Secara - tehnologia de cultivare. Epoca optimă de semănat, pentru sudul ţării, este 1 - 10 octombrie

Secara este a doua cereală planificabilă după grâu şi se cultivă în zonele mai puţin favorabile pentru cultura grâului, precum soluri acide sau nisipoase, climă rece şi umedă. Făina de secara folosită la prepararea pâinii, asigură hrana pentru o bună parte a populaţiei globului. În hrana animalelor, secara se foloseşte în amestec cu mazărichea sau mazărea de toamnă, sub formă de borceaguri.
Din punct de vedere calitativ, boabele de secară conţin în medie,13% proteine, 2% grăsimi, 2,5% celuloza, 80% hidranţi de carbon, substanţe minerale, vitamine B1, B2, PP. În condiţii naturale sau prin infecţie artificială apare boala numită cornul secarei (Claviceps purpurea), prin formarea de scleroţi în locul boabelor. Aceasta poate produce îmbolnăviri animalelor, cunoscute sub numele de ergotisme, datorate conţinutului în alcaloizi toxici (ergotoxină, ergotină, cornutină).

În industria farmaceutică scleroţii de cornul secarei se folosesc pentru prepararea unor medicamente împotriva hemoragiilor, afecţiuni circulatorii, tensiunii arteriale.

SECARA - Însuşiri morfologice şi fiziologice
În comparaţie cu grâul de toamnă, secara, la germinare, formează patru rădăcini seminale, iar poziţia nodului de înfrăţire este superficial faţă de sol.

Rădăcinile coronare au o creştere puternică, se ramifică abundent, fiind mai dezvoltate pe solurile sărace şi nisipoase. Aparatul vegetativ este format din lăstari cu 5-6 internoduri şi înălţimea de 120 – 170 cm. La începutul creşterii vegetative, frunzele au culoare roşie – violacee, apoi devine verde albastruie. Influorescenţa este un spic cu câte un singur spiculeţ biflor la fiecare călcâi al rahisului, protejat cu 2 glume, cu paleea inferioară aristată.

În comparaţie cu grâul, secara înspică cu aproximativ două săptămîni mai devreme, iar înflorirea se realizează la 10-20 zile după înspicare.

Fructul este o cariopsă golaşă, de culoare verde gălbuie, cu MMB de 30-40 g.

Sistematică şi soiuri
Secara cultivată aparţine speciei de Secale cereale L care cuprinde 13 varietaţi. În ţara noastră soiurile cultivate aparţin varietaţii, Secale cereale var vulgare.

Pentru producerea de boabe şi furaj verde se cultivă următoarele soiuri: Gloria, Orizont, Suceava. Soiul Ergo se cultivă numai pentru producerea scleroţilor de Claviceps purpurea.

SECARA - Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie
Faţă de căldura au cerinţe moderate având temperatura minimă de germinaţie a seminţelor de 1-2 grade C, iar suma temperaturilor din timpul vegetatiei de 1.800-2.000 grade C.

În timpul iernii, plantele tinere suportă temperaturi de până la – 20 grade C, fără să fie acoperite de zăpadă.

Cerinţele faţă de umiditate sunt mai mari, de aceea secară se cultivă în zonele mai umede şi răcoroase.

Dintre cerealele păioase, secara poate fi cultivată pe soluri mai sărace, nisipoase şi acide, datorită sistemului radicular foarte dezvoltat şi a capacităţi ridicate de absorbţie. În acest sens, cele mai potrivite soluri sunt solurile brune – argilo - iluviale, brune luvice şi luvisolurile albice. Totodată, poate fi cultivată pe solurile nisipoase irigate.

SECARA - Zonele de cultivare
În funcţie de cerinţele faţă de factorii climatici, secara poate fi cultivată în ţara noastră în zonele subcarpatice cu climat umed şi răcoros, în depresiunile intramontane şi microzonele cu soluri podzolice din Transilvania şi nord – vestul Moldovei.

SECARA - Tehnologia de cultivare
Rotaţia
Deşi nu are pretenţii deosebite faţă de planta premergătoare, secara se cultivă după plante care se recoltează până la sfârşitul lunii august, cum sunt: leguminoasele anuale şi perene, borceagurile, rapiţa, cartofii timpurii, floarea soarelui, hibrizii timpurii de porumb.

La rândul său, secara este o bună premergătoare pentru toate speciile din zona ei de cultivare, lasă terenul curat de buruieni şi se pot executa la timp lucrările de pregătire a solului.

Lucrările solului
Lucrările agrotehnice de pregătire a patului germinativ sunt asemănatoare cu cele ale grâului, atenţie mai mare acordîndu-se gradului de mărunţire a solului deoarece secara se seamăna cu 1-2 cm mai superficial decît grăul, iar nodul de înfrăţire se formează mai aproape de suprafaţa solului. Arătura se va executa cu cel puţin o lună înaintea semănatului iar pregătirea patului germinativ cu cîteva zile înaintea semănatului.

Fertilizarea
Deşi are o capacitate ridicată de de solubizare a elementelor nutritive din compuşi mai greu solubili ai solului, secara reacţionează puternic la aplicarea de îngrăsăminte. Astfel în zonele umede şi pe solurile cu fertilitate redusă, se aplică toamnă, sub aratură 20-30 t/ha gunoi de grajd şi o doză de P60. În lipsă gunoiului se aplică N 70.

În condiţiile solurilor nisipoase irigate, fertilizarea se efectuează cu următoarea doză: N80-100 P60-70 K70-80.

Sămânţa şi semănatul
Sămînţa de secara folosită la semănat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime de calitate: puritatea de 98 %, germinaţia de 92% şi lipsa scleroţilor de Claviceps purpurea. Înainte de semănat sămînţa se tratează cu Vitavax 200 FF (300ml / 100 kg seminţe).

Epoca optimă de semănat este în funcţie de zona de cultură între 15-20 septembrie, în zonele nordice şi 1-10 octombrie în zonele sudice.

Densitatea optimă este de 500-600 boabe germinabile/m2, distanţa între rînduri de 12,5 cm, iar adîncimea de semănat de 4-5 cm. Norma de semănat este de 160- 200 kg/ha.

Lucrări de întreţinere
Primăvara devreme pe terenurile cu plante dezrădăcinate (descălţate), se efectuează o uşoară tăvălugire cu tăvălug neted.

Combaterea buruienilor se realizează prin aceleaşi lucrări şi în cazul grâului: respectarea rotaţiei, lucrările solului, aplicarea de erbicide. Pe terenurile cu grad mai ridicat de îmburuienare se pot aplica următoarele erbicide: sare de amină (1,5-2,0l/ha) sau Iloxan 28 CE (2,0-2,5l/ha).

În condiţiile solurilor nisipoase irigate, se aplică o udare de răsărire, toamna, de 300-400 m3/ha, iar in timpul vegetaţiei 1-2 udări, în perioada alungirii paiului – înspicare.

Recoltarea şi conservarea
Culturile destinate folosirii ca furaj verde, primăvara devreme, se recoltează la înalţimea de 30-50 cm, când se foloseşte prin administrarea la iesle, sau se păşunează la înălţimea de 20-25 cm. Perioada de referinţă este de 15-20 zile, pînă la sfîrşitul fazei de burduf.

Recoltarea de boabe se face la maturitatea deplină, când umiditatea boabelor este de 14 %. Deşi coacerea este mai uniformă ca la grâu, la secară poată să apara pericolul scuturării boabelor deorece acestea nu sunt acoperite cu palee.

Producţii potenţiale la secară
Culturile cu boabe realizează între 3.000-5.000 kg/ha boabe, iar cele folosite ca furaj verde, între 25-35 t/ha masă verde.

Autor: ing. Vasile Ciorcaş