Protectia solului si culturilor prin utilizarea resturilor vegetale (mulcirea)

Mulcirea este operaraţia de distrugere a buruienilor, prin înăbuşirea lor, folosindu-se materiale organice sau plastice. Mulciul (mai ales cel de culoare închisă), împiedică pătrunderea luminii la buruieni şi le forţează alungirea, respectiv etiolarea şi epuizarea.
Mulcirea solului este şi o lucrare protectivă, care are la bază inţelepciunea naturii. În pădure, natura menţine la suprafaţa solului un covor vegetal permanent, numit litieră. Mulciul este litera gradinii de legume din fermă.

Mulcirea nu se practică in grădinile umede şi umbroase, în grădinile în care avem probleme cu melcii fără cochilie sau cu rozătoarele. Materialele pentru mulcire trebuie să fie pe de-o parte, ieftine şi disponibile în cantităţi suficiente, iar pe de altă parte, ca aspect, să fie uşoare, uscate sau semiumede: paie, pleavă, frunze, rumeguş, talaş, coajă de copac, turbă, litieră de pădure, compost sau gunoi semifermentat, folie de plastic.

Mulcirea nu este o operaţie care vizează şi înlocuieste fertilizarea culturilor dar poate avea şi un efect secundar de îngraşare a solului, în special cu azot. Mulcirea echivalează cu o precompostare, de aceea materialele care se strâng după efectuarea mulcirii, se păstreaza pentru anul următor sau trec direct la compostare. Câteva indicaţii pentru efectuarea mulcirii:

• Mulcirea se începe primăvara, după răsărirea culturilor şi se continuă pe tot parcursul verii. Stratul de mulci poate avea grosimea de 5-10 cm, permiţând schimbul de gaze dintre sol şi atmosferă.
• Toate materialele cu structură grosieră (vreji, trestie, buruieni) se marunţesc.
• Materialele pentru mulcire nu trebuie să contină seminţe germinabile sau să fie infestate cu boli şi dăunători.
• Pe măsura ce mulciul se descompune, stratul se împrospătează de mai multe ori.
• Este indicat, mai ales în cazul practicilor ecologice, ca materialele organice uscate (paie, rumeguş, coceni tocaţi), să fie stropite de mai multe ori cu plămadeală de urzică, extract de humus sau plamadeli din dejectii de animale, pentru a se asigura hrană bacteriilor, care le descompun.
• Pentru a nu fi luate de vânt, materialele uşoare se acoperă cu materiale mai grele.
• Pomii fructiferi se pot mulci prin înţelenirea spaţiului de sub protecţia coroanei, avându-se grijă ca iarba fie cosită des, pentru a nu concura pomii în apă şi hrană.
• Căpşunii se pot mulci cu folie neagră. Între arborii şi arbuştii ornamentali se pot cultiva plante acoperitoare de sol, cu port târâtor, cum sunt: iedera, vinăriţa, pochivnic.