui", peste care gospodarul presară sare.

Citeste mai mult in Adevarul