Pregătiri pentru Sfântul Dumitru la Târgul Naţional al produselor tradiţionale de la Academia de Ştiinţe Agricole si Silvice, in perioada 22 – 24 octombrie 2010

La a 21 – a ediţie a "Târgului naţional de produse ecologice, tradiţionale şi naturale", obţinute în ferme şi gospodării ţărăneşti, organizat de Academia de Ştiinţe Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi Media Link Business vă invităm să aflaţi obiceiurile şi tradiţiile populare din diferite zone ale României şi să ne bucurăm săptămânal de produse proaspete deosebite ale producătorilor noştri. Tot acum vom descoperi obiceiurile de Brumărel, dar mai ales de Sfântul Dumitru.
Cum iarna se apropie cu paşi repezi, în gospodării, oamenii se grăbesc să termine treburile casei, să repare acoperişurile. Ei macină făină pentru iarna, pregătesc cămara şi pivniţa cu nisip pentru a conserva morcovii, ţelina sau sfeclă. În gradina de legume, se seamănă salata de iarnă, se scot cartofii şi napii rămaşi. În livadă, se termină culesul fructelor, se sapă în jurul pomilor, se curăţă de muşchi şi de crengi uscate, se pot strămuta pomii tineri. În stupina, se feresc stupii de umezeală si de vântul rece. În vie, se continuă culesul strugurilor; se taie hameiul si se îngroapă. În câmp, se culege porumbul, tutunul, cânepa tomnatica, napi, cartofi, curechi; se continuă semănaturile cu secara; se termina de arat miriştile pentru semănaturile de primăvara. În pădure, se culege ghinda pentru îngrăşatul porcilor şi sămânţa de brad pentru plantari noi.

Cum se vede Sf. Dumitru din Bucovina
Uliţele satului răsună de tălăngi, clopoţei şi hămăit de câini. Se întorc oile de la munte, ziua de Sfântul Dumitru e aproape. Din bătrâni se spune ca Sfântul Gheorghe urca turmele la deal, iar Sfântul Dumitru le alunga la vale. În afara de semnificaţia religioasă a sărbătorii, de aceasta prăznuire sunt legate o serie de credinţe şi obiceiuri populare. Păstorii (pentru că Sfântul Dumitru este un patron al păstoritului) pun în zori, în mijlocul turmei, un cojoc pentru a afla cum va fi iarna. Dacă se aşează o oaie alba pe cojoc iarna va fi cu multa ninsoare, iar daca se aşează o oaie neagră, va fi o iarnă seacă, cu ger.

În Bucovina, crescătorii de animale ţin cu sfinţenie sărbătoarea, pentru a feri animalele de atacul lupilor, deoarece se crede ca Sfântul Dumitru este singurul care poate ţine în frâu lupii. Tot acum, gospodinele dau de pomana săracilor, pentru belşugul casei şi sănătatea animalelor. Vremea bună în aceasta zi înseamnă toamna lungă şi frumoasă, iar vremea aspră aduce o iarna geroasă.

Invitaţie la şerbet
”Se spune ca în ziua de Sfântul Dumitru, lupii mănâncă căldură şi abia de acum se face cu adevărat frig. Zilele se fac mai scurte, seara vine repede, focul arde în sobe şi uneori pofta de dulce ca de vara ne invadează simţurile. Şi daca deschidem cămara, de pe unul din rafturi ne îmbie şerbetul. De fructe ori de flori, de zahar ars, cafea sau cacao, acest dulce este perfect pentru după-amiezile de acum reci care vor veni.

Şerbetul este de fapt o dulceaţa orientală care se serveşte cu multă apă rece musafirului obosit de drum. La prepararea lui trebuie sa ţinem cont de nişte reguli. În primul rând zeama fructelor trebuie sa fie foarte bine limpezită, altfel şerbetul se va zaharisi, iar vasul de fierbere şi lingura cu care amestecam trebuie sa fie curate. Se recomandă folosirea unui ceaun gros, cu fundul rotund, pentru a putea fi frecat mai uşor. Tradiţional, bunicile noastre foloseau la prepararea dulceţei şi a şerbeturilor tingiri de arama cositorite.

Totul porneşte de la un sirop de zahar care se fierbe pana se leagă. Încercarea siropului, ca sa vedem daca e suficient de legat, se face dând drumul la câteva picături într-un pahar cu apa rece. Daca picăturile se pot lua între degete, siropul este gata şi se poate lua de pe foc. În timpul fierberii trebuie şterse marginile tingirii, pentru a evita zaharisirea şerbetului. Amestecatul şerbetului se face după o verificare cu vârful degetului. Daca suportam căldura, putem începe amestecatul. Acesta se face într-un singur sens, cu viteza constantă, până când devine ca un aluat mai tare şi poate fi luat cu mâna fără să curgă. Apoi îl punem în borcane curate, îl îndesam bine ca sa nu rămână goluri de aer, îl aşezăm frumos în cămara pe raft şi aşteptam să ni se facă poftă. Parfum de iunie intr-o linguriţa, pentru ca mie îmi place cel de fragi" invitaţie făcută către bucureşteni şi nu numai de la Anca Corduban din Dragomireşti, Suceava.

Prezenţa Maramureşului înainte de Sfântul Dumitru – lansare de produse ecologice din carne din Lăpuşel din carne de porc din rasa Mangaliţa
Porcilor de Mangaliţa le prieşte o creştere „deschisă”, adică în libertate, fără constrângeri și cuşti de metal. Aceasta rasa are nevoie de multă libertate de mişcare, fiind adaptaţi păşunatului. În felul acesta, carnea lor va fi delicioasă, de o culoare mai închisă. Carnea acestei rase de porc conţine puţină apă, în comparaţie cu cea rezultată de la porcii crescuţi intensiv, în spaţii închise. Tocmai de aceea, acest porc este recomandat pentru obţinerea produselor de carne bazate pe uscare şi pentru fabricarea şuncii.

Carnea este recomandată pentru mezeluri de factură specială, fără să fie necesar adaosul de slănină. Specialişti în nutriţie susţin că este considerabil mai mic conţinutul de colesterol atât în carnea, cât şi în slănina porcilor Mangaliţa. Grăsimea nesaturată a porcului Mangaliţa este mai sănătoasă decât a porcului obişnuit, este mai curată şi se topeşte la o temperatura mult mai scăzută.

Spre deosebire de alte rase de porci, indiferent de efortul depus de crescător, animalele din această rasă au sporuri reduse de creştere în greutate. Totodată, dacă porcii din complexe ajung la greutatea optimă de tăiere la vârsta de 6-7 luni, cei din rasa Mangaliţa depăşesc cu mult un an.

“Am testat piaţa cu câteva kilograme săptămâna trecută,, cârnaţi ecologici din carne de Mangaliţa, au fost foarte bine primiţi aşa că mai venim cu noi preparate pentru că dorim să fim pe linia produsului tradiţional şi să oferim sănătate, chiar dacă preţul e mai ridicat dar garantăm calitatea. Dorim ca marca maramureşeană a produselor TOTO să fie cunoscută atât în ţara cât şi în străinătate. Dorim ca si acest produs să se găsească pe masa celor care poarta numele Sf. Dumitru şi le uram si noi multa sănătate şi că ne vor găsi mereu la Agronomie,” a precizat Ion Tătăran, administrator firma Toto SRL.

* Din Oltenia – o cură de sănătate cu mere şi suc de mere din Horezu, Vălcea

Familia Conecini deţine în comuna Maldaresi, lângă Horezu în judeţul Vâlcea o plantaţie de meri cu soiuri diverse, atât din cele clasice romaneşti, cât şi câteva soiuri mai noi ce au fost plantate mai curând. Din soiurile noi se disting soiul “ Generos” şi soiul “Florina”.
Mărul “Generos” este un soi românesc, creat din încrucişarea mai multor varietăţi, printre care Frumosul de Voieşti şi Ionatanul. Merele, supramijlocii şi mari, sunt sferice sau un pic turtite, aproape simetrice, cu peliţa netedă, uşor ceroasă. Culoarea rosu-deschis pe un fond verde-galbuile este foarte atrăgătoare, iar pulpa galbenă, cu textura fină, suculentă şi crocantă, având un gust plăcut, fin aromat, le face de-a dreptul irezistibile. Aceste mere dulci şi frumoase, care se recoltează la sfârşitul lunii septembrie, rezistă până în luna martie.

Mărul “ Florina” este un soi foarte rafinat, apărut pentru prima oara in Franţa. Fructele sunt supramijlocii sau mari, si, înainte de a fi culese de pe ramurile încărcate, sunt protejate de un strat fin de pruina, care le da un aspect foarte interesant. Altfel, lustruite, au o pielita roşu-vişinie cu luciu pronunţat. Forma uşor tronconica, uneori sferic turtită, le face uşor de remarcat în orice coş de fructe. Aceste mere sunt excelente pentru a fi mâncate crude datorită pulpei consistente de culoare crem, potrivit de dulce si slab acidulata, dar cu o aroma deosebita. Recoltate în octombrie, se păstrează cel mai bine toata iarna, fără a-şi pierde din calităţi.

“Sucul veritabil de mere produs de familia noastră chiar în incinta livezii, din mere proaspăt culese este preparat după o reţetă din bătrâni de prin partea locului. Secretul savorii şi aromei inconfundabile al sucului nostru consta în combinaţia specială dintre mai multe soiuri de mar, fiecare într-o anumita proporţie “, ne precizează Andra Conecini.

Aşa cum v-au obişnuit de peste 10 ediţii, Doina si Marius Bratu, producătorii săpunului natural handmade SANFLORA, vă întâmpină cu un săpun diferit de orice alt produs comun pe care l-aţi utilizat până în prezent. Săpunul SANFLORA este un săpun în întregime natural, fără coloranţi, conservanţi sau parfumuri artificiale, este îmbogăţit cu extracte din plante, miere, propolis, lapte de capră şi argile şi este înmiresmat cu uleiuri esenţiale din plante. Un alt ingredient definitoriu al săpunului SANFLORA este timpul. Săpunul SANFLORA este făcut fără fierbere şi lăsat la macerat vreme de 4 săptămâni, păstrând astfel active proprietăţile plantelor, ale uleiurilor şi ale celorlalte ingrediente naturale.

* Dulceţuri şi halva

De data aceasta, la a 21-a ediţie a Târgului veţi putea alege din feluritele tipuri de dulceaţă realizată în stil turcesc, foarte concentrată şi dulce - dulceaţă de smochine, dulceaţă de trandafiri, dulceaţă de smochine, nucă şi susan, dulceaţă de mure, dulceaţă de vinete.

Dacă vă este dor de halva, nu trebuie să rataţi acest Târg pentru ca aici veţi găsi halva cu fistic şi halva cu cacao. Acest produs este realizat din seminţe de susan (nu floarea soarelui). Halvaua din susan este de o calitate superioară şi are un gust deosebit. Pentru curioşi, trebuie să menţionăm că halvaua nu se poate face în casă, deoarece se folosesc nişte prese puternice, de câteva sute de kilograme, ca să uniformizeze pasta de halva.

Sâmbăta şi duminică va avea loc întâlnirea cu Ion Constantin Chirea, actorul ventriloc a cărui voce uluitoare a dat viaţă, cu zeci de ani în urmă, celebrei păpuşi de lemn Aschiuţă. Îi va antrena, din nou, pe copii într-un concurs de desene despre cum să mănânce sănătos -"Hrana sănătoasă" .

Vă invităm la ediţia 21-a a Târgului din parcul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (22-24 octombrie 2010, orele 9-18) să descoperiţi produsele a peste 25 de producători din toate zonele României - Maramureş, Bucovina, Oltenia, Moldova, Muntenia, Ardeal, Banat. Haideţi alături de noi să vă bucuraţi de preparate inedite, cum ar fi pâinea la ţest, păstrăv prăjit cu mămăliguţă şi mujdei cu leuştean, vin fiert cu scorţişoara, mozzarela de bivoliţă, iaurt de bivoliţă, bulz ciobănesc şi pastramă, sărmăluţe cu păsat maramureşene, legume, fructe proaspete dar şi conserve de toamnă pentru iarna ce va sosi.