Raspandirea si importanta gramineelor din vegetatia pajistilor permanente

Valoarea economică noţiune cu un conţinut complex, se apreciază prin producţia obţinută şi prin valoarea furajeră a plantelor. Producţia gramineelor din pajişti este determinată de particularităţile biologice, de condiţiile de mediu şi de modul de folosire. Gramineele de talie înaltă cu multe frunze tulpinale şi care otăvesc repede dau producţii mari, iar cele de talie joasă şi cele cu viteză mică de otăvire, dau producţii mici.
Astfel, pentru pajiştile de munte este cunoscut fenomenul descreşterii producţiei, pe măsură ce creşte altitudinea, ca urmare a modului diferit de manifestare a factorilor de mediu.

În timpul verii, când precipitaţiile sunt reduse şi temperaturile ridicate, se obţin producţiile cele mai mici, pentru ca spre toamnă acestea să crească fără însă a ajunge la nivelul producţiilor de la primele cicluri de vegetaţie. Valoarea furajeră a gramineelor din pajişti se apreciază după compoziţia chimică gradul de consumabilitate şi digestibilitatea substanţelor nutritive din plante. Compoziţia chimică a gramineelor depinde de specie, condiţiile de creştere, faza de dezvoltare în momentul folosirii.

În mod obişnuit se ia în consideraţie conţinutul plantelor în proteină brută şi celuloză calciu, fosfor, precum şi raportul dintre ele. Sunt valoroase speciile: Agrostis stolonifera, Bromus inermis, Festuca pratensis, F. rubra, Lolium perenne, L. multiflorum, Dactylis glomerata, Phleum pratense, Poa pratensis, Arrhenatherum elatius etc.

Conţinut relativ scăzut de proteină şi ridicat în celuloză caracterizează speciile: Stipa capillata, S. lessingiana, Koeleria cristata, Bothriochloa ischaemum, Nardus stricta, Deschampsia caespitosa etc.

Gradul de consumabilitate este un indice deosebit de valoros şi uşor de apreciat în activitatea practică el variind mult de la o specie la alta, fiind influenţat de starea de saturaţie a animalelor, faza de dezvoltare în care se găseşte planta în momentul folosirii, compoziţia floristică a pajiştii etc. Digestibilitatea substanţelor nutritive a gramineelor din pajişti, este diferită de la o specie la alta şi variază foarte mult în funcţie de stadiul de creştere şi dezvoltare.

Astfel, pe măsură ce planta se apropie de fructificare, digestibilitatea scade, ca rezultat al reducerii raportului dintre frunze şi tulpini, acestea din urmă fiind mai bogate în celuloză. Valoarea furajeră a gramineelor a fost studiată de numeroşi cercetători, care au făcut şi clasificarea lor după această însuşire. Pentru ţara noastră Csüros Şt. şi colab., 1970 au stabilit o scară de apreciere cu opt trepte:

plante toxice: nota - 2
plante dăunătoare: nota - 1
plante fără valoare furajeră: nota 0
plante cu valoare furajeră slabă: nota 1
plante cu valoare furajeră mică: nota 2
plante cu valoare furajeră mijlocie: nota 4
plante cu valoare furajeră bună: nota 4
plante cu valoare furajeră foarte bună: nota 5

După valoarea economică gramineele perene din pajişti se împart în trei grupe:

- graminee cu valoare economică ridicată: Dactylis glomerata, Arrhenatherum elatius, Bromus inermis, Lolium perenne, Phleum pratense, Festuca pratensis, Poa pratensis etc.;

- graminee cu valoare economică mijlocie: Agrostis stolonifera, A. tenuis, Agropyron pectiniforme, Festuca valesiaca, F. rubra, Cynosurus cristatus etc.;

- graminee cu valoare economică redusă: Festuca ovina ssp sudetica, Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Stipa capillata, S. lessingiana, S. pennata etc.

Răspândirea gramineelor
Gramineele perene, fiind adaptate la condiţii ecologice diferite, se întâlnesc în toate zonele naturale din ţară şi pe toate tipurile de pajişti. Nu se pot trasa graniţe precise ale răspândirii gramineelor pe zone naturale datorită plasticităţii ecologice mari a acestora, însă se poate stabili o anumită repartizare a lor.

Astfel, în pajiştile din zonele de stepă şi silvostepă sunt răspândite gramineele xerofile: Bromus inermis, Festuca valesiaca, Agropyron pectiniforme, A. repens, speciile genului Stipa, Koeleria cristata, Poa bulbosa, Bothriochloa ischaemum, Cynodon dactylon, Bromus erectus etc., iar în regiuni mai umede se întâlnesc specii mezofile ca Lolium perenne, Poa pratensis, Dactylis glomerata etc.

În etajele zonei forestiere găsesc condiţii favorabile de creştere speciile: Phleum pratense, Festuca pratensis, F. rubra, Lolium perenne, Arrhenatherum elatius, Trisetum flavecens, Holcus lanatus, Agrostis tenuis etc.

În etajul subalpin şi alpin sunt răspândite speciile: Festuca supina, Deschampsia caespitosa, D. flexuosa, Phleum alpinum, Poa alpina, Agrostis rupestris etc.

În luncile râurilor şi pe terenuri cu exces de umiditate sunt frecvente speciile: Alopecurus pratensis, A. ventricosus, Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Poa pratensis, Thyphoides arundinacea, Lolium perenne, Glyceria maxima, G. fluitans.

Pe solurile slab până la mijlociu salinizate se întâlnesc speciile: Festuca pseudovina, Poa bulbosa, Agropyron pectiniforme, Beckmannia eruciformis, Puccinellia distans etc.

Pe nisipuri sunt răspândite speciile: Cynodon dactylon, Festuca vaginata, Koeleria glauca, Chrysopogon gryllus şi speciile anuale Vulpia myuros, Apera spica- venti, Setaria glauca.

Pe turbării sunt frecvente: Molinia coerulea, Deschampsia caespitosa, iar în tăieturi de pădure, Brachypodium pinnatum, Calamagrostis epigeios etc.